În unele cazuri ne putem lua după legi, în alte cazuri după altfel de documente. Putem intui ce ar trebui să facă un partid politic citind, de exemplu, în CPSA (Clasificarea Produselor si Serviciilor asociate Activitatilor):
Sectiunea O – ALTE SERVICII COLECTIVE, SOCIALE SI PERSONALE
Subsectiunea OA – ALTE SERVICII COLECTIVE, SOCIALE SI PERSONALE
Diviziunea 91 – Servicii realizate de organizatii asociative
Grupa 913 – Servicii realizate de alte organizatii asociative
Clasa 9132 – Servicii realizate de organizatiile politice
Subclasa 9132.1 – Servicii realizate de organizatiile politice

9132.10 – servicii de informare, servicii de relatii publice, servicii de strangere de fonduri si alte servicii similare, asigurate de partide politice si organizatii similare asociate cu un partid politic sau cu candidati politici. Aceste organizatii sunt angajate in principal in plasarea in functii politice a membrilor de partid sau a simpatizantilor partidului

Dar deja aceste definiţii au un înţeles personal pentru că nu sunt într-o doctrină coerentă la care să se poată face referinţă. Cum noi nu avem o doctrină constituţională românească, ci diferite cărţi în care fiecare scrie ce a înţeles el prevederile din constituţiile, definiţiile pe care le citaţi sunt, probabil, din doctrina unei alte constituţii.

Domnule Bibliotecaru,

Pentru a ne intelege este necesar ca termenilor pe care ii folosim sa le dam sensurile pe care le da Constitutia. Altfel construim discursuri paralele.
Al dvs., Valeriu Mangu

Domnule Bibliotecaru,

Politica este, intr-adevar, o stiinta – in primul rand stiinta de a elabora proiecte de program de vointa politica a cetatenilor si de a depista executantii potriviti pentru transpunerea acestei vointe in practica.
Cand este vorba despre aplicare, despre executare, aceasta este, pana la urma, o treaba tehnica. Adica: de vreme ce cetatenii au selectat un proiect de vointa politica a CETATENILOR – v. art. 8 din Constitutie -, aceasta vointa trebuie sa imbrace forma legii, asadar sa fie cuantificata in formule juridice. Nu programul brut trebuie aplicat, ci legea, care este forma juridica a vointei politice a cetatenilor. Iar pentru a aplica legea nu-ti trebuie har politic, ci calitati specifice.
“Politic” inseamna, pana la urma, “comun”. Numai cetateanul este chemat sa se asocieze cu ceilalti cetateni, sa formeze un corp politic, pentru a-si maximiza mijloacele necesare transpunerii in fapte a vointei sale.
Desigur, nu se poate interzice unui cetatean sa se exprime cu privire la chestiunile de interes comun – chiar Constitutia prevede ca deputatii si senatorii pot face declaratii POLITICE. Incerc si eu o definitie: a fi om politic – ori politician – inseamna a avea viziuni, proiecte de interes COMUN ori poate a fi capabil de administrat un partid. Aceste proiecte, aceste viziuni insa trebuie lansate in afara spatiului administrativ statal. Dar, desigur, realitatea zilelor noastre ne sileste sa denumim in mod clar tipul de prestatie – care este specifica “omului politic”, respectiv care este specifica “politicianului”.
Al dvs., Valeriu Mangu

Domnule Zaharescu Valeriu,

Ma asociez invitatiei pe care v-a lansat-o dl. Bibliotecaru. Art. 1 al Legii privind organizarea si functionarea partidelor politice defineste partidul politic drept persoana juridica de drept public, a carui misiune publica este trasata de Constitutie. De aici rezulta ca un partid politic nu poate sa desfasoare alte activitati decat cele prevazute de Constitutie si, respectiv, legea de domeniu pentru acest tip de asociere.
Asocierea sub forma partidului politic nu este, din perspectiva scopului, de tipul asocierii sub forma unei societati comerciale si nici, in general, sub forma unui ONG. De principiu, asocierea sub forma partidului politic trebuie sa produca proiecte de VOINTA POLITICA A CETATENILOR – a se vedea art. 8 din Constitutie -, precum si candidati pentru transpunerea in fapte a acestei vointe. Dar, desigur, ramane de deslusit ce intelege Constitutia prin “vointa politica a cetatenilor”- sau, cum se exprima Regulamentul Organic din 1831 al Munteniei, “obsteasca vointa a cetatenilor”.
Altfel, nimeni nu neaga dreptul fiecarui cetatean de a se asocia cu alti cetateni sub forma partidului politic, potrivit liberului consimtamant, dar problema este ca nu se poate masca sub forma acestei asocieri un alt scop decat cel licit, prevazut de lege pentru partidul politic.
Va multumesc respectuos pentru cuvintele frumoase, care inseamna foarte mult pentru mine.
Al dvs., Valeriu Mangu

Înainte să-l contraziceţi pe domnul Valeriu Mangu, citiţi legea, măcar primele articole.

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/14_2003.php

Domnule Bibliotecaru,

1) Termenul “om politic” trebuie sa dispara din vocabularul administrativ, daca se poate spune asa. Presedintele Romaniei, deputatii, senatorii, primul-ministru, ministrii, prefectii, primarii, consilierii generali ori locali, diversii secretari de stat, directori, inspectori etc. etc. nu sunt – ori nu trebuie sa fie – altceva decat executanti ai dispozitiilor constitutionale si, respectiv, legale. Om politic nu este decat cetateanul, atunci cand voteaza.
2) Partidul politic este definit de legea de domeniu drept persoana juridica de drept public. Rezulta asadar ca el este chemat sa presteze un serviciu public, specific in raport cu misiunea sa constitutionala, respectiv legala, care nu se prea cunoaste.
3) Curtea Constitutionala trebuie, in fond, sa realizeze, ca misiune curenta, o treaba tehnica – sa vada daca o dispozitie legala este sau nu contrara Constitutiei. Sa faca, mai precis, un rationament logic. Ceea ce trebuie ea sa realizeze n-are – ori nu trebuie sa aiba – nici o legatura cu Programul de guvernare, cu vointa politica a cetatenilor, cu grupuri.
3) Cei din Parlament, din Guvern, de prin primarii etc. pot fi totusi determinati intr-un mod simplu sa inteleaga ca nu sunt “oameni politici” – mai precis, vedete denumite “om politic” – ci, pur si simplu, executanti: prin aplicarea art. 80 din Constitutie de catre Presedintele Romaniei. O alta metoda este de a sanctiona in modalitatea pe care o avem la dispozitie – blogul – de fiecare data vreun demnitar ori functionar care ar dori sa aplice idei, optiuni personale in activitatea sa, altele decat cele pe care le dicteaza Constitutia, legea, Programul de guvernare aprobat de Parlament, vointa politica a cetatenilor gestionata de Presedintele Romaniei.
Ne confruntam cu un viciu istoric al democratiei – ca ar fi caracterizata de “putere” vs. “opozitie”. Incet-incet insa, lucrurile se schimba – iata, acum un an sau doi noi eram pe pozitii ireductibile; astazi, prin efortul comun am reusit sa ne apropiem de demonstratia clara ca in spatiul public n-are a se confrunta “puterea” cu “opozitia”. Desigur ca multi “analisti politici” isi vor pierde ratiunea de a fi asa ceva, iar notiunea de “om politic” va fi chiar fara sens – de pilda, dl. Cristian Preda este “om politic” sau profesor si, respectiv, europarlamentar? Dar celebrul domn Pirpiliu, care ne-a spus in campania electorala ca si-a inceput cariera politica lipind afise?
Teoria privind democratia trebuie rescrisa. Dl. prof. univ. Cristian Preda are o sansa unica s-o faca. Asta daca nu il trage prea tare ata spre “familia politica” din care zice ca face parte. Reperele fundamentale ale acestei teorii exista chiar aici, pe blog.
Al dvs., Valeriu Mangu