Posts from — May 2010

În volumul publicat recent de Liliana Andreea Vasile despre familia românească din a doua parte a secolului al XIX-lea, e citată o scrisoare care evocă foarte bine mentalitatea epocii asupra căsătoriei.

Reiau aici textul respectivei scrisori, cu ortografia vremii, precizând că e vorba despre un aranjament financiar pus la cale de un avocat:
“Tîrgoviște, 1884
Dragul meu,
Cu plăcere îți anunț cât privește de bani, că Dl. N.N. nu pote să dea mai mult decât 8000 de franci, însă pote cu mare tocmelă voiu putea scote ceva, pentru 8000 este sigur, familia’i onorabilă, fata’i curățică și solidă si n’am audit nici un lucru reu asupra familiei.
Fata este casnică și deloc lucsosă și e și foarte sănătoasă, fiind părinții sănătoși. Fata a fost logodită cu unul d’aici, însă părinții au lăsat logodna, fiind’că tânărul nu era bun.
Pentru bani am vorbit chiar cu N.N., cred că nu e o partidă rea, dacă te mulțumesci cu această sumă.
A.A.”
Așa cum precizează autoarea, regimul dotal a funcționat până în 1954!

Lavinia Stan și Lucian Turcescu au avut ideea de a face mini-interviuri cu aproape 40 de specialiști în studii est-europene pe tema evoluției României în ultimele două decenii.

Concluzia celor doi autori este că Brucan a avut dreptate atunci când a spus că e nevoie de 20 de ani pentru a intra în democrație.
Volumul a apărut la Editura Institutului European din Iași.

În suplimentul Revistei 22 din ultima săptămână, puteți citi multe texte interesante despre creștin-democrație.
Cine le compară cu articolele de la începutul tranziției va vedea diferența de substanță.
Nu ascund că textul care m-a sedus e cel semnat de Aurelian Crăiuțu, care se referă la relația dintre creștin-democrație și liberalism.
“Liberalismul la care visez” – scrie Crăiuțu – “e și un anumit stil, critic, nedogmatic și civilizat, un mod elegant de a gestiona diversitatea și conflictul de idei și interese, pornind de la recunoașterea failibilității umane… E vorba de un liberalism care respectă demnitatea și unicitatea persoanei umane, conștient că oamenii nu trăiesc doar pe orizontală (unde politica și economia sunt chemate să asigure condițiile unei viețuiri corecte și decente), ci și pe verticală, dimensiune prin excelență spirituală, fără de care existența umană ar fi de neconceput. De aceea m-am simțit mereu afin cu acei liberali neortodocși care au avut curajul să afirme importanța acestei din urmă dimensiuni, într-un timp în care nu era corect politic s-o faci. M-am simțit astfel mai aproape de Wilhelm Roepke, adevăratul creier în spatele economiei de piață germane… decât de Friedrich von Hayek sau Ludwig von Mises, în scrierile cărora sufletul omului aproape că dispare în spatele pieței libere”.

Mâine, vineri, 7 mai, de la 12h, la sediul Institutului de Studii Populare (Str. Alecu Russo, nr 13-19), voi prezenta, împreună cu Sever Voinescu şi Toader Paleologu, o conferinţă-dezbatere cu tema “Europa, de la Trahanache la Barroso!”. Vom discuta despre felul în care e asumată Europa în lumea publică românească.
Pe situl www.touteleurope.fr, puteţi urmări discuţia pe care am înregistrat-o ieri, pe tema Declaraţiei Schuman, împreună cu Karima Delli, din grupul Verzilor europeni.

De ieri dimineaţă, jurnaliştii insistă să le spun ceva despre remaniere. I-am refuzat, preferând să scriu aici câteva cuvinte.
În opinia mea, o remaniere se face, nu se discută.
Inclusiv în momente calme, a discuta despre remaniere înseamnă a slăbi executivul. În politică, atunci când constaţi răul, trebuie să-l elimini, nu să-l descânţi!
Situaţia e şi mai delicată atunci când guvernul asumă responsabilităţi în vremuri de criză.
În asemenea momente, e nevoie de solidaritate.
Noi traversăm acum o criză care e mai grea decât tot ceea ce am cunoscut din 1989 încoace.
E greu de ştiut cum vom ieşi la liman.
Dar un lucru e sigur: remediul nu e subminarea guvernului.

Mai mulţi primari şi locuitori din Apuseni care sprijină proiectul de exploatare a minelor de aur mi-au cerut să organizez o discuţie cu deputaţii români din PE.
I-am invitat astăzi la 14h la Parlament şi pe colegii deputaţi europeni care susţin proiectul, dar şi pe cei care, în numele precauţiei, vor să lase zona în subdezvoltare. Sunt curios cine va veni. M-aş bucura să fie prezenţi şi cei care încearcă să folosească instituţiile europene împotriva oricărei decizii pe care ar putea-o lua guvernul român, şi cei care, bazându-se pe mobilizarea ONG-urilor, ajung să creadă că orice consultare democratică e inutilă.
În faţa unora şi a altora, voi afirma că precauţia nu poate justifica subdezvoltarea.
UPDATE: Deşi veneau din partide diferite (PNL, PSD, PDL), primarii din Roşia Montană, Abrud, Bucium şi Câmpeni, ca şi mai mulţi cetăţeni din Apuseni au spus foarte răspicat că sunt în favoarea proiectului de exploatare a aurului şi că sunt miraţi de insistenţa Dacianei Sârbu şi a PSD de a bloca proiectul de la Roşia Montană folosind presiuni făcute în Parlamentul European. Daciana Sârbu nu a venit la această discuţie, PSD fiind reprezentat doar de dl Enciu, care s-a declarat un suporter înfocat al… protecţiei sociale. N-a venit nici Renate Weber, care a preferat să-şi mobilizeze prietenii de pe facebook: aceştia au făcut copy paste la un mesaj conceput de reprezentanta PNL şi ni l-au trimis în câteva zeci de exemplare. UDMR a fost reprezentat de dnii Csaba Sogor şi Tokes. Primul a spus că UDMR nu şi-a schimbat opţiunea, adică blocarea exploatării aurului. Le-am promis membrilor comunităţii locale sprijin atât la Bruxelles, cât şi la Bucureşti, unde executivul a amânat în mod nepermis – de 13 ani încoace – luarea unei decizii.

Dacă nu ați văzut încă Block Bach, mergeți cât se poate de repede la Odeon!
E vorba despre un spectacol de dans, despre cultură urbană, dragoste și Dumnezeu, montat pe muzică de Bach. Eu l-am văzut abia duminică seara, deși a avut premiera în 2007.

Regia îi aparține lui Alexandru Dabija, iar coregrafia lui Răzvan Mazilu și Amir Kolben.
Alături de Răzvan Mazilu, dansează Monica Petrică și CRBL, un al patrulea personaj fiind interpretat fie de Coca Bloos, fie de Emilia Dobrin.

New Europe College a editat, sub coordonarea lui Florin Țurcanu și Cristophe Prochasson, un volum despre memoria Primului Război Mondial, așa cum e aceasta construită și reconstruită în Franța și în România.

Rudolf Dinu, Andrei Șiperco, Clémentine Vidal-Naquet, Nicolas Beaupré, Florin Țurcanu și Emmanuel Saint-Fuscien vorbesc despre combatanți, prizonieri, neutralitate, Crucea roșie, dar mai ales despre experiența colectivă a conflictului.
Volumul e foarte elegant și include numeroase fotografii, din colecția personală a lui Mihai Oroveanu.

De ziua muncii, vă recomand cartea lui Matthew Crawford, apărută anul trecut la Penguin Press sub titlul Shop Class as Soul Craft. An Inquiry into the Value of Work și tradusă la începutul lui 2010 în franceză Eloge du carburateur.
Autorul e un filosof american care, nemulțumit de ceea ce făcea într-un think tank din Washington, a decis să își deschidă un atelier de reparat motociclete.

Cartea argumentează că munca fizică e mai captivantă și oferă mai multe satisfacții intelectuale decât noile profesii ale economiei cunoașterii.
Inteligentă și plină de umor, cartea lui Crawford e o interogație profundă asupra sensului muncii în lumea noastră.