Dreapta și stânga în Europa

Sub direcția lui Domnique Reynié, a apărut cea de-a 11-a ediție a Opiniei europene, publicație patronată de Fundația Robert Schuman.
Volumul cuprinde mai multe studii despre starea finanțelor în zona euro și reacția față de criză, despre contestarea Uniunii la alegerile europene de anul trecut, despre ecologie (“un uriaș în termeni de opinie, dar un pitic electoral”), despre felul în care se realizează emisiuni pe teme europene în mai multe țări ale Uniunii, ca și despre raportul de forțe dintre stânga și dreapta la nivel european din 1996 până în 2009.
În articolul consacrat acestei ultime teme, Reynié scrie că în cele 97 de alegeri legislative ținute în această perioadă și excluzând partidele protestatare “diferența de sufragii e în favoarea partidelor de dreapta, care au adunat 45,2% din sufragii, cu 4,9% mi multe decât cele de stânga (40,3%)”.

Cuvinte cheie: , ,

6 comentarii

1 Downfall { 06.06.10 at 12:15 PM }

Anii ’90 au fost anii stangii in Europa. Peste tot s-au aplicat modele sociale, s-a incercat diferentierea UE fata de USA, crearea unui model social bazat pe cresterea nivelului de trai dincolo de nivelul productivitatii… acum, la vremea scadentei (criza), oamenii incep sa-si dea seama ca nici o exagerare nu e binevenita, asa ca ajunge sa guverneze dreapta in tot mai multe state europene. Nu mai stiu unde am auzit ceva de genul “dreapta este buna sa guverneze pentru a crea bogatie iar stanga pentru a o administra mai mult in folosul populatiei”. Totusi, din punctul meu de vedere, as spune “stanga pentru a o risipi”. Punct si de la capat.

2 Riddick { 06.06.10 at 12:29 PM }

Dreapta în Europa e reprezentată de ECR şi EFD, PPE nu este decât material de umplutură, să aibe comrade Barroso majoritate, cu socialiştii şi ecologiştii.

3 Dreapta si stinga. Minutul si scorul! | CRISTIAN PATRASCONIU { 06.07.10 at 8:45 AM }

[...] 1996-2009: Reynié scrie că în cele 97 de alegeri legislative ținute în această perioadă și excluzând partidele protestatare “diferența de sufragii e în favoarea partidelor de dreapta, care au adunat 45,2% din sufragii, cu 4,9% mi multe decât cele de stânga (40,3%)”. [...]

4 DespinaVestea { 06.07.10 at 10:22 AM }

Economia sociala de piata propovaduita de PPE inseamna STANGA.
Chiar credeti ca nu gandim?

5 zaharescu valeriu { 06.07.10 at 10:38 AM }

Pentru mine, cea mai mare ciudăţenie a timpului prezent, este PNL.
Această ,,struţocămilă” ideologică laudă pe de o parte filozofia economică a lui John Maynard Keynes, dar numai în ceea ce priveşte menţinerea salariilor în sistemul bugetar, în timp ce se cramponează,neconform, de cota unică.
Vrea de asemeni investiţii masive în infrastructură, dar pledează pentru reducerea taxelor şi impozitelor, invers decât afirmă Keynes.
Eu cred că de fapt, acest partid, care a guvernat cu susţinerea PSD, PROMOVÂND măsuri de stânga clamând în acelaşi timp că este de dreapa, nu ştie dacât un singur lucru: SĂ CHELTUIE ŞI SĂ RISIPEASCĂ banul public….doar pentru putere….cu orice preţ.
PS
Am mai auzit o aberaţie penelistă pe acest blog….dacă economia ,,duduie”, este nevoie de un aparat de stat ,,complex”care să gestioneze….ce ? (mă întreb eu)….evident cheltuirea pe consum a veniturilor statului, doar nu economisirea sau investirea lor în zone productive (îmi răspund tot eu).

6 Downfall { 06.08.10 at 2:18 PM }

Domnule Zaharescu, faceti niste confuzii, si ma vad nevoit sa va corectez. Cititi “The General Theory of Employment, Interest and Money” ca sa va lamuriti despre ce e vorba. In linii mari, teoria lui JMK spune cam asa:
a) cand este criza
- reduci dobanda de referinta pe de-o parte pentru a mari accesul la credite, care sa creeze afaceri la costuri cat mai reduse
- prin programe ample, statul investeste, creind locuri de munca, reducand somajul (care are costul sau implicit, dar genereaza productie zero) si marind puterea de cumparare, si deasemenea pentru a mari cererea agregata
- reduci fiscalitatea pentru a putea stimula inca o data mediul privat, pentru a scoate la lumina un procent mai mare din economia subterana si pentru a mari, si in acest mod, puterea de cumparare a populatiei.

De ce? Pentru ca o situatia de criza economica, in cadrul ciclului economic, e generata incepand din momentul in care oferta agregata depaseste cererea agregata.

b) cand este boom economic
- maresti dobanda de referinta, pentru a incuraja economisirea si pentru a reduce din avantul generator de supraproductie
- maresti taxele, din motive evidente

Exista doua abordari majore la nivel mondial: monetarista si neo-keynesiana. Monetaristii sunt cei care sustin interventia minimala a statului in economie, cu exceptia controlului ferm al ofertei de moneda, tinta principala fiind reducerea inflatiei. Keynesienii, dimpotriva, sustin importanta mai mare a politicii fiscale decat cea a politicii monetare, si interventionismul statului CU PRECADERE in situatiile de recesiune. Sfatul principal al economistilor keynesieni este ca statul sa faca investitii masive in special in proiecte majore de infrastructura si sa reduca taxele pentru a stimula cererea agregata.

Intamplator, teoria economica “principala” in tarile dezvoltate la finalul secolului 20 si in primii ani ai secolului 21 (2001-2007) a fost cea monetarista. Abia dupa inceputul crizei (2007-2010), formatori importanti de opinie cu orientare DE DREAPTA au “schimbat macazul” si au inceput sa critice filosofia pietei libere sustinute de teoria monetarista a lui M. Friedman.

Pe 17 feb 2009, Presedintele USA B. Obama a semnat un plan de cheltuieli interne masive ale guvernului federal (787 miliarde USD dupa reduceri dictate de senatul USA), reflectand si mai departe gandirea keynesiana.
Economia USA a iesit din recesiune (oficial, a inregistrat 2 trimestre consecutive de crestere economica pozitiva) in al 3lea trimestru al 2009, iar Financial Times a creditat masurile din pachetul economic al lui Obama pentru succesul obtinut.

In final, imi declar deschis nedumerirea, atat asupra contradictiei ideologice pe care doriti sa o reliefati din filosofia economica keynesiana pe care o sustin liberalii, dar cu precadere ca dumneavoastra, un suporter al PD-L, folositi expresia de “strutocamila ideologica” alaturata de un alt partid. Pentru a ma explica, trecand peste animozitatile care nu au legatura cu ideologia, pe care fiecare dintre noi le resimte in mod subiectiv, dar perfect normal, fata de anumite personalitati sau formatiuni politice, nu puteti sa nu acceptati ca un partid care a trecut relativ recent din internationala socialista in PPE se apropie mult mai mult de ceea ce poate fi intitulat o “strutocamila ideologica”, si in mod cert are anumite probleme de asumare a identitatii, fapt care nu prea are cum sa se petreaca peste noapte in toata structura politica, chiar si acceptand ca la varf s-a petrecut deja.

PS: Povestea cu aparatul de stat complex este, intr-adevar, partea cea mai slaba din guvernarea liberala. Consider ca noi, sustinatorii liberali, nu trebuie sa incurajam si sa ne dam girul asupra greselilor facute, ci sa dam dovada de fair-play si sa ne limitam aprecierile la ceea ce merita apreciat din guvernarea liberala. Ba mai mult, as spune ca merita criticata umflarea aparatului administrativ, si sper ca PNL isi insuseste lectia propriei guvernari, si ca urmatoarea guvernare liberala va lua masuri si in acest sens. Realmente nu vad motivul pentru care partizanatul dus la extrem este necesar intr-o dezbatere – lucru defapt general valabil pentru sustinatorii de toate culorile politice.

Introduceți datele si comentariul dvs.

CommentLuv badge