Posts from — April 2010

După ce ieri am cerut, în cadrul dezbaterii despre viitorul summit UE-Canada, eliminarea de către Ottawa a vizelor pentru români, bulgari şi cehi, astăzi am intervenit în cadrul a două dezbateri în plenul PE.
Prima avea ca obiect acordul SWIFT, respins într-o primă formă în februarie: am pledat pentru o relaţie de încredere cu Statele Unite, în condiţiile în care cetăţenii Uniunii ar urma să beneficieze de o protecţie a datelor personale similară cu cea de care dispun cetăţenii americani.
Ultima dezbatere a sesiunii a fost consacrată utilizării cianurilor în industria minieră. Am considerat că nu e justificată interzicerea acestei tehnici, pledând pentru un control al respectării tuturor normelor europene.
UPDATE Discuția despre cianuri a fost propusă de către Laszlo Tokes, care a solicitat Comisiei să interzică utilizarea cianurilor în minerit. Comisia nu a subscris unei asemenea propuneri.

La începutul anului, scriam că “o curte constituţională rezonabilă şi de bun simţ ar trebui să îi dea dreptate dlui Cernea”.
După patru luni şi încă o contestaţie din partea neobositului Cernea, Curtea a devenit rezonabilă…
PS În Academia Caţavencu de azi, puteţi citi un interviu pe care i l-am acordat lui Istodor.

La Parlament, în grupul deputaţilor francofoni, pe care îl prezidez, l-am avut invitat pe Pierre Lellouche, secretar de stat pentru afaceri europene la Quay d’Orsay.

În ultimul număr al Dilemei vechi, Andrei Pleşu scrie despre forumişti:
“Forumul nu e un ring de box, în care intri pus pe mutilarea adversarului. El nu e, de fapt, un loc al adversităţii, chiar dacă e unul al dezbaterii, al părerilor contradictorii. Ceea ce urmăreşte forumistul nu e să brutalizeze, ci să convingă. Nu să spargă nasurile, ci să reorienteze minţile. Asta se face cu argumente, cu vervă (eventual ironică), nu însă cu injurii şi ghionturi. Şi încă ceva: în piaţa publică nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept „principii“, nici competenţa proprie drept cristal”.

Sesiunea Parlamentului European se va ţine la Strasbourg în această săptămână, dar într-o formă inedită.
Date fiind protestele unor deputaţi care nu au putut ajunge la reuniunea plenară, vom avea şedinţe, dar nu vom vota.
Unii membri ai PE ceruseră amânarea, alţii au vrut (m-am aflat printre ei) să ţinem sesiunea normal (pentru că aveam cvorum). E un compromis…
PS Ura faţă de bloguri pare să apropie personaje foarte diferite precum Ioan Oltean de la PDL şi Victor Ponta de la PSD. Sau nu diferă prea mult?

Citesc pe blogul lui Cristian Pătrăşconiu despre felul în care mă caracterizează Adrian Marino în jurnal.
Mă simt obligat, de aceea, să fac o precizare.
E adevărat că o cronică severă cu una dintre cărţile sale l-a iritat peste măsură pe Adrian Marino. Am citit eseurile pe care le publica la începutul anilor nouăzeci cu grila ştiinţei politice şi am acuzat caracterul vag al viziunii asumate. Idea era ca în acest fel să dialogăm, pentru a nuanţa liberalismul autohton.
Adrian Marino credea însă că trebuie să fim solidari, Iar solidaritatea însemna, pentru el, absenţa criticii. Iată de ce cronica mea l-a înfuriat.
Era cu atât mai nervos cu cât apucase să-mi dea câteva încurajări publice. Lumea literară ştie foarte bine ce valoare aveau (mai au?) aceste semne publice în spaţiul românesc.
Am fost foarte surprins să văd felul cum reacţionează Marino la critică. La fel cum m-a mâhnit foarte mult maniera în care a reacţionat în şedinţa GDS la care face de asemenea referire în jurnal. Ura faţă de Gabriel Liiceanu îl orbea. Nu voi uita şedinţa cu pricina.
După un timp, am realizat că tonul meu fusese luat drept un semn de infatuare, şi nu ca o formă de respect pentru cele scrise de Marino.
Da, eu cred că o critică riguroasă e semnul consideraţiei absolute faţă de celălalt.
Realizând că Marino nu vede lucrurile aşa şi dorind să am totuşi un dialog civilizat cu el, l-am căutat după câţiva ani. Am vrut în acest fel să-i protejez sensibilitatea. Singurătatea lui mă întrista.
Am reluat legătura epistolară cu câtva timp înainte de moartea sa. Nu mă trata ca pe un killer…

O zi tristă. O zi a reculegerii şi a solidarităţii.

Cum sunt raportor pentru Islanda al Parlamentului European, am început să primesc mesaje de la colegii nemulţumiţi de blocarea spaţiului aerian în urma erupţiei vulcanului Eyjafjallajökull. “Parlamentul nu face nimic împotriva vulcanului?”, m-a întrebat un deputat italian? Haz de necaz…
Pe de altă parte, aflu dintr-o postare de pe blogul Eco89 (http://eco.rue89.com) că în Islanda criza financiară este exploatată estetic: 45 de actori au decis să citească sute de pagini ale unui raport despre criza financiară timp de 6 zile fără întrerupere. Performance pentru a stimula dialogul social!

Acest mesaj este adresat în primul rând domnului Dan Voiculescu, liderul PC, fost PUR.
Stimate domnule Dan Voiculescu,
Regret faptul că aţi fost abandonat de aliaţii dvs. din PNL şi PSD care, după ce îşi declaraseră sprijinul ferm, n-au mai ştiut cum să evite campania pentru doamna Mincă.
PNL a decis să lase totul în grija unei organizaţii locale cvasi-necunoscute, iar PSD, prin vocea dlui Ponta, a anunţat în mijlocul campaniei că alianţa PSD-PC trebuie revăzută.
Grele lovituri, domnule Voiculescu! Sunt de acord şi, sincer vă spun, o regret. Ca să folosesc o referinţă sportivă, aş spune că v-au dat jos din şa! Mă rog, dumneavoastră, ca fost hocheist, ar trebui să vă spun că v-au luat crosa!
Dar, dacă e să judecăm drept, partidul pe care l-aţi fondat nu poate fi la nesfârşit beneficiarul unui sprijin politic din partea altora.
Din 2000 încoace, sunteţi în Parlament, dar nu aţi ajuns acolo niciodată prin forţe proprii, ci doar pe liste comune cu alţii. Compar tot timpul soarta PUR/PC cu cea a PNŢCD: ei nu au mai reuşit să treacă pragul electoral în ultimele trei alegeri. Au rămas demni şi au pierdut. Nu e prea drept…
Acum, a sosit, cred, timpul clarificării!
După ce aţi impus-o pe doamna Popa locuitorilor din colegiul 19, pentru ca la nici doi ani după alegeri, colega dvs de partid să se retragă din motive strict personale, acum aţi dori să o impuneţi pe doamna Mincă.
Eu cred că, de data aceasta, lozul e necâştigător!
Doamna Mincă aduce sfârşitul PC.

Ca şi în alte locuri din Europa de Nord, aeroportul din Bruxelles a fost închis din cauza norului de cenuşă creat de erupţia unui vulcan islandez.
UPDATE Spaţiul aerian belgian nu va fi redeschis înainte de sâmbătă la 14h.