Marino
Citesc pe blogul lui Cristian Pătrăşconiu despre felul în care mă caracterizează Adrian Marino în jurnal.
Mă simt obligat, de aceea, să fac o precizare.
E adevărat că o cronică severă cu una dintre cărţile sale l-a iritat peste măsură pe Adrian Marino. Am citit eseurile pe care le publica la începutul anilor nouăzeci cu grila ştiinţei politice şi am acuzat caracterul vag al viziunii asumate. Idea era ca în acest fel să dialogăm, pentru a nuanţa liberalismul autohton.
Adrian Marino credea însă că trebuie să fim solidari, Iar solidaritatea însemna, pentru el, absenţa criticii. Iată de ce cronica mea l-a înfuriat.
Era cu atât mai nervos cu cât apucase să-mi dea câteva încurajări publice. Lumea literară ştie foarte bine ce valoare aveau (mai au?) aceste semne publice în spaţiul românesc.
Am fost foarte surprins să văd felul cum reacţionează Marino la critică. La fel cum m-a mâhnit foarte mult maniera în care a reacţionat în şedinţa GDS la care face de asemenea referire în jurnal. Ura faţă de Gabriel Liiceanu îl orbea. Nu voi uita şedinţa cu pricina.
După un timp, am realizat că tonul meu fusese luat drept un semn de infatuare, şi nu ca o formă de respect pentru cele scrise de Marino.
Da, eu cred că o critică riguroasă e semnul consideraţiei absolute faţă de celălalt.
Realizând că Marino nu vede lucrurile aşa şi dorind să am totuşi un dialog civilizat cu el, l-am căutat după câţiva ani. Am vrut în acest fel să-i protejez sensibilitatea. Singurătatea lui mă întrista.
Am reluat legătura epistolară cu câtva timp înainte de moartea sa. Nu mă trata ca pe un killer…
20 comentarii
[...] afla mai mult: Marino [...]
Eu nu cred ca Marino nu accepta critica onesta,mai ales daca era facuta cu talent ( e cazul lui M Mihaies ) . Unde putem citi acea cronica severa ? (Patrascoiu poate sa citeasca …Viata …? I s-a livrat ceva ….). Pentru ca l-ati cunoscut bine pe A .Marino ( eu cred ca va aprecia …)si sunt sigur ca-i stiti bine opera …cum puteti fi prieten cu …Patrascoiu ?
V-am avertizat cu privire la trecut !
Lumea politică şi-a dezvoltat un limbaj propriu care se constituie în “corectitudine necesară” şi celorlalţi.
Ce înţelegem prin solidaritate…
Probabil că majoritatea celor întrebaţi şi afectaţi de discursului politic de ultimii ani, se vor reprezi să asocieze solidaritatea de sensul legat de milă şi compasiune al cuvântului… “sentiment care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc “.
Ei bine, acest sens, prevăzut de dicţionar, este o reacţie la anti-depravare. Solidaritate a ajuns să însemnă “un salariat ţine în spate doi pensionari şi un şomer” sau, cum spune preşedintele României, avem o ţară de “asistaţi”.
Solidaritatea însă vine de la solidar.
SOLIDÁR, -Ă, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate şi un interes comun; unit. ♦ De care răspund în egală măsură şi împreună mai multe persoane; spec. care leagă între ei într-un raport de obligaţii mai mulţi creditori şi un debitor sau mai mulţi debitori şi un creditor. 2. Care este legat prin construcţie de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic. – Din fr. solidaire.
Sunt românii solidari, urmăresc un ţel comun, trag toţi “barca România” în aceiaşi direcţie? Politicienii sunt solidari? Aiurea, fiecare este pentru el, fiecare este pentru interesul lui propriu. Românii nu mai sunt de mult timp gazde primitoare, privesc cu prea mul jind în portofelul musafirului pentru ca “primitor” să aibă un sens curat. Românii nu a fost NICIODATĂ în istoria pe care o cunosc (nu ştiu prea multă istorie, dar totuşi…) atât de dezbinaţi. Cum se poate exprima critica în solidaritate, sau, mai bine zis, din interiorul solidarităţii? Numai auto-critic, pentru că aprecierea sistemului devine, prin caracterul solidar, o apreciere a fiecărui element privit ca identitate din întreg. Nu poţi fi critic la adresa elementul X, pentru că X este o mică parte din întreg. De aceea şi spune în constituţie, “Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.”. De aceea parlamentul nu poate demite un singur ministru, ci doar Guvernul în totalitatea sa.
CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părţile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri şi greşeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.
Sensul primar al criticii este cel din mijloc, “A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere”. Critica nu ar trebui să se exprime prin identificarea lacunelor, ci prin raportarea la un sistem de valori.
Sensul actual al criticii este identificarea lipsurilor, greşelilor, defectelor… Critica devine astfel ceva negativ. De cele mai multe ori critica, chiar şi fără context, doar ca enunţare, are deja ultimul sens legat de caracterul răutăcios…
În sfârşit, de cele mai multe ori, critică în România înseamnă să nu aplauzi entuziast. Orice observaţie, cât de mică, sau chiar o apreciere ternă, lipsită de entuziasm, reprezintă o critică pentru un politician. Condiţionarea de entuziasmul jucat, de un anumit festivism, a devenit deja o altă natură… Cât de uşor este elimini pe cei care îşi exprimă dezaprobarea ca fiind “oamenii opoziţiei”, sau “cumpăraţi”. Opoziţie înseamnă însă ne-solidar. Acel “versus” pus, întotdeauna, între partide, înseamnă nesolidar, înseamnă dispers, înseamnă dezagregat. A face, prin orice mijloace, rău celuilalt a devenit în România politică mai important chiar şi decât aţi face bine sieşi. Este îngrozitor, numai că surescitarea e “oarbă”, împiedică raţiunea să lucreze, stinge şi instinctul de conservare, precum sângele întunecă raţiunea în cazul unei lupte între cocoşi şi cocoşul mai mic nu vede că adversarul său este disproporţionat mai mare (culmea este că uneori şi câştigă).
Nu am citit ADRIAN MARINO, MEMORII, SAU “VIATA UNUI OM SIGUR”, nu ştiu de ce este “Cartea care aruncă în aer lumea culturală din România”… nu pot să constat însă că societatea românească a ajuns ca o stradă de veche mahala… dacă nu eşti atent când mergi pe stradă, cineva îţi poate arunca un lighean cu zoaie pe picioare sau conţinutul din ţucal de la etaj drept pe jobenul cel nou.
Acum că mă gândesc… poate că ar trebui să mă apuc eu să scriu o carte care aruncă în aer viaţa “culturnicilor” din România, prea am vegetat mult, că şi vulcanul cu nume de nepronunţat. Ar trebui să fac să explodeze “găştile de relaţie”, în frunte cu cei care se intitulează exponenţii vieţii culturale Româneşti… Ar fi o idee… Din păcate sunt prea leneş pentru un asemenea efort. Ar fi nevoie ca cineva să mă enerveze cu adevărat.
Teo Trandafir al carei purtator de cuvant in campanie sunteti, afirma ca mai marii portocalii ar fi sfatuit-o, manati de o realitate pe care lesne o observam, sa o lase mai moale cu politica :
).
” Nu avem nevoie de încă un om politic care să sforaie în continuare în Parlament, care să scoata idei pe care nu le poate duce la bun sfârşit.”
Sunt sigur ca dvs. sunteti “cel mare”, care i-ati dat acest sfat de bun simt, dar nu stiu cat de bine primita va fi recomandarea si de colegii care efectiv asta fac :
dorm pe ei in parlament ! (asa-l fac si eu mai mic
P.S. Dar vad ca umblati si dvs. cu bombonica printre alegatori
il cheama PatrascoNIU
domnule Preda, va rog sa nu mai permiteti comentarii care batjocoresc numele unora sau altora
daca asta le e nivelul, e problema lor, insa nu trebuie sa le suportam noi dejectiile.
multumesc!
Ce sa nuantati, dle Preda la “liberalismul autohton”? Scoaterea religiei din scoli? Pe de alta parte, l-am auzit pe dl Stoica spunand ca liberalismul e o transpunere a ideilor crestine in plan secular – Doamne, ce tampenie!. Adica asta e scopul liberalismului? Sa inlocuiasca crestinismul definitiv, ori prin evacuarea (brutala, vreti, sau cum?) religiosului din spatiul public, ori prin substituire parazita a ideilor religioase?
Cred ca v-a intrecut dl Stoica. E mai pervers, dar stie el ce stie, va fi mai eficienta calea vicleniei.
Pai, ganditi-va! Liberalismul a spus ca economia sa fie bazata pe cerere si oferta, dar a deviat pervers ideea in consumism, care deocamdata doar a umplut lumea de gunoaie. Financiar, liberalismul a incurajat creditul si operatiunile pe bursa, dar, pervers, cu banii cinstiti atrasi a generat castiguri enorme pentru cei care doar au speculat pe bursa si pe piata derivatelor. In sanatate a declarat prioritizarea individului (un concept pervers in sine, adica o persoana care nu mai e fixata intr-o comunitate, ci e doar o cifra statistica), dar, pervers, privatizeaza de facto sistemul, rezultatul fiind o dependenta abominabila a cetatenilor de marile monopoluri farmaceutice. In invatamant, macar, liberalismul urmeaza (evident, pervers) caile progresismului cel mai stangist – in putin timp veti reusi sa implementati studiul homosexualitatii in locul studiului familiei, adaptarea in societatea globala in locul aprofundarii traditiilor locale, spalarea pe creier corporatista in locul invatarii comportamentului liber si responsabil fata de comunitate.
Ce vreti sa mai nuantati, dle Preda la “liberalismul autohton”?
Ei, dle Preda, sunteti si dvs. un om singur. Noroc ca-l aveti pe Basescu, un liberal convins, care nu se oftica niciodata in fata criticilor aduse din consideratie absoluta.
PS @cristian preda: Cartea lui Marino nu e “jurnal”, e o carte de memorii unde Monica Macovei iese mult mai bine decat dvs.
Si, ce va deranjeaza cel mai tare? Sau ce va doare cel mai tare? Ca un om ca Marino a facut publica aceasta caracterizare sau ca a ajuns inclusiv pe blogul acestui Patrasconiu, un oarecare cu pretentii?
De altfel de ce nu puteti admite ca o persoana va vede altfel decat va vedeti dvs? De ce o parere este neaparat o critica? Valabil pentru ambele parti….
Remarc acest lucru foarte des: este indeajuns sa-ti spui parerea despre cineva si daca aceasta parere este departe de asteptarile persoanei respective atunci este catalogata drept critica!
Poate ca la acel moment asta credea Marino despre dvs. Poate chiar l-a deranjat “critica” dvs ( indreptatita sau nu din punctul dvs. personal), poate ca la acel moment nu considera normal sa fie criticat de cineva ca dvs. ( un oarecare pentru el, in definitiv), poate, poate, poate…….
Bogdan, nu conteaza numele ci omul . Tu l-ai frecventat in vremurile lui de …gloriola ? Are acum, binele ce l-a dat . Rodica Culcer se pare ca l-a platit pe A.M. cu dolari scosi din circulatie .Ar fi o solutie pentru redresarea TVR . A mai incercat si cu caltabosi … De ce n-o fi observat si asta ….? Omul tau daca vrea respect …sa-l ofere ….
Semnalul dat de dl Pătrășconiu nu e de neglijat : …nu întotdeauna cine pare că te ajută îți vrea și binele . ,,Căpitanul filozofic “e încă… tare pentru …guguștiuci …
http://www.jurnalul.ro/stire-externe/salutul-romanesc-gestul-cersetorilor-541462.html
[...] P.S. Cristian Preda face un scurt comentariu despre Adrian Marino. Mi se pare instructiv, asa ca recoman… [...]
Ha, Ha, Ha, AN este fericit si spune ca PSD merge inainte. Nu-l contrazic. Asa este, PSD merge inainte, dar ii cam atarna o ghiulea de picior , cele 8 milioane de euro datorii lasate usor de dl Geoana mostenire .
Dar nu trebuie sa se sperie careva ca il salveaza Nashul, care s-a oferit sa faca relama vanzarii partidului si spera el ca daca ii ajuta scoate vreo 6 milioane . Se pare ca nu s-a suparat ptr cate injuraturi a luat de cand cu campania “Adevarul despre Rivolutie”.
SPRE STIINTA TUTUROR! “Deontologul” si “luptatorul” in “Miscarea de Rezistenta” a Jurnalului National, Victoooor Ciuuutaaaaacu, este atat de “democrat”, incat in 14 si 15-04 si-a permis sa posteze pe Blogul lui, “intamplari” comune, prezentate mincinos, pentru a ma oferi “fragezit”, fanilor sai piranha, care, in comentarii, deloc magulitoare, ce porneau din minciuna, s-au intercut pe ei “desfiintandu-ma”! O ticalosie, cheama si alte ticalosii! Mi-a interzis intrarea pe blog, pentru ca fanii sai piranha sa nu cunoasca tot adevarul, si mi-a interzis citirea online a Jurnalului National! Daca nu se poate lua nicio masura impotriva unor asfel de specimene, cel putin sa fie cunoscute de toata Lumea, in toata “splendoarea” lor! D. Rizoaica.
D-le Preda , aveati 30 de ani cand ati facut cronica la ,,Politica si cultura ” . Cred ca pana la urma l-ati inteles pe A.M, iar gesturile ulterioare sunt ale unui om matur . Viata ….e scrisa pana in ’99 , deci nu cuprinde si perioada cand ati reluat relatiile . Supararea de care vorbiti este o reactie normala la aflarea implicarii lui C.Noica (cat adevar o fi ?) in actiunile securitatii de a obtine Nobelul pentru Ceausescu …in total dezacord cu ideolagia idealist -nationalista cu care …defilau cei din jurul sau …La cat a suferit ,la modelul de stoicism in care a trait, sa-i vezi , acum , partile rele (pe car singur si le arata ) pentru a-l ataca in continuare mi se pare un gest nedemn . Dovedeste ca a avut dreptate cand nu da prea mult credit intelectualilor de-o generatie : M. Ghinea , C . Patrasconiu . Priviti-o si pe aceasta d-na Mociornita . Tatal ei nu a fost tot un imbogatit …subit ?.Probabil ca peste 25 -30 de ani vom primi lectii de moralitate (copiii si nepotii nostri ) de la urmasii inbogatitilor de azi … In privinta autoritatii date de predecesori teza lui A.M e de nefalsificat , e cu atat tare cu cat permite …si exceptii …( dar ce forta trebuie sa aiba acestea …!!!!!)
scuze …imbogatitilor …
nea’ RIZOAICA D, parca erai la liberali ,dupa ce ai plecat de la taranisti ?Te-ai portocalit prin PLD sau cu MILUT ?
Am vrut sa-i arat lui DRizoaica ce inseamna sa sari calul, blogul si postarea
Introduceți datele si comentariul dvs.