Posts from — June 2010

În Ungaria, parlamentarii l-au ales drept preşedinte pe Pal Schmitt, fostul vicepreşedinte al Parlamentului European (cel pe care l-a înlocuit L. Tokes). O victorie a dreptei.
În Germania, în schimb, după două tururi de scrutin, candidatul susţinut de Merkel, Christian Wulff, n-a reuşit să fie ales Preşedinte. Un avertisment sever pentru dreapta, chiar dacă Wulff va fi ales în al treilea tur de scrutin, fiindcă e puţin probabil ca electorii comunişti să îi dea votul pastorului Gauck.
UPDATE: Aşa cum bănuiam, Wulff a câştigat al treilea tur, cu 625 de voturi (faţă de 494 pentru adversarul său).

Salut desemnarea lui Andi Lăzescu ca reprezentant al Preşedinţiei în CA de la TVR, sper să treacă de vot şi să devină preşedintele staţiei publice.
E un jurnalist cu experienţă şi un intelectual public angajat în marile bătălii purtate de Grupul pentru Dialog Social de-a lungul anilor.

Dacă la CCR nu era blocată decizia de a micșora pensiile, angajații plătiți de la buget ar fi avut de suportat doar diminuarea cu un sfert a salariilor. Era mult, dar aveau măcar speranța că prețurile nu vor crește și că, după un timp, vor avea din nou salariile de până acum, fie prin redresarea economiei, fie prin reduceri de personal.
În noile condiții, bugetarii vor avea o povară suplimentară: sporirea TVA la 24% le va face viața și mai penibilă.
Din datele care au fost făcute publice, nici măcar FMI nu a sugerat o soluție atât de apăsătoare pentru bugetari.
Pe de altă parte, BNR a sugerat, de mai multe ori, că o sporire a taxelor în această perioadă e foarte problematică, mai ales că, așa cum a precizat Lucian Croitoru, în România veniturile bugetare nu au depășit niciodată 32% din PIB.
Nu știu dacă Guvernul s-a gândit că unii bugetari pot să clacheze.
Vorbesc despre medicii și asistentele medicale care pleacă din țară pe capete, vorbesc despre profesorii care sunt plătiți mai rău ca în Gabon, vorbesc despre funcționarii corecți și dedicați interesului public. Numesc aceste categorii, pentru că știu sigur că și clienții, și corupții vor găsi, indiferent de partidul din care vin și de locul în care se află în sistemul public, cum să supraviețuiască.
Nu știu dacă ați observat, dar atunci când fac opoziția radicală pe care o fac, Ponta și Antonescu nu vorbesc despre categoriile de bugetari care trebuie protejate ca instrumente ale statului. De ce? Pentru că ambii au în vedere doar clientela lor electorală, inclusiv cea pe care au plasat-o în instituțiile administrative și în ministere. După ce au aglomerat cu armate de politruci instituțiile, acum mimează non-partizanatul.
Bugetarii trebuie apărați în numele demnității persoanei, dar și al interesului public!
PS Azi de la 15h, voi vorbi în studioul Evenimentelor zlei de la B1TV.
UPDATE: La solicitarea dlui Zaharescu, precizez că nu mi-am schimbat opinia exprimată la începutul lunii iunie, şi anume că Guvernul nu trebuia să se atingă de pensii şi că soluţia de gestionare a crizei trebuia negociată cu partidele din Opoziţie. Cred, pe de altă parte, că bugetarii nu trebuie transformaţi în victimele opoziţiei radicale exprimate de dnii Ponta şi Antonescu. Dacă în ultimele săptămâni am auzit adesea “asta e singura soluţie”, eu prefer să spun: “singura soluţie este acum cea care rezultă dintr-un compromis politic inteligent”.

“Lucrarea pe o care o propunem cititorilor încearcă să surprindă esențialul din noianul de evenimente petrecute în cei 20 de ani. Au fost urmăriți, cu prioritate, pașii reformelor și ai aderării la NATO și UE, dinamica partidelor politice și a diverselor guvernări, alegerile, ca expresie esențială a unei democrații, conflictele sociale, legislația etc. Fiecare an se deschide cu o analiză sintetică a evenimentelor. Acolo unde a fost cazul, evenimentele interne au fost asociate cu evoluțiile internaționale. Anexele cuprind materiale distincte referitoare la partidele politice parlamentare, biografiile șefilor de stat, de guvern și de cameră parlamentară, rezultatele alegerilor și ale referendumurilor, datele de bază ale recensămintelor din 1992 și 2002, componența guvernelor”, scrie Stan Stoica în introducerea volumului România după 1989, un instrument foarte util pentru documentarea jurnaliștilor sau a studenților care lucrează în domeniul științelor politice și istoriei.

Editura Meronia e una dintre puținele de la noi care publică enciclopedii și dicționare tematice.

“Politica a fost cea care mi-a distrus definitiv prejudecățile. Deși au fost câțiva lideri care m-au refuzat sistematic din cauza naționalității, majoritatea m-au susținut. M-am dus pentru prima dată în precampanie în Oltenia cu o teamă mare, știind legendele și prejudecățile existente. Dar politicienii și presa m-au primit atât de cald, încât am decis să rămân acolo câțiva ani. Mi-am deschis un birou parlamentar în Slatina și acesta a devenit cel mai vizitat dintre birourile mele. Dacă în Harghita am fost de maxim 15 ori în timpul mandatului, în Olt mergeam la fiecare două-trei săptămâni. În Harghita am fost primit cu simpatie de mulți, dar sunt ferm convins că n-am adunat voturi. Gestul meu este, și în secolul 21, unul mult prea avangardist. Deși n-am stat prost cu notorietatea în zonele maghiare, am evitat să mă afișez acolo ca maghiar. Nu îmi doream voturi etnice și probabil nici nu le-aș fi putut obține. Nici măcar de la unele dintre rudele mele. Era culmea că partidul mă accepta mai mult decât unii dintre oamenii cu care am crescut. În Olt puteam să fiu mândru că sunt maghiar, pe când în Harghita mă simțeam uneori stânjenit” scrie – într-un text de mare interes – Magor Csibi, fost deputat european din partea PNL. Publicația în care a apărut textul se numește, în mod ironic, Decât o revistă.
V-o recomand alături de o alta, intitulată Tataia, care pare să traducă, în domeniul expresiei artistice contemporane, același tip de sensibilitate. Transcriu aici un fragment din textul Străin de București, semnat de Mădălina Roșca: “Firește că, în mod tradițional și istoric, musafirii de dincolo sunt nepoftiți și de rău augur, dacă te gândești numai la toți vizigoții și ostrogoții care-n 500 AD veneau năvală-n vizită, prădau, tăiau capete, scoteau ochi sau luau sclavi. Și totuși, contopirea generată de pârjol și viol e un precursor al interculturalității și multiculturalității și al altor noțiuni care nu mai au noimă în tăvălugul de noțiuni care și-au pierdut sensul de la supra-uzitare. Dar ce treabă ai tu cu muti-culti? Ești în București, la o altitudine de 60 de metri, adică numa’ bine deasupra nivelului mării, la vreo 700 de km de Belgrad și cam tot atâta de Istanbul. Stai liniștit între Asia și Balcani, țânțarii nu mai bâzâie așa mulți ca altădată, deci nimic străin nu te poate scoate din ale tale. Drept e că diversitatea asta, atât de bine integrată marilor orașe, e la noi exprimată în câțiva străini răsfirați și câteva magazine, răsfirate și ele. Un boutique belgian cu ciocolată sau un vinuț bun de Porto într-o prăvălie portugheză sunt sărite din peisaj, la rândul lor exotice și doar de-asta, eventual, comerciale. Excepție face doar kebabul, dar el pare deja prin excelență românesc”.

Vineri de la 17h30, la sediul PDL sector 4, din str. Ienăchiță Văcărescu nr. 20, eu și Sever Voinescu vom discuta despre starea actuală a democrației din România, la invitația unui grup de tineri. Se înțelege de la sine că nu ne vom sfii să vorbim despre chestiunile aflate în centrul atenției publice – decizia CCR, relația PDL-guvern, libertatea presei.

Ştiu că opiniile despre libertatea presei ale lui Dan Diaconescu sau ale Noricăi Nicolai, ale unui Iulian Fota sau Mircea Geoană au mai multă trecere decât ceea ce scria pe această temă Benjamin Constant.
Îmi asum totuşi riscul de a fi neinteresant şi inactual şi reproduc, în traducere proprie, un fragment din Principiile de politică ale marelui liberal francez:
“Libertatea presei – sau mai degrabă dezlănţuirea ei – nu a fost niciodată mai puţin îngrădită. Niciodată calomniile nu au fost mai larg difuzate şi puse la dispoziţia tuturor celor curioşi. În acelaşi timp, niciodată nu s-a acordat mai puţină atenţie acestor producţii demne de dispreţ. Cred că astăzi sunt mai mulţi calomniatori decât cititori. În ciuda neîncrederii şi dispreţului public, e în interesul presei ca – prin intermediul unor legi redactate cu moderaţie, dar şi cu dreptate – să fie distins ceea ce e inocent de ceea ce constituie o vină, ceea ce e licit de ceea ce e interzis. Incitarea la moarte şi la război civil, trecerea de partea inamicului, insulta adusă şefului statului nu au fost îngăduite în nici o ţară. Ştiu foarte bine că provocările şi insultele de acest fel nu au produs efecte şi… îl admir pe omul a cărui măreţie rămâne impasibilă în faţa atâtor atacuri la persoană”.
Constant explica apoi că “în Anglia – care e ţara clasică a libertăţii presei – regele nu poate fi insultat în nicio scriere”, motivul acestei restricţii fiind neutralitatea puterii: acesteia nu i se îngăduie să acţioneze împotriva cetăţenilor, drept pentru care nici ei nu pot acţiona împotriva puterii. În plus, depozitarii puterii, indiferent de forma de guvernare, sunt desprinşi de agitaţiile politice:
“Ei nu sunt oameni, ci puteri. Ei nu pot redeveni oameni – deoarece funcţia lor ar fi denaturată – dar nici nu trebuie atacaţi precum ceilalţi oameni. Legea îi apără pe cetăţeni de orice agresiune din partea puterii: ea trebuie să apere puterea de orice agresiune din partea cetăţenilor. Insultat ca persoană, şeful statului redevine om. Dacă atacaţi omul, el se va apăra, iar Constituţia va fi distrusă”.
Avantajul pe care ni-l oferă textele politice clasice este acela că, parcurgându-le, fiecare cititor se poate înţelege mai bine pe sine.

În această după-amiază, Herman von Rompuy şi Jose Manuel Durao Barroso au venit la Parlament pentru a prezenta concluziile Consiliul European de săptămâna trecută.
Am intervenit în plen pe marginea Islandei, plecând de la decizia Consiliului de a o invita la negocieri şi subliniind, între altele, faptul că în această dimineaţă comisia de politică externă a PE a votat raportul pe care l-am alcătuit despre cererea de aderare a Islandei, cu un singur vot împotrivă (venit de la extrema-dreaptă).
Raportul meu va fi discutat şi votat în plen la Strasbourg în sesiunea din iulie, probabil pe 8.

Îmi calc promisiunea făcută de a nu scrie nimic pe blog vreme de 3 zile, pentru a anunţa că am acordat un interviu postului Euronews în chestiunea aderării Islandei, în calitatea mea de raportor al PE pentru această ţară. Interviul va fi difuzat în această seară, inclusiv pe site (www.euronews.net).

Întrucât la Snagov a fost întâlnire informală, iar PDL, altfel preocupat de comunicarea defectuoasă, a decis să nu spună nimic public și oficial, lăsând astfel posibilitatea unor colegi să transmită “pe surse” ce și cum s-a discutat, am hotărât să aplic cu consecvență linia politică a partidului și să nu mai public nimic pe blog. Mă rog, măsura se aplică în următoarele 3 (trei) zile, până ce se epuizează interesul presei pentru subiect.
Sunt convins că în acest fel acțiunea guvernamentală va căpăta un plus de credibilitate.
Prietenii știu de ce!