Blocaj
După ce Victor Ponta a respins ideea ca PSD să mai încheie o alianță cu vreun partid, Ludovic Orban a spus și el exact același lucru.
Ambii par să aibă în vedere cabinete monocolore.
Dacă luăm în serios aceste declarații, atunci nu are cum să nu ne surprindă contrastul cu ceea ce partidele respective au făcut. De altfel, și Orban, și Ponta au fost membri în guverne de coaliție. Iar atunci când făceau parte din ele, nu au pomenit de refuzul de a coopera cu alții. A devenit ceva obișnuit să spui că detești pe cineva după ce ați guvernat împreună.
PSD și PNL sunt două dintre cele patru partide parlamentare ale ultimului deceniu. Iar dacă UDMR nu poate pretinde altceva decât asocierea cu orice partid clasat pe primul loc, mentalitatea din PDL seamănă cu cea din PSD și PNL ca două picături de apă.
Despre ce este vorba? Ce vor să spună acești politicieni care guvernează în coaliții, dar nu visează decât să scape de guvernele multicolore și, în primul rând, de partenerii pe care i-au avut?
Ei mărturisesc, uneori fără voia lor, că au intrat într-un blocaj. Unul de proporții.
Să ne amintim că, din 2000 încoace, au fost încercate toate combinațiile posibile la guvernare: PSD, cu sprijin PNL și UDMR, apoi doar UDMR (2000-2004); PDL-PNL-UDMR (2005-2007); PNL-UDMR, cu sprijin PSD (2007-2008): PDL-PSD (2008-2009) și PDL-UDMR (din 2009 până în prezent).
Indiferent că a fost vorba despre un guvern majoritar (precum PDL-PSD), despre unele minoritare (guvernele conduse de Năstase, Tăriceanu 1 ori ultimul guvern Boc) sau unul ultra-minoritar (precum Tăriceanu 2), indiferent de partidul care s-a impus în fața celorlalte trei, instabilitatea a pândit la ușa Palatului Victoria.
Iar atunci când instabilitatea a fost depășită, prețul a fost foarte mare: corupția. Exemplul lui Adrian Năstase, așa arogant cum l-a vrut Ion Iliescu, este elocvent în acest sens.
Pe de altă parte, critica guvernării a fost în acest ultim deceniu radicală. Ceva din tonul lui Vadim Tudor a fost asumat de diverse voci ale politicii românești. Această peremizare a dat un aspect dramatic blocajului de pe scena politică românească. Dar nu l-a rezolvat și nu îl va rezolva.
E un blocaj cu atât mai evident cu cât aceleași patru partide au împiedicat apariția altor noi formațiuni parlamentare. Parodia independenților – de la Oprescu la Oprea – sau retorica populistă a trecerii la uninominal sunt doar ornamentele de care era nevoie pentru a mima noutatea.
De fapt, partidele au guvernat în coaliții mai ample sau mai restrânse, dar au vădit în mod clar că detestă cultura compromisului, de care e nevoie atunci când guvernul e multicolor.
Această criză a sistemului de partide a dus adeseori la crize de regim.
Revizuirea constituțională așezată sub semnul conflictului Iliescu-Năstase din 2003 și suspendarea Președintelui Băsescu în 2007 sunt punctele cele mai fierbinți ale unei evoluții care a făcut din Curtea constituțională arbitrul jocului politic, iar din partide întrupări ale ipocriziei. Într-adevăr, deși nici unul nu are cultura compromisului, toate au participat la adoptarea unui mod de scrutin care obligă la negociere și compromis.
Blocajul despre care vorbesc are un impact direct asupra vieții cotidiene, pentru că el duce la slăbirea executivului și la o contra-selecție a elitelor.
Blocajul poate fi depășit.
Două chestiuni sunt importante: prima se referă la sistemul de vot, a doua la mecanismul instituțional. Cele două trebuie privite împreună.
Dacă se menține filosofia sistemului proporțional, atunci trebuie desființat pragul, pentru a avea mai mulți actori, deci mai multe variante de coaliții, iar mecanismul constituțional trebuie modificat pentru a da mai multă autoritate executivului, inclusiv prin dreptul de a dizolva camerele mult mai ușor decât acum, când legislativul e ultra-protejat; în schimb, dacă se trece la un sistem majoritar veritabil, atunci trebuie instituită o republică parlamentară.
Cine va putea negocia una dintre aceste două soluții va putea fonda o nouă Republică. Negocierea e inevitabilă, deoarece, așa cum am observat deja, toate combinațiile au fost încercate și nimeni nu mai vrea să-i frecventeze pe ceilalți dacă regulile rămân aceleași.
Există o necunoscută. Negocierea poate avea loc în timpul acestei crize economice sau poate fi amânată, mizând în mod cinic pe o dramă populară.
Eu cred că e înțelept să se aleagă soluția cu costurile sociale cele mai mici.
43 comentarii
[...] afla mai mult: Blocaj [...]
In Romania, la 20 ani de la revolutie a fost aprobata legea lustratiei. Felicitari Partidului Democrat pentru aceasta realizare.
In schimb, Basarabia…., la 20 de ani de la declararea independentei, încă mai suferă de pe urmele comuniștilor, comuniști care se încăpățânează sa nu mai plece.
Va aștept pe blog sa comentăm împreună COMPORTAMENTUL OCUPANȚILOR SOVIETICI. Un articol foarte bine documentat, dar care merita citit de cat mai multi români.
http://www.tribuna-basarabiei.ro/2010/05/istoria-dezvaluita-comportamentul.html
“Retorica populistă a trecerii la uninominal”… uninominalul este un punct din programul partidului din care faceţi parte, iar “parodia independenților” este soluţia împotriva unor miniştri gen Atanasiu-Bijboacă, Nicolai, Nica sau Stănoiu.
Mai lăsaţi-ne cu poveţele, mai bine aţi organiza happening-uri pe teme politice la facultate…
@ Cristian Preda
Desfiinţarea pragului electoral… Cred că spun asta de aşa mulţi ani că am şi uitat de câţi…
Executivul nu trebuie să aibă mai multă putere, dimpotrivă, şi-a luat, de la sine, mult mai multă putere decât ar fi trebuit să aibă. Astăzi Executivul practic legiferează prin Ordonanţe de Urgenţe (dat fiind că Parlamentul are un mecanism mai profund de verificare a textului legilor decât Guvernul), foloseşte Angajarea Răspunderii Guvernului ca mecanism de legiferare (nu este cazul acestor din urmă legi, pentru că, în acest caz, avem de-a face cu schimbarea Programului de guvernare şi, ca atare, angajarea răspunderii este perfect justificată). Astăzi Executivul scuipă pe Programul de Guvernare, elementul pentru care a primit încrederea Parlamentului, de parcă ar fi o listă cu intenţii şi nu obligaţii. Astăzi executivul este parţial în subordinea nefirească a Preşedintelui şi subordonează, în parte, Parlamentul.
Domnule Preda,
Problema noastră nu este Constituţia, ci faptul că Politica refuză să respecte Constituţia în spiritul şi litera ei. Nu vi se pare nefiresc că onor Guvernul cu cele mai multe decizii neconstituţionale este un Guvern condus de un profesor de drept constituţional? Probabil că nu.
mesajele?
Nu exista nici blocaj, nici criza. Situatiile limita sunt definite in general in raport cu situatiile de normalitate. Cum nu am avut situatii de normalitate, este greu de afirmat ca am aterizat in plin blocaj.
Suntem, e adevarat intr-un moment al epuizarii: solutiilor si indivizilor. In acest context, mi-e greu sa cred ca o reforma a institutiilor ar rezolva ceva. Schimbarea sistemului electoral sau scaderea/eliminarea pragului electoral ar avea sens daca ar exista un numar minim de exclusi competenti care nu ar putea avea acces la lumea politica.
Nu cred ca partidele actuale au o problema de selectie sau, mai precis, de anti-selectie. Eu cred ca avem o elita politica reprezentativa, atat de competenta pe cat putem sa o avem. NU vad nume noi din sfera societatii civile, presei, lumii academice, sindicate etc. competente in ale guvernarii si care ar fi timorate sau descurajate in a participa in mod direct la viata politica (si ma indoiesc deopotriva cu privire la retorica ca aceasta ar fi rezultatul agendei media). Care ar fi atunci miza schimbarii institutionale? Sau mai bine spus, cine sunt marginalii competenti?
Nu numai pragul electoral, ci şi legea partidelor trebuie amendată. Numărul minim de membri trebuie să fie 2. De acolo începe dreptul de asociere. De ce insist pe cifra 2? Pentru că cine fondează un partid trebuie să-şi asume şi o răspundere. Iar răspunderea trebuie să se refere în primul rînd la protecţia datelor personale ale membrilor şi simpatizanţilor. Dacă menţinem condiţia actuală, oricine poate pune mîna pe datele personale a zeci de mii de oameni, fără a-şi asuma şi răspunderea pentru gestionarea lor, ceea ce e un atentat la siguranţa cetăţeanului.
Puteţi ataca la CCR actuala lege electorală, precum şi legea partidelor, motivînd că dreptul de a fi ales este unul individual (iar nu unul colectiv) şi respectiv, ridicînd obiecţia faţă de răspunderea pentru protecţia datelor personale, şi implicit, pentru siguranţa cetăţeanului.
Poate fi menţinută cifra de 25.000 de membri ca condiţie minimală de FINANŢARE a unui partid de la bugetul statului. A primi finanţare de la stat nu e un drept, ci un privilegiu.
Putin conteaza ce zice Orban.
Parca asta conteaza ca a zis Orban cu cine vrea sau cu cine nu vrea sa guverneze. De parca si-ar alege el guvernarea. De parca ar fi liderul celui mai mare partid politic.
http://octaraduro.wordpress.com/2010/05/24/made-in-%e2%80%a6-partea-i/
Dle CPreda
Credeti ca uninominalul pur va duce la un asemenea grad de incredere incat sa dam totul pe seama parlamentului?
Sunteti chiar atat de naiv sau dvs jucati prin inclinatie, un permanent un joc al ielelor, fara legatura cu realitatile romanesti.
Haidade dle, vrem nu numai averiile la secret, ci si partidel?
Eu spun exact invers ca desfiintarea pragului merge cu uninominalul corect si mentinerea pragului, cu proportionalul .
Gici ciuperca de ce-i cum spun eu?
Cu un prag de 3% am avea prea multe partide. Dar in cazul votului proportional as oferi o sansa unui partid nou infiintat care ar avea un anume succes la locale sa-l accept cu 3% in primele alegeri parlamentare in care participa.
+
http://viorelpadina.wordpress.com/2010/05/30/cand-vom-avea-in-fine-o-televiziune-cu-adevarat-nationala/
cordialement,
CONSTANTIN CONSTANS
paris
Mai e si a treia cale , cea oferita de …NATURA .Daca noua mini era glaciara se va instaura incepand cu 2014 ( oricum pana atunci nu se poate face nimic din cauza votului popular …din afara tarii ), probabil ca in anii premergatori altfel va fi privita Romania (o zona mai putin afectata din cauza geografiei favorizante …) in momentul cand investitorii vor …simti schimbarea vremurilor . Vom fi salvati de o posibila …colonizare ?????
Dl. Cristian Preda,
Va felicit bine ati revenit dar….,
Ati revenit intr-o analiza doctrinara a “ce ar putea sa faca altii” si nu ce nu poate presedintele si guvernul sa faca!
Pornind de la ideea manipulativa , idee esentiala a articolului dumneavoastra exprimata succint printr-o singura propozitie citez ” Eu cred că e înțelept să se aleagă soluția cu costurile sociale cele mai mici.” inchei citatul , adica nu alegerilor anticipate dati-mi voie sa contest medicatia data de dumneavoastra pe un diagnostic clar de cancer malign , si sa va spun si eu intr-o singura propozitie , ca pentru aceasta boala nu este decit o singura tratament, “cel chirurgical de inlaturare a tumorii”.
Numai dupa inlaturarea tumorii intervine si tratamentul de altfel obligatoriu, tratament facut de profesionisti, si nu de oricare profesionisti, avem nevoie si de profesionisti dar in acelasi timp altruisti!
Domnule Preda, de data asta, chapeau!
Cred ca e cea mai substantiala propunere politica pe care o faceti de cand citesc acest blog. Am fost si voi mai fi in dezacord cu dvs. (de PDL ce sa mai zic!), dar, cum spunea dl. Stolojan, nu pot sa nu recunosc valoarea acolo unde ea se afla.
Va felicit. Cu adevarat, PDL nu va merita.
Revin mai incolo, pt. ca postarea dvs. merita toata atentia.
[...] editura Polirom a aparut recent cartea profesorului Cristian Preda, “Introducere in stiinta politica“. De ce exista guverne? Cum functioneaza acestea? [...]
[...] Sursa articol: Blocaj [...]
@ antim
Colonizarea despre care vorbiţi înseamnă că ei vin şi ne cumpără. Mai ţineţi minte coloniile de acum câteva secole până nu de mult timp? Mai ştiţi cum stătea albul colonist şi cel de baştină era servitor şi aduna din bogăţiile propriei ţări pentru a le trimite în ţara de baştină a colonizatorului…? Poate că acea colonizare este o soluţie pentru “stat”, nu şi pentru cetăţeni. “Pentru stat” există soluţii de tipul vânzării Poştei Române, a zăcămintelor de sare, a Palatului Telefoanelor… pardon, ăsta deja s-a vândut, a Palatului Parlamentului, a Palatului Victoria, a Palatului Cotroceni… mai ştiu şi eu ce zăcăminte şi palate are de vânzare România, poporul însă nu va fi mai bine pentru că deşi statul a făcut rost de bani, va fi cu mult mai sărac, precum mai sărac este şi cu politica aceasta de a face datorii peste datorii.
Ar trebui să nu mai gândim bogăţia României prin prisma nivelului de trai, ci chiar prin ceea ce avem efectiv şi va rămâne şi celor ce vor urma după noi. De secole spunem că “Ţara noastră este bogată”, după 20 de ani bogăţia ţării noastre s-a privatizat, s-a vândut, aparţine puterilor străine. Ţineţi minte cum priveam partea de istorie de pe vremea celui de al doilea război mondial? Mai ţineţi minte cum ne revoltam că nemţii ne-au luat petrolul şi au golit tot ce se putea goli “la repezeală”? Mai puţin tezaurul pe care l-am dat chiar noi, de bună voie şi nesiliţi de nimeni. Astăzi puterile străine golesc pe îndelete România de tot ce are şi fac acest lucru, sau au făcut acest lucru, în numele prosperităţii românilor, în timp ce politicienii ne repetau obsesiv că este foarte bine… până de curând. Nimeni nu spune că Românii astăzi ar trebui să aibă salariul mediu pe economie undeva pe la 25 de dolari, pentru ca economia să se susţină, să nu ne împrumutăm, să nu mai vindem nimic din ce a rămas nevândut, nimeni nu spune că diferenţa o trăim prin vânzarea serviciilor, comerţului, resurselor, muncii fizice şi îndatorare de nu mai ştie nimeni exact cât este. Şi poporul? Poporul este atât de credul încât să creadă că productivitatea muncii a crescut faţa de momentul 1989 astfel încât să-şi permite trei televizoare color dintr-un salariu mizer şi nu un televizor color la patru salarii babane cum era înainte de revoluţie.
Vă spun eu realitatea, dacă politica nu vă spune această realitate, nu ştiu însă dacă mă aude cineva.
Este îndeajuns să deschidem Bugetul de Stat pentru a vedea sursele bugetare pentru constituirea veniturilor la Bugetul de stat.
* Venituri totale: 66.654,3 milioane lei
* IMPOZIT PE VENIT, PROFIT SI CASTIGURI DIN CAPITAL: 17.317 milioane lei
* IMPOZIT PE SALARII – TOTAL: 10 milioane lei
* IMPOZITE SI TAXE PE PROPRIETATE: 80 milioane lei
* IMPOZITE SI TAXE PE BUNURI SI SERVICII: 35.997 milioane lei (aici intră majoritar, 35.548 milioane lei, TVA)
* IMPOZIT PE COMERTUL EXTERIOR SI TRANZACTIILE INTERNATIONALE: 710 milioane lei
* ALTE IMPOZITE SI TAXE FISCALE: 102 milioane lei
* CONTRIBUTII DE ASIGURARI: 471 milioane lei
* VENITURI NEFISCALE: 8.634 milioane lei
şi altele…
Şi acum se poate urmări foarte uşor ce şi cum anume se întâmplă în economie, nu trebuie să ai mari studii de specialist.
Ei bine, priviţi aceste sume şi observaţii ce anume merge în România? Merge munca? De unde, 10 mil. impozit pe salariu… aiurea.
Merge profitul de firmă, cel care se scurge majoritar în afara ţării, merge comerţul (vezi TVA), merge bine comerţul exterior (că doar produsele nu se fac la noi, se aduc din afară), merg foarte bine şi veniturile nefiscale, adică concesiuni, închirieri, venituri de prestările de serviciu pe care statul le face…
Numai din AMENZI, PENALITATI SI CONFISCARI se obţin 417,6 milioane lei, de peste 40 de ori mai mult decât din impozitarea salariilor.
Oameni buni. Când vedeţi politica la televizor certându-se pe modul de impozitare al veniturilor salariale, să conştientizaţi că este vorba despre 2,5% din ce câştigă statul de pe urma amenzilor, penalităţilor şi confiscărilor…
De aceea îndemn şi eu peste tot… pe oricine mă citeşte…
Cercetaţi şi nu mai credeţi pe nimeni pe cuvânt! Politica minte, atât cel pe care îl susţineţi, cât şi cel pe care nu îl susţineţi…
PS.
Domnule antim,
Îmi pare rău că m-am lansat într-un astfel de “manifest” într-o adresare spre domnia voastră… dar s-a deschis supapa nervilor şi a trebuit să pun şi “restul”
bibliotecaru , nu trebuie sa fim mai catolici decat papa .Migrarea popoarelor e peste puterea de control a oamenilor si ea a facut lumea asa cum e azi . Noi am iesit prost din malaxorul istoriei . Nu vezi cu ce conducatori ne-am ales .Seamana vreunul cu stramosii daci sau romani .Si cand te gandesti ca eram cei mai viteji si drepti dintre …traci !!!Dar daca migrarea s-ar face invers , spre est …si am scapa de toti cei care au intinat …idealurile dacilor … si chiar si sperantele portocalii , n-ar fi bine ca lacustele ce devoreaza statul sa fie alungate in stepele in care si-au replicat in vechime ADN-ul ce i-a calauzit in nenorocirea actuala a poporului roman ? Poate ca natura , impartiala la scara …cosmica ne face o surpriza si ne pomenim colonizati …cu mai multi …Iohannisi , Straussi Khani , …si pe suprafete mai intinse …chiar si in moldova si muntenia .
Impozitul mic pe salarii ca pondere in buget arata incompetenta totala a statului in a crea locuri de munca pentru a folosi intreaga energie creatoare a poporului iar reducerea cheltuielilor la acest capitol arata cinismul de care da dovada in conditiile in care cei afectati nu au alte locuri de munca din care sa-si continuie cat de cat o viata normala . E o dovada a unei politici de navalitori veniti din stepele Asiei …
Da dle Antim,
Este clar ca cu sau fara 2,5%, “excedentul” foarte mare al bugetului nu s-ar resimtii , asadar de ce sa te mai ocupi de flecuri precum 25% din salarii.
Sa nu sara in sus un fixist al regulilor pe care si prostii le retin:
Este clar ca ,virgula, cu sau fara….
Alo00 ! Bibliotecaru ! Chiar nu poti sa scrii in doua fraze tot ce ai de spus ?
D-le Preda,
Credeti ca in caest moment PDL a ales solutia cu costurile sociale cele mai mici? Daca nu, ce faceti pentru a scoate acest partid din opacitatea in care se afla? Credeti ca se va schimba doar daca membrii lui va vor citi acest articol?
@C. Preda
Frumos tablou al realitatii politice! Iar oamenii au inceput sa realizeze blocajul de care vorbiti tocmai pentru ca, citez
“Blocajul despre care vorbesc are un impact direct asupra vieții cotidiene”.
Dar ramane intrebarea , eterna intrebare de altfel: ce-i de facut intr-o asemenea conjunctura? Inchidem ochii si acceptam tot ce se propune in ideea ca “asta-i situatia”?
@Emma
Exista totusi un blocaj. Poate ca l-am putea numi altfel, incapacitate de adaptare la o situatie, dar in esenta tot blocaj ramane. Si daca nu vedeti nume noi pe scena politicii roamnesti asta nu inseamna ca ele nu exista. Doar ca au devenit invizibile in noianul de vanghelii, udre si paparude ce au monopolizat clasa politica. Iar ca sa atragi personalitati ai aceeasi problema: cine are chef ( mai putin un oportunist gata la orice compromis pentru a-si atinge tzelul) sa stea la masa( in mod simbolic) cu o mare de nulitati?
Si asta este intr-adevar un blocaj? Scapi de cei vechi dar cum atragi noi oameni de calitate? Si repede…ca daca asteptam cu anii se alege praful de toti.
ion adrian , navalitorule , un 2,5 % mic pentru stat e dat si de un imens 25% pentru majoritatea bugetarilor , ca sa nu mai vorbim de cei 15% pentru 80% dintre pensionari … Nu-ti doresc decat sa simti ce simt cei loviti de …prostia guvernului si mai ales cei ce-i vor fi nevoiti sa le asculte competentele ( in materie de centuri ocolitoare anuntate ostentativ-obsesiv ) mai ales pe cele in construirea de case in sate …fara oameni , doar cu case …. ce va fi in sufletul lor cand vor vedea cum din pensiile taiate li se vor ridica …blocuri de serviciu , dupa ce cele facute de comunisti, la ei sau in comunele invecinate , sunt in totala paragina , la fel si caminele culturale . Nu mai vorbesc de sediile fostelor CAP ,IAS sau SMA .
Ale idei nu mai au guvernantii , decat ce au invatat de la parintii lor , majoritatea lustrabili . Ce naste din pisica …
antim,
a fost o gluma, te superi degeaba, nu ai observat termenul de excedent pus la mistio si de fapt nici nu era neaparat ptr tine …
.
@ antim
Un actor, fără nici un fel de competenţă politică sau economică, a spus o chestiune interesantă… Nu sunt puţini angajaţi care ţin în spate mulţi pensionari, sunt puţine locuri de muncă, pentru că oameni care să muncească există. Iată de ce îl pot admira pe Florin Zamfirescu în timp ce admir mai puţin pe miniştrii de finanţe. Atunci când vezi un specialist care se “strofoacă” să demonstreze cu date cele spuse (şi această capcana a fost evidentă pentru toţi miniştrii de finanţe) acesta face din macro-economie un bilanţ contabil de tip SRL. Problema Guvernului este că pe ei îi interesează să iasă bine la cifre, la Bilanţ, la ce raportează FMI şi UE… mai puţin problemele macro-economice la care nu se pricep. De aceea nu se concentrează cum poate să crească economia, ci cum să scadă cheltuielile.
continui sa cred ca cea mai buna varianta era si este refacerea aliantei da.sa nu uitam ca dl.tariceanu a fost debarcat,deci una din conditii s-a indeplinit,stiti care era a doua,e adevarat mai greu de pus in practica.eu cred ca nimic nu e imposibil.e nevoie ca pdl sa scape de yesmeni fara coloana vertebrala(care sincer cred ca nici d-lui .basescu nu-i plac).in acelasi timp si dl.basescu trebuie sa-si reconsidere atitudinea fata de pnl(care totusi a contribuit decisiv la accederea domniei-sale la putere in 2004).ca de obicei,cheia e la dl.basescu,dar la un domn basescu sincer si nerazbunator.p.s.:chiar se simte domnul basescu confortabil cu oprea si oastea lui de stransura,sunt acestia mai buni decat pnl.nu cred.
@ misu luta
Îmi cer scuze, dar în acest caz nu prea am avut de unde să tai… Sunt convins că textele pe care le reduc nu le sesizaţi că sunt reduse. Cum este şi cazul acestui text.
Ion Adrian , cine crezi ca te mai ia in serios ? Asta ai inteles tu , ca sunt suparat pe tine ? Pentru mine faci parte din constructiile despre care vorbeam , pe care navalitorii besmetici le-au impus pe aceste plaiuri si care acum sunt intr-o jalnica ruina . Faci parte din amintirile triste ale …IEPOCII …
@ ion adrian { 05.31.10 at 11:37 AM }
Scăzând salariile nu vor creşte VENITURILE bugetare, despre care discutam, ci vor scădea CHELTUIELILE bugetare, ceea ce este altceva. Veniturile bugetare vor scădea şi în zona impozitului pe venit, dar mai ales vor scădea în zona contribuţiilor la fondul de sănătate, la pensii, la şomaj…
Ce-mi place când sunteţi “simpatic”… când salariile scad, se apropie de valoarea salariului minim, şi impozit IOC.
Când vreţi să fiţi răutăcios… măcar să fiţi raţional. Măcar făceaţi matematica, căci nu era 2,5 din venituri…
66.654,3 milioane lei…. 100%
10 milioane lei……………. x
x= 0,015 %
Chiar atât de puţin? Să fi greşit?
Bibliotecarul,
Acolo in zona in care va adresati deja este nevoie de un alt acoperis , lispeste si vechea olana dar si obistuita tigla. Eu
i-am recomandat lindap!
Daca scriu ceva real ,un adevar dur, si aici dar cu precadere la A. Nastase riscul de cenzura creste in raport cu adevarul !
Refuz sa cred ca dl. A.Nastase nu a invatat nimic din lectia dura a vietii in general si in particular cu cea a dansului de om politic ajuns hrebenciuc.Cit de bine se simte A. Nastase inconjurat de pupincursiti sau de extremisti de partid atotcunoscatori cum ar fi aya pe de o parte sau “celalalt” de cealalta parte , nu cred ca stiu cu exactitate, dar in mod sigur se simte cel putin la fel ca domnul C. Preda cind este asaltat de omonimii lui A. Nastase!
Refuz cel putin formal sa fiu coleg cu acesti colegi spalati fie ca sunt dintr-o tabara sau alta!
Blocajul are, după părerea mea, două cauze majore:
1. Interesul meschin (individual sau de grup)
2. Orgoliul fără limite şi opac
Ieşirea din blocaj, se va face simplu…prin accentuarea crizei economice interne ,în contex global încă nefavorabil , ceea ce va face nesustenabilă motivaţia de la pct. 1.
Nemaiavând resurse de accesat (nu poţi împărţi ,, două paie la trei măgari”), atunci şi motivaţia 2 se va diminua…
Prin ,,orgoliile” devenite transparente, politicienii, vor vedea în sfârşit ce este cu adevărat în jurul lor….sărăcie, inechitate şi instabilitate socială în creştere.
Îşi imaginează cineva că opoziţia arde de nerăbdare să guverneze ? Când ŞTIE preabine că măsurile restrictive ale guvernului erau şi sunt inevitabile şi chiar ea, opoziţia, ar fi trebuit să procedeze la fel ?
Tot tărăboiul care se face în eter sau ,,pe sârme” este doar reminiscenţa unui reziduu de orgoliu…pentru a trage de timp.
În final, sunt convins că toţi politicienii vor accepta compromisul REAL…întru adevăr şi interes naţional….dacă nu vor să fie măturaţi de cetăţeni şi de istorie.
De aceea mi se pare inevitabilă refacerea alianţei D.A., ca fiind singurul proiect politic capabil să scoată ţara din crize…
Mă întreb, totuşi, cine răspunde pentru timpul pierdut din 2005 încoace…timp pierdut pentru reformă (mama lor de orgolii!).
Domnule Preda, revin la abolirea condiţiei de 25.000 de membri la înregistrarea partidelor.
Este firesc ca întîi să infiinţezi oficial partidul (minimum 2 membri) şi abia apoi să recrutezi membri. Dacă legiuitorul vrea neapărat să menţină condiţia de 25.000, nu are decît ca, după înregistrarea partidului, prin sentinţă judecătorească, să-i impună grupului fondator un termen de, să zicem, un an pentru satisfacerea condiţiei demografice şi teritoriale. În felul acesta, cetăţeanul este în mod legal protejat, din moment ce grupul fondator este răspunzător, atît pentru constituţionalitatea doctrinei partidului, cît şi pentru protecţia datelor personale ale aderenţilor şi simpatizanţilor. Altminteri, orice grup extremist, terorist sau mafiot, înainte de a deveni partid cu acte în regulă, poate colecta date personale, fără să poată fi tras la răspundere. Cu alte cuvinte, prin reducerea la 2 a numărului minim necesar de membri se previne utilizarea legii partidelor de către grupuri potenţial infracţionale la recoltarea de date personale în alte scopuri. În plus, un partid în curs de formare, fără o doctrină oficială, dacă la înregistrarea la tribunal contrazice doctrina declarată neoficial, jeopardizează prestigiul unor oameni nevinovaţi.
Să nu vă fie teamă de abolirea pragului electoral. În sistemul electoral japonez, adesea, partide minuscule pătrund în camera inferioară a Parlamentului. Însă rolul lor a fost întotdeauna unul marginal. Chiar şi numai cu un deputat, şi acela intrat prin redistribuire, niciun partid nu se va simţi nedreptăţit. În această privinţă, recentul precedent Cernea este unul care arată clar că sistemul este prost croit.
În Japonia anului 1951 erau înregistrate 5000 de partide. În 1955, PLD se instala pentru mai bine de 40 de ani ca partid dominant de necontestat. De vreo 6 ani, sistemul s-a metamorfozat într-unul aproape tripartit. În orice caz, cel puţin bipartit.
Aşadar, abolirea pragului electoral ar face ca sistemul să evolueze liber, fără tensiuni suplimentare, iar egalitatea de şanse să nu aibă nevoie a fi pusă în discuţie. Dacă e să se instaleze un monopol politic, asta e. Dacă e unul vrednic, precum cel al PLD în Japonia, ultimei jumătăţi de secol XX, jos pălăria! Dacă nu, spargerea monopolului e floare la ureche pentru electori. S-a văzut asta cu claritate la alegerile din august 2009.
Un alt aspect deloc de neglijat este comportamentul pragmatic al cetăţeanului, sub ameninţarea irosirii votului său. 5% e o condiţie adesea oneroasă*. Ea face ca alegătorul să nu se simtă liber a alege pe cine vrea, ci pe cine are şanse. O sursă suplimentară de frustrare şi absenteism. Ceea ce nu face decît să compromită democraţia.
————————-
* Validitatea sistemului actual poate fi simulată la limită. Dacă, să zicem, avem o ţară de orbi şi surzi în care există 20 de partide, din care 19 iau 4,90% iar unul ia restul, în Parlament va promova un singur partid, în condiţiile în care votanţii săi vor însuma puţin sub 7%. Să iei un pot de 100% cu numai 7% e o cacealma de zile mari. Eşti de 14 ori mai bine reprezentat, deci de 14 ori mai puţin legitim.
Sistemul electoral mixt poate fi amendat şi din perspectiva echităţii naturale.
Propunerea mea este următoarea: fiecare partid ce urmează să-şi promoveze deputaţii al căror număr rezultă din reunirea resturilor electorale, să primească un număr de vouchere a căror valorificare să urmeze calea sorţilor. Mai exact, după adjudecarea locurilor “normacilor”, listele pe ţară să se amestece, şi să se tragă la sorţi listacii în contul voucherelor. Cu alte cuvinte, să se renunţe la repartizarea listacilor după vreunui algoritm matematic. De ce? Norma neîndeplinită nu poate da legitimitate vreunui candidat anume. De aceea, toţi vor fi consideraţi cu drepturi egale. Nu ai îndeplinit norma, nu ai dreptul să te tocmeşti pentru două voturi în plus sau în minus faţă de vecinul tău de pe lista altui colegiu. Noi, electorii am ales pe cine ne-a plăcut. Ce rămîne nu e treaba noastră, dar nici a voastră. Aşadar, candidaţi mulţi, vouchere puţine. Cînd o resursă este limitată, dreptul natural acordă primului venit legitimitatea. Însă nefiind vorba de o resursă virgină, se poate instaura echitatea prin tragerea la sorţi*.
Tragerea la sorţi a listacilor face ca şansele de promovare în Parlament a unui candidat influent în partid, dar impopular în rest, să scadă corespunzător. Mai mult, din inevitabilul joc al demisiilor şi supleanţilor, joc consecutiv tragerii la sorţi, publicul îşi poate da uşor seama cine pe cine controlează în partid.
—————————-
* Aşa se face de pildă la repartizarea locuinţelor sociale, şi chiar vînzarea bicicletelor nerevendicate, ridicate de pe domeniul public şi recondiţionate. Tragerea la sorţi este larg răspîndită în Japonia. Jan-ken-poi vă sună cunoscut din jocurile copilăriei. Este o metodă de adjudecare a resurselor limitate, folosită şi de adulţi. Dacă o sarma rămîne în farfurie, şi toţi se sfiesc s-o mănînce cît e caldă, le recomand să decidă prin jan-ken.
@Ilinca ( cu 2 de I)
Sigur ca sunt valori interesate si cu expertiza. Trebuie invitati si pusi la treaba. Dar nu pe un “salar” de 4800 lei cum ne spune Cosasul.Ori principala calitate a unui politician la guvernare este sa stie sa aduca bani la buget si sa guverneze. Si crede-ma, in Romania sunt multi bani. Dar nu se lasa dusi spre niste ministri prosti, incompetenti si hoti. Dovedeste contrariul…
@ Cristian Preda
100% de acord cu cele ce le-aţi spus în UPDATE.
@ iulia
“principala calitate a unui politician la guvernare este sa stie sa aduca bani la buget si sa guverneze”
Asta credeţi dumneavoastră?
Revin. Spuneam ca postarea dlui Preda mi se pare foarte interesanta. Am sa incerc sa explic de ce.
Una: ea vine intr-un moment greu pentru PDL, cand visul unicameralist si bipartidist nu mai pare ca se rezolva in favoarea, ci in defavoarea lor. “Drama populara” va fi drama economica Romaniei, si ea va fi decontata in primul rand de catre PSD si Basescu.
Ii reamintesc dlui Preda de propunerea ticaloasa a maestrului dsale, V. Stoica, de unificare a dreptei in jurul PD si a lui Traian Basescu. Pentru asta, PD ar merita sacrificat, citeste: lasat sa se autodistruga. Dar nu stiu dca ar fi o solutie. Important mi se pare sa abandoneze identitatea liberala de impostura si sa isi asume urgent o identitate conservatoare sau populara inclusiv in denumire. E un scandal ca un membru al PPE sa nu aiba in titulatura nici unul din termenii “popular”, “crestin”, “conservator”, “republican”, ci doar “democrat liberal”, intrand adica pe teritoriul onomastic al grupului liberalilor europeni. Aceasta mascarada stoicista trebuie sa inceteze. Daca PDL isi va asuma clar – inclusiv in denumire, insist – o identitate popular-conservatoare sau crestin-democrata, cu sau fara PNTCD, PNL va putea sta la masa negocierilor in viitor cu ei. Altfel, nu. De ce? pentru ca Stoica, Basescu si ceilalti vor visa la o “unificare a dreptei” intr-un singur partid de tip struto-camila, nu la o cooperare intre doua partide cu identitati diferite – liberala, respectiv conservatoare.
Diagnosticul pus de dl. Preda e corect: avem de-a face cu un blocaj politic la nivelul capacitatii de negociere a partidelor. Aceasta e problema esentiala. Dar ii amintesc domniei sale faptul ca acela care a impus acest tip de joc in politica romaneasca este chiar Traian Basescu. Blocajul interevenit inntre PD si PNL e generat in primul rand de doi oameni: Traian Basescu si V. Stoica. Cand influenta lor malefica asupra PD (alaturi de cea a gangesterilor Udrea, Berceanu, Videanu si de cea a caraghiosului Boc) va inceta, se pot crea premisele unor negocieri intre PNL si PD. Pana atunci nu. Iar daca PDL va nu evita sa intre pe terenul liberalilor nici in viitor, risca un razboi total cu PNL, pana la eliminarea definitiva a unuia dintre adversari. or, in contextul actualei crize, victima predilecta va fi PDL.
Recentele evolutii politice par sa nu mai excluda nici o eventuala cooperare PNL-PSD, partide care au reusit, in fine, sa ajunga la o platforma minimala de actiune comuna. Nu cred insa ca se va intampla acest lucru in viitor.
Marea problema a PD este ca, in actualul picaj electoral, nu mai au interes sa forteze o reforma a legii electorale in favoarea unui bipartidism care sa contina tandemul fesenist PDL-PSD, pt. ca s-ar putea trezi in afara jocului. Din acest motiv, dl. Preda propune, ca solutie de avarie, fie
- o fragmentare (pluralizare) sporita a Parlamentului, cu mai multe partide mici (printre ele pbb si viitorul PDL), dar cu un executiv intarit, fie
- un eventual bipolarism sau tripolarism parlamentar prin uninominalul intr-un tur, dar cu eliminarea autoritatii prezidentiale. (PDL e constient ca, in contextul crizei si al erodarii grave a partidului, nu mai poate gasi un inlocuitor credibil pentru Basescu).
Sper ca ambele variante implica existenta unui bicameralism asimetric.
Erata: “drama economica va fi decontata in primul rand de catre PDL si Traian Basescu”.
Introduceți datele si comentariul dvs.