Europuls
În această seară, am participat – alături de Corina Creţu (deputat european PSD), comisarul Dacian Cioloş, Mihnea Motoc (reprezentantul României pe lângă UE) şi Ovidiu Dranga (ambasadorul României în Belgia) – la o dezbatere organizată de asociaţia Europuls, constituită de 6 tineri români, care îşi propun să insereze preocupările publice româneşti în cadrul european.
Dezbaterea a avut drept temă dominantă percepţia românilor asupra Uniunii, înainte şi după aderare.
Vă recomand şi site-ul acestei asociaţii – la adresa http://europuls.ro – care va figura de acum şi la mine în blogroll.
54 comentarii
[...] afla mai mult: Europuls [...]
interesanta miscare. ar trebui cat mai multe. e cam ceea ce imi doresc sa fac, insa sunt elev pentru inca 2 luni, si nah, dupa bac, poate o sa imi si raspundeti la niste comentarii mai cuprinzatoare.
Bravo pentru implicarea tinerilor !
@ Cristian Preda
Domnule Preda,
Pe site-ul pe care ni-l recomandaţi există, de exemplu, un articol, Agenda Digitală Europeană: între impuls economic şi baterea pasului pe loc. Câte ceva despre acest lucru am citit, acum ceva timp, pe site-ul doamnei Adinei Vălean. Nu văd însă cum aceşti tineri îşi propun “să insereze preocupările publice româneşti în cadrul european”. Legătura cu politica românească este…
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/04/in-loc-sa-i-controlam-noi-pe-ei-ne.html
Întrebarea mea este… domniile lor chiar doresc să facă legătura între Europa şi România sau reflectă ce li se pune la dispoziţie venit din partea Uniunii Europene.
Bravo!
Eurobasme pentru copii cu retard sever.
Propaganda: How the EU uses education and academia to sell integration
http://www.brugesgroup.com/news.live?article=172&keyword=8
The Brussels propaganda machine
http://www.brugesgroup.com/news.live?article=87&keyword=8
D-le Preda , pentru tineri , puteti sa ne spuneti ce conflict ati avut cu Adrian Marino . La pag .279 a ,,Vietii ….” e un comentariu …ingrijorator , tinand cont de statura morala a celui ce-l face ….. A fost un simplu …teribilism nevinovat…cum mai facem si noi pe aici …., sau ati fost si dvs. un ,,ion adrian ” ? In politica mare , in care pasiti , e bine sa va lamuriti trecutul si sa vi-l asumati public . Toti gresim , putin recunosc …si foarte putini se indreapta !!!! N-o sa mai aveti un drum lin ca pana acum , incerc sa va ajut ….
Domnule profesor Cristian Preda,
Cu tot respectul: “deputat european PSD” suna, vorba unui personaj celebru, ca dracu’!
Dar despre ce perceptie se poate vorbi la nivelul comun cand oameni cu carte, cu preocupari specifice, cum sunteti dvs., fac o asemenea confuzie. Caci dna Corina Cretu ori este reprezentant al Romaniei, asta pentru situatia in care UE este asociatie de state, ori in serviciul poporului european, care deocamdata nu exista.
Adica, mai clar: nu exista – ori nu trebuie sa existe -”deputat european PSD” dupa cum nu exista – ori nu trebuie sa existe – “deputat national PSD”, de vreme ce, in ultimul caz, duputatii si senatorii sunt – ori trebuie sa fie – in serviciul poporului si orice mandat imperativ este nul.
Al dvs., Valeriu Mangu
Nu voi obosi sa repet ceva ce pare o enorma banalitate dar este intr-un fel elementul fundamental al ratiunii duale:
“Foia de hartie de la naura ei, are intotdeauna si orice ai face doua fete ”
PS Fara jucareaua lui Mobius care nu are ce cauta la acest nivel al discutiei.
Imi place ca o eroare involuntara de tastare ma face sa repet:
“Foia de hartie de la natura ei, are intotdeauna si orice ai face , doua fete ”
PPS. Problema mare este ca unii din cei care spun ca joaca pe o fata, de fapt se afla pe cealalta.
Cred ca, criteriul este dat de echilibrul dintre stat si cetatean.
Postulat: fiecare cetatean este strict egal statului caruia ii apartine.
Domnule Mangu,
Identitatea politică a deputaţilor europeni e în mult mai mare măsură influenţată de familiile politice din care fac parte decât de referinţa naţională cu care vin de acasă.
@C. Preda
Chiar nu inteleg pe ce criterii ( ca nu le pot numi principii) faceti moderarea mesajelor! Aseara am postat un raspuns pentru @judex, care nu avea nimic, dar absolut nimic jignitor sau mai stiu eu cum si vad ca nu apare. Si nu sunt singura in aceasta situatie. Asa ca, daca tot dati sfaturi si participati la intalniri cu tinerii ar trebui sa dati dovada si de mai mult fair-play in aceasta istorie a moderarii care incepe sa semene bine cu cenzura. Daca efectiv vreti sa nu mai vedeti anumite persoane pe acest blog atunci spuneti-o direct si sa nu mai pierdem timpul in povesti despre moderare- moderatie. Pentru ca efectiv este o pierdere de timp sa scrii niste mesaje si sa nu apara, fara macar sa intelegi ce anume i se reproseaza mesajului respectiv.
@ion adrian :
“Foia de hartie de la natura ei, are intotdeauna si orice ai face , doua fete ”
Ei, si…
Si Basescu are doua fete
D-le Preda , daca permiteti moderarea postarilor , moderati-l pe moderator sa-si modereze moderarea intr-un timp …moderat . Abuzul cronofag al moderantului face moderatia abuziva , retrograda …la replicile …de a doua zi din presa scrisa . Si asa diseminarea informatiei e intarziata de limitari date de fizica ( C =constant )de ce mai intervine …manicurtul administrator( Iago ?) sa ne aminteasca …nimicnicia naturii umane : pana la Dumnezeu te mananca sfintii !
Sau gasiti un moderant mai abil , chiar robotnic , cum se practica in unele partide , care sa lase impresia ca intarzierea e data de limitari de natura tehnica ( sa nu dea vina pe vreun aparat defect , totusi ! ) … Incercati cu d-l Hoara .
Domnule profesor Cristian Preda,
Cand eu aleg – mai precis spus, cand selectez – un deputat, un senator, un europarlamentar, un primar, un consilier local, din oferta electorala a partidelor, nu il aleg sa faca parte din vreo FAMILIE – politica, nepolitica -, ci sa ma SERVEASCA. Mai clar spus, il selectez sa transforme in fapte vointa MEA, nu a lui, a “familiei”.
In textele pe care vi le-am adresat pana acum am aratat ca asocierea LEGITIMA sub forma statului, fie el national, fie el multinational, nu are la baza confruntarea de vointe, ci alegerea si, respectiv, punerea in executare a acelei vointe generatoare pentru fiecare dintre asociati, fara privilegii si fara discriminari, de valori.
De esenta democratiei nu este confruntarea, ci asocierea in vederea sporirii mijloacelor astfel ca fiecare asociat sa-si poata dezvolta liber propria personalitate, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari.
Ceea ce se intampla astazi in lume – in lumea asa-zisa democratica – este de fapt o lupta intre tabere pentru impunerea ideilor proprii dar, pana la urma, pentru acapararea statului in beneficiul grupului, respectiv al membrilor acestuia, cu prejudicii inevitabile pentru cei din “opozitie”, am precis pentru partea complementara a populatiei. Asa-zisa democratie de astazi nu este altceva decat un dictat, dupa caz mai aspru, mai nuantat etc., al unui grup asupra celor care nu fac parte din grup. Pana la urma si comunismul era, nu-i asa, democratic!…
Impasul in care se afla astazi societatea romaneasca, membrii ei – dar nu numai la noi -, se datoreaza intelegerii gresite a conceptului de “vointa POLITICA a CETATENILOR” de care vorbeste art. 8 al Constitutiei. Aceasta vointa nu este de grup, ci o vointa de natura sa transceada orice grup, chiar cetateanul in dorintele sale personale. De altfel, art. 2 alin. (2), ibid., chiar interzice exercitarea suveranitatii nationale de catre o persoana sau de catre un grup in nume propriu.
Un guvern n-are a fi al PSD-ului, PNL-ului, PDL-ului etc., ci al statului, al poporului si, in final – dar in mod fundamental -, al fiecarui cetatean.
Cam asa ar trebui sa stea, teoretic vorbind, lucrurile si la nivel european.
“Familiile” de care vorbiti nu sunt altceva decat grupuri de interese care s-au constituit si actioneaza nelegitim pentru a acapara statul, speculand ignoranta, lipsa de cunostinte in materie a celor multi.
Al dvs., Valeriu Mangu
Ilinca:
Nu elimin decât mesajele care conţin măscări, invective sau atacuri la persoană.
@C. Preda
Oricat m-as stradui nu realizez ca ” mascari, invective sau atacuri la persoana” continea mesajul meu de aseara adresat lui @judex. II raspundeam la o intrebare legata de boicotul alegerilor . Poate ca nu avem aceleasi definitii pentru toate cuvintele, expresiile dar exista o mare parte, chiar foarte mare, comuna.
PS A trebuit sa ma uit in dictionar dupa cuvantul “mascari”!!!
PPS Oricum dialogul de pe blog este ratat, oricata bunavointa am avea, fiecare dintre noi, este clar ca nu poti raspunde in acealsi ritm cu al moderarii mesajelor, fiecare are timpii lui liberi ce nu coincid cu aparitia mesajelor noi, se mai si pierd din mesajele respective……….daca asta ati vrut, atunci sunteti servit!
@ Cristian Preda
Vreau să subliniez şi eu spusa domnului Valeriu Mangu, “esenta democratiei nu este confruntarea, ci asocierea in vederea sporirii mijloacelor”. Şi eu spun asta de foarte mult timp şi nu mă ia nimeni în seamă, forţele politice ar trebui să dezbată pentru optimizarea soluţiei şi nu să se lupte pentru câştigarea sau impunerea unei “puteri” mai mari decât reprezentativitatea reală în scopul formării sistemului putere/opoziţie care lasă pe dinafara o mare parte din reprezentare.
Dacă 50%+1 din parlament îşi impune voinţa, atunci 50%-1 din reprezentanţii societăţii sunt inutili. Dacă la asta adăugăm şi pe cei care nu s-au calificat în parlament pentru că nu au întrunit pragul electoral, şi pe cei care au primit voturi dar nu au câştigat, s-ar putea să constatăm că majoritatea parlamentară reprezintă de fapt o minoritate socială. În consecinţă, dezbaterea ar trebui să înlocuiască impunerea. Ba eu aş merge până acolo încât politicienii calificaţi ca reprezentanţi ar trebui să ţină seama şi de părerea celor care nu s-au calificat ca reprezentanţi. Dacă ar fi după mine, aş oferii, celor care nu au obţinut pragul electoral de 5%, statutul de observatori cu dreptul de a vorbi la tribuna parlamentului, dar fără dreptul de a vota.
Din câte observ eu, nici măcar un politician nu are conştiinţa că alegerile trebuie să reprezinte societatea, în consecinţă, campania electorală nu are rostul câştigării cât mai multor voturi, ci rostul distribuţiei reprezentării reale a societăţii.
Iată că domnul preşedinte propune creşterea la 10% a pragului electoral. De ce nu 50%, am avea un partid unic…
D-le Vasile Mangu, ca sa folosesc in mod didactic interesul (pe care nici eu nu-l inteleg ) pentru care moderantul ma considera de …nemoderat ( sunt multi moderati, nativ , aici care sunt …pleonasticizati …prin abuz ) pentru a va …modera tendinta nativa spre o dialectica determinista bine cladita , dar pusa pe premise eronate . Binele , ca si raul sunt relative si sunt procese, nu obiecte fizice (care sunt tot procese ,dar de alta natura ). Calea spre ele nu e una singura , fiind o multime de …istorii (chiar daca sunt cai spre ce va fi…care de fapt a mai fost …candva ). Pe aceste premise , corect formulate , obiective , oamenii cladesc idealuri si mijloace de a le atinge . Cu alte cuvinte …fac politici sectoriale , in toate activitatile in care instinctele si mintea omului se manifesta . Instinctele si mintea … dau politicile sectoriale , dar numai mintea le observa . Totalitatea acestor politici sectoriale e ce se ccuprinde in ceeace se numeste POLITICA . Cu cat mai multi oameni(grup de cetateni ) fac aceeasi politica (au aceleasi interese ), deci au aceleasi idealuri si mijloace , cu atat vor avea mai multe sanse s-o impuna ( nu inseamna decat ca sunt mai multi …asta-i atavismul naturii umane, iar ,,omul nou” inca nu e ). Omul fiind o fiinta sociala politicile individualiste nu pot rezista . Deci in demacratie grupurile de interese nu pot fi nelegitime decat daca incalca legile , cazuri petru care POLITICA majoritatii are antidot . Tot in democratie cetateanul profita de binele comun ,nu de cel individual …
@ Bibliotecaru
Domnule Bibliotecaru,
Ma bucur ca, in sfarsit, am gasit formula care sa exprime ceea ce inseamna, de fapt, democratia, respectiv ca am reusit sa fiu inteles. La textul dvs. va rog sa-mi ingaduiti o corectura: cand alegem nu dam – ori nu trebuie sa dam – mandat cuiva sa hotarasca in locul nostru, ci sa EXECUTE, inclusiv sa exprime in locul nostru ceea ce urmarim, dar aceasta atributie trebuie exercitata numai pe cale de exceptie.
Reprezentativitarea nu inseamna in democratie a rosti in numele cuiva in fata altcuiva, a cere celuilalt un anumit lucru, ci a executa vointa mandantului, adica a noastra, a cetatenilor.
“Vointa politica a cetatenilor” de care vorbeste art. 8 nu este o vointa primara, personala – ce mi-ar fi bine eventual numai mie -, ci vointa teoretica de a fi bine fiecaruia dintre noi, fara distinctie. Mie, de pilda, mi-ar fi bine daca as cumpara din banii familiei un fotoliu, dar tovarasei de viata nu ii serveste, asa ca trebuie sa-i fie bine si ei, incat trebuie sa renunt si sa cumpar o canapea, pe care sa poata sa stea si ea. Este pentru mine un bine mai mic, daca se poate spune asa, dar satisface si o nevoie a mea, si a ei.
Nu-i lipsita de sens propunerea cu cele 10%, in conditiile actuale.
Al dvs., Valeriu Mangu
Cred că vom ajunge la stadiul de societate democratică consolidată noi cetăţenii, simultan cu partidele politice şi alte organizaţii reprezentative, nu unii fără alţii.
Ce pot eu constata în România? (Atenţie, este doar părerea mea, constituită subiectiv, pe baza informaţiilor accesate şi capacităţii mele de prelucrare, neîncercând să o transform în adevăr absolut):
1. Partidele politice şi diverse organizaţii, mai mult sau mai puţin, sunt grupuri de interese care ne cer legitimarea reprezentivităţii ptr. a acapara sau influenţa instituţiile statului şi a accede la resurse sau ptr. a ne manipula.
2. Structurile organizate sunt în permanent conflict, ca o consecinţă a definiţiei de la pct.1.
Trist este că acest conflict, numit de unii DEZBATERE, se duce în numele cetăţeanului (turmentat) care nu mai înţelege nimic.
De fapt acest dialog al surzilor ne reprezină perfect, întrucât spiritul conflictual ne caracterizează, contând doar propriile interese şi orgolii, nu putem să ne desprindem (metaforic) spiritul de trup.
Ne ruşinăm să vorbim despre ,,interes naţional” sau ,,conştiinţa civilizaţiei” ca fiind concepte demagogice.
Cu riscul de a fi acuzat de partizanat politic, vă spun că identific acum o şansă:
există două structuri (Administraţia Prezidenţială şi Guvernul Romăniei) care au propus PROIECTE spre dezbatere (bune sau rele, e de discutat) şi au făcut apel la UNITATE NAŢIONALĂ (ne amuzăm, nu e aşa?) şi partidele din opoziţie care stau pe margine şi chibiţează, fără să ofere ALTERNATIVE VIABILE , DOAR contestând steril şi refuzând participarea la guvernare (este mai comod, nu ne asumăm responsablităţi pe timp de criză).
În aceste condiţii, d-nule BIBLIOTECARU’, cum sunt reprezentaţi cei 50%-1 ?, este oare vina majorităţii ?.
Îi suspectăm pe Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu că au fost momiţi de PUTERE când ei afirmă că doresc pur şi simplu un dialog în interes naţional şi să facă ce au promis în colegiul electoral?.
Îmi doresc o dezbatere reală, responsabilă (adică detaşată de interese meschine) între PROIECTE şi nu între a face ceva şi a nu face nimic, îmi doresc o majoritate transpartinică în Parlament unită de un interes naţional şi nu de ideologii şi interese.
Ideologiile şi interesele antagonice creeză fracturi în societate (nu cred că eu am alte nevoi ,drepturi şi obligaţii fundamentale decât semenii mei, indiferent din ce perspectivă am privi: din dreapta sau din stânga eşichierului politic).
Europlus ? Este o noua sintagma o masura a valorii de inavutire a potentatilor din spectrul PDL?Este vorba de acumularile in euro ale celor de sau din spatele puterii?Au aparut peste noapte in teritoriu peste 40 de mii de pdlisti, cu un europlus, Dl. Boureanu de cind este dl. Basescu la putere si-a inzecit averea, dl. Stolojean asisderea, dar au si PDListi dreptate doar acum ei sunt la putere.
Uite asa a scapat Dl. A. Nastase de o eventuala acuza de europlus,pe vremea aceia matusa economisea dolari,unii chiar gauriti, asa a primit si doamna Maria salba din galbeni ciuruiti!
Domnule Zaharescu,
Similituditi cu renumitul personal al lui Caragiale, bineinteles ca nu-l sugerez pe “cetateanul turmentat”, pe care-l amintiti dumneavoastra ci pe cu totul alt personaj.
Cind vorbiti de reprezentarea celor 50+1 % de ce va ganditi imediat la traseisiti si nu va ganditi la acel personaj care nu-si respecta functia de moderator echidistant ,acel personaj care-si modereaza prin iesirile pe sticla doar propriile conflicte?
Ce vine de la presedintie sunt doar abureli domnule Trahanache iar dumneavoastra manipulati cititorul cu zaharelul!
Clara si la obiect postarea de la #21 !
Numai indemocratia originala din Romania cei care au castigat cam 25% din electorat ( si ala nu chiar pe bune), isi permit sa acapareze totul cu o obraznicie si nesimtire care creste de la o zi la alta.
Ultimul bastion, Parlamentul , este cucerit de la o zi la alta sub privirile nepasatoare si neputincioase ale societatii civile, ca ceilalti din partide , fie se tem sa initieze niste demersuri
( PSD si PNL stiu ca in curand migrarea se va face in sens invers), iar UDMR profita satisfacut de niste actiuni antidemocratice care pe ei n-au cum ii afecta>
Si uite asa o mana de nemernici cocotati in varful puterii, ca nu toti sunt bagati in aceeasi oala ajung sa-si bata joc de o tara intreaga.
Si macar daca ai observa ca acest bolsevism democratic, acaparator de tot ce misca-n tara asta, are vreo finalizare benefica , dar se vede clar de acum, ca este mai nociv si decat
regimul de trista amintire pe care parca se straduie sa-l reabiliteze
@ Valeriu Mangu
Domnule Mangu,
În spatele cuvintelor se strecoară incertitudinea.
Votul cetăţeanului ar trebui să se exprime în modul următor.
Sunt, să zicem, 10 candidaţi într-un colegi care au fiecare o listă cu ceea ce doreşte să facă în Parlament. Atenţie, nu o listă de mambo-jambo cu mii de km de autostradă, cum se tot întâmplă acum, ci efectiv o listă cu iniţiative legislative formulate şi gata de depus în parlament, fie obţinute prin aportul lor personal, fie prin aportul comun a mai multor membri de partid, exact aşa cum se face în mod obişnuit o iniţiativă legislativă.
Astfel, în perioada de campanie electorală electoratul ar trebui să aibă în faţă aproape toate legile care se dezbat în patru ani de mandat… şi legea lustraţiei, şi legea educaţiei, şi legea parteneriatului public-privat… desigur, din fiecare lege apar mai multe forme, fiecare cum crede de cuviinţă că e mai bine.
Electoratul nu va alege pe cetăţeanul X să-i reprezinte interesele, ca la Marea Adunare Naţională, nu-l va alege nici pentru că este carismatic, el va alege pe cetăţeanul X pentru că are un număr mai mare de iniţiative legislative care îi convin.
Ajuns în Parlamentul României, cetăţeanul X devenit Parlamentar va depune iniţiativele respective şi se va bătea pentru ele să fie legiferate. Prin acest mod simplu, promisiunea electorală este imediat îndeplinită şi nu există nici o suspiciune că nu ar putea fi îndeplinită sau că promisiunea ar fi o farsă. Elaborarea legilor, dezbaterea lor în parlament, dezvoltă procesul democratic, pentru că fiecare îşi va susţine, cât poate mai bine, forma pe care a susţinut-o în campania electorală, deci cea votată de către cetăţean, conturând voinţa tuturor cetăţenilor şi nu numai a celor care au votat într-un anumit colegiu. Eu cred că eliminarea pragului electoral conduce la o fragmentare a politicii, permiţând partidelor mici să intre, pe de altă parte conduce şi la o reprezentare democratică mai bună, pentru că nu văd de ce cineva votat ar trebui să depindă de alţi parlamentari votaţi. Se poate replica că nu se pot face coaliţii pentru guvernare, dat fiind că partidele se mărunţesc… ei bine, nici nu trebuie, pentru că parlamentarii nu trebuie să se coalizeze, fiecare trebuie să-şi reprezinte propria credinţă.
Personal cred că votul majoritar în două tururi de scrutin (ca primarii), fără nici un alt fel de restricţie, este cel mai benefic pentru revoluţia şi normalizarea (în sfârşit) a parlamentarilor. Cât timp parlamentarul este legat de voinţa partidului, el nu va reprezenta în Parlamentul României interesul naţional al cetăţeanului ci partidul. În acel moment nu ar mai conta nici plecarea de la un grup parlamentar la altul şi cei din partid vor propulsa candidaţii care au legături de conştiinţă cu partidul şi nu de interese.
@ Antim
Domnule Antim,
Evident ca cetatenii se pot uni in grupuri de interese dar, dupa cum graieste chiar Constitutia, nu pentru confiscarea suveranitatii nationale. Asemenea grupuri sunt legitime numai in masura in care urmaresc apararea drepturilor si libertatilor membrilor lor, sporirea mijloacelor in vederea transpunerii in fapte a acestor drepturi si libertati.
Partidul politic insa, ca forma de asociere, are statut aparte, fiind mentionat distinct de Constitutie. El are – ori trebuie sa aiba – misiune PUBLICA, deci comuna. Adica: daca ma inscriu intr-un partid nu o fac pentru atingerea unui interes personal, ci trebuie sa urmaresc interesul oricui cetatean, nu numaidecat pe al meu.
In general, prin “politici” se inteleg – ori trebuie sa se inteleaga – masurile de organizare a executarii legii, nu ceea ce impune art. 8.
Al dvs., Valeriu Mangu
P.S. In fond, mi-a placut debutul textului dvs. Sunteti, se vede, cand vreti, un adevarat filozof! Si cum filozofii umbla adesea cu capul in nori, pun pe seama acestei metehne eroarea onomastica in care vad ca persistati.
@ zaharescu valeriu
Administraţia Prezidenţială şi Guvernul nu sunt instituţii în care se stabilesc majorităţi. Singura instituţie la nivel naţional care funcţionează “pe baza de majoritate” este Parlamentului. Nu discutăm de 50%+1 coaliţii de interese, aşa cum se întâmplă astăzi, vorbim despre 50%+1 vot parlamentar, majorităţi ad-hoc realizate în timpul votului. Din punctul de vedere al împlinirii actului democratic este perfect egal dacă domnul Diaconescu este la “independenţi” sau la PSD, important este să-şi îndeplinească mandatul asumat în momentul depunerii candidaturii pentru a fi ales parlamentar.
Proiectele spre dezbatere nu trebuie introduse pe agenda socială de către Guvern, cu atât mai mult (cu minime excepţii) nu de către preşedinte. Proiectele trebuie dezbătute mai ales în campania electorală pentru Alegeri Parlamentare. O dată aleşi, proiectele trebuie dezbătute tot de către parlamentari. Proiectele care nu au fost prezentate în campania electorală trebuie dezbătute cu atât mai mult. A ajunge ca preşedintele, premierul sau o persoană, oricine ar fi ea, să impună un proiect şi toţi ceilalţi să se poziţioneze pur şi simplu pro sau contra… este ceva absolut stupid (deşi am un cuvânt şi mai tare pentru asta). O comisie prezidenţială care stabileşte agenda publică pe baza unor studii (chiar dacă corect realizate), iar este un lucru absolut stupid, pentru că preşedintele nu are dreptul de iniţiativă legislativă, este, din acest punct de vedere, ca oricare dintre noi, trebuie să fie unul din suta de mii despre care vorbeşte Constituţia. Noi ar trebui să vorbim despre contorsionarea principiilor instituţionale, de fapt despre “măcelărirea” acestor principii. Lumea nici nu mai pricepe corect care este rolul fiecăruia în stat, nici măcar politicienii nu mai pricep ce au de făcut. Candidaţii la preşedinţie şi la parlament vorbesc despre guvernare naţională (în atribuţia guvernului) şi locală (în atribuţiile primăriilor şi consiliilor judeţene). Guvernul duce greul iniţiativei legislative şi o face prin OUG-uri şi angajarea răspunderii guvernului, adică prin metodele de legiferare în regim de avarie. Preşedintele se amestecă în toate deşi rolul său este să fie echidistant faţă de toate, îşi asumă un rol de lider politic deşi constituţia spune că nu ar trebui să aibă legătură cu un partid… Justiţia începe să legifereze şi ea intervenind ca rol în decizii care dau, de exemplu, drepturi salariale. Curtea Constituţională a început să ia decizii ca arbitrează cumva politic într-un război generalizat al partidelor şi intereselor… Este un haos în care nu se mai vede normalitatea. De 20 de ani partidele politice încearcă să încorseteze democraţia pentru a avea mai multă putere, legile se fac în interes personal şi de grup, nimeni nu se gândeşte efectiv la libertate, prosperitatea naţională, respectarea principiilor democratice.
Despre asta vorbim de fapt, despre faptul că instituţiile statului s-au rupt aproape total de cetăţean. Au luat puterea de la cetăţean şi o exercită în nume propriu, contrar constituţiei, şi nimeni nu-i poate pune la punct pentru că toţi sunt amestecaţi în asta. Acest lucru înseamnă statul totalitar, aceşti oameni reprezintă grupul care exercită dictatorial puterile cu care au fost investiţi de către partide în numele poporului.
Domnule BIBLIOTECARU, nu văd în principiu dezacorduri fundamentale între punctele noastre de vedere.
Diferenţa constă în faptul că eu întrevăd speranţa, dvs.însă păreţi resemnat.
Încerc să exprim câteva idei pe text.
De acord, am spus şi eu, parlamentarul odată ales este demnitar al României în primul rând şi nu cal troian al unor grupuri de interese din partide.
Dezbaterea pe proiecte în campanii electorale ? Când s-a întâmplat aşa ceva ? (suntem în România nu în Germania).
Iniţiativa legislativă pe domenii complexe economico-sociale trebuie să aparţină Guvernului (este normal, el gestionează bugetul, a se vedea la ce a dus iniţiativa iresponsabilă/electorală a d-nei ANDRONESCU şi a parlamentului în 2008 privind salarizarea în educaţie, e drept, promulgată şi de Preşedinte, sau, hotărârile judecătoreşti privind salarizarea).
Parlamentul legiferează, cu eventuale amendamente, dar fără a neglija problema surselor de finanţare, ca şi cum banii vin din cer.
Preşedintele ? Preşedintele face exact ce mă aştept eu să facă (mi-as dori chiar cu mai multă hotărâre), de aceea a fost ales prin vot direct.
Preşedintele a făcu apel public ca instituţiile să funcţioneze în interesul cetăţeanului şi nu în interesul unor grupuri de presiune nelegitime.
Preşedintele a strâns la Cotroceni o parte semnificativă din elita ţării şi elaborat strategii pe termen lung care să genereze ulterior pachete de legi. ( pactul ptr.educaţie a fost semnat de partide, profesori,părinţi).
Preşedintele a iniţiat un referendum pe teme constituţionale care deschide calea ptr. Parlament să-şi exercite rolul fundamental în stat , respectiv de a efectua modificarea Constituţiei ptr.a clarifica raporturile instituţionale la care faceţi şi dvs.referire.
Parlamentul ? Parlamentul nu mai trebuie să fie jucăria partidelor care în loc să dezbată proiecte (ale lor sau ale guvernului) fac jocuri politicianiste penibile transformând aula Parlamentului într-o tribună electorală permanentă. (vezi aşazisele comisii de anchetă din 2009 ,transformate în tribunale publice).
De aceea eu văd, pe fond, în fenomenul dezertării din partide , un act de responsabilitate pe timp de criză (sunt convins că există şi traseişti de carieră, care vor migra în continuare), deci o şansă ptr.DEZBATERE şi reformă a statului, nu mai este timp de pierdut.
@Bibliotecarul @Valeriu Mangu
Eu stiam ca omul este singura fiinta politica .
Ca fiinta politica omul face politica in functie de gandirea proprie care este de stanga de centru de dreapta sau de extrema stanga sau dreapta .Eu cunosc oameni care sunt extremisti sau sindicalisti fara a face niciodata politica , asa gandesc . Oamenii care se incadreaza intr-unul dintre aceste curente se pot asocia in partide politice pentru a incerca sa-si atinga idealurile .Daca nu vor sa se incadreze intr-un curent politic pot sa faca activism social in ONG-uri asociatii si alte chestii . Daca vor sa faca politica dar nu vor sa se inregimenteze intr-un partid politic candideaza ca independenti . Eu , persoana care nu are nici un fel de studii politice votez un candidat al unui partid politic ( al unui curent de gandire ) despre care cred ca va fi reprezentantul gandirii mele politice nu al unei alte filozofii politice . In concluzie , eu nu inteleg de ce eu ar trebui sa dau mandat unei persoane care sa aibe libertatea de a migra unde vede cu ochii .Mie mi-ar parea normal ca atunci cand un parlamentar migreaza la alt partid sa-si piarda si mandatul cu care eu l-am investit spre a-mi reprezenta doctrina , filozofia politica . Cu stima pentru amandoi , Li .
@bibliotecaru #28
Daca vorbim doar despre initiative legislative de ce mai vorbim si despre doctrine ?
De ce nu ne-ar fi mai bine cu o Mare Adunare Nationala asa cum isi doreste domnul Zaharescu Valeriu care sa urmareasca doar consensul ?
” Îmi doresc o dezbatere reală, responsabilă (adică detaşată de interese meschine) între PROIECTE şi nu între a face ceva şi a nu face nimic, îmi doresc o majoritate transpartinică în Parlament unită de un interes naţional şi nu de ideologii şi interese.
Ideologiile şi interesele antagonice creeză fracturi în societate (nu cred că eu am alte nevoi ,drepturi şi obligaţii fundamentale decât semenii mei, indiferent din ce perspectivă am privi: din dreapta sau din stânga eşichierului politic). ”
Ar fi mai simplu nu-i asa ? Domnul Zaharescu il asculta cu mare atentie pe Basescu si percuteaza instantaneu .
@ zaharescu valeriu
Eu vorbesc despre normalitate, aşa cum este ea stabilită de sistemul instituţional. Că normalitatea este călcată în picioare, asta deja este altă poveste. Eu nu pot renunţa la normalitate numai pentru că nimeni nu o respectă.
Trecând pe probleme aplicate, dumneavoastră spuneţi “a se vedea la ce a dus iniţiativa iresponsabilă/electorală a d-nei ANDRONESCU şi a parlamentului în 2008 privind salarizarea în educaţie”. Probabil că cineva v-a lăsat această impresie… eu unul nu o am. Am o rugăminte la domnia voastră, îmi spuneţi şi mie ce cod are iniţiativa doamnei Andronescu despre care vorbiţi? Nu de alta, dar eu ţin minte că era vorba despre o lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă, adică iniţiatorul a fost Guvernul României (premier domnul Tăriceanu), aprobată cu modificări de către Parlament… dar poate am eu memoria proastă sau poate vorbim despre lucruri diferite… Ar fi bine să-mi oferiţi codul intern al camerei deputaţilor ca să pot urmări legislativ exact iniţiativa despre care vorbiţi.
Recunosc că ce aţi spus după afirmaţia cu doamna Andronescu nu prea am înţeles prea bine, nici ce face parlamentul, nici ce face preşedintele… Am impresia că o oarecare nesiguranţă… Eu înţeleg că sunteţi bine intenţionat şi doriţi binele României, dar nu înţeleg exact ceea ce doriţi să spuneţi.
De exemplu, spuneţi că “Preşedintele a strâns la Cotroceni o parte semnificativă din elita ţării şi elaborat strategii pe termen lung care să genereze ulterior pachete de legi. ( pactul ptr.educaţie a fost semnat de partide, profesori,părinţi).”
Eu din această afirmaţie înţeleg că dumneavoastră apreciaţi un lucru făcut de preşedinte şi, de ce să nu zic asta, activitatea acelor comisii au condus la punerea în mişcare a lucrurilor din punctul de vedere al opiniei publice. Era însă treaba Administraţiei Prezidenţiale să facă asemenea Comisii? Scrie despre ele în Constituţie, în lege? Ce autoritate au aceste comisii asupra vieţii publice sau vieţii politice?
Ei bine, comisiile prezidenţiale au un rol consultativ pe lângă preşedintele României şi funcţionează după Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale. Ar trebui ca raportul acestor comisii să fie luat în seamă de către Parlament? Au aceste raporturi o autoritate ştiinţifică certificată. Sigur, studiile sunt făcute de oameni deştepţi, de elită cum spuneţi dumneavoastră, dar există şi o autoritate asupra parlamentului? Aceste rapoarte sunt făcute pentru a fi consultate de preşedinte, ele au importanţă efectivă asupra preşedintelui care a simţit nevoia să-şi clarifice anumite lucruri asupra cărora nu avea siguranţă. Ele au valoare pentru preşedinte după cum au valoare şi concluziile “aşa-ziselor comisii de anchetă din 2009, transformate în tribunale publice” pentru parlament, adică au un caracter consultativ cu menirea ca preşedintele, respectiv parlamentul, să ia hotărâri în cunoştinţă de cauză pe seama unui raport în care un grup de oameni studiază mai profund o anumită temă. De exemplu, activitatea Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a condus la un Raport pe baza căruia preşedintele a spus un discurs de condamnare a comunismului în faţa Parlamentului. Un lucru pe care eu îl consider bun. Dar în momentul discursului rolul comisiei s-a încheiat, parlamentari nu pot să zică, hai să facem o lege a lustraţiei pe baza raportului comisiei prezidenţiale, de exemplu. Ştiu că pare absurd.
Şi celelalte fapte ale preşedintelui, pe care le vedeţi, de ce nu, justificat, ca fiind în interesul României, nu au nici o relevanţă din punct de vedere instituţional.
Problema este, şi aici opiniile noastre se despart, că în acestă ţară, ca şi în celelalte ţări, fiecare ar trebui să facă ceea ce trebuie să facă, nu mai mult, nu mai puţin, exact aşa cum este definit instituţional. O ţară în care preşedintele face un apel ca ceva “să funcţioneze în interesul cetăţeanului şi nu în interesul unor grupuri de presiune nelegitime”, este o ţară în care instituţiile nu funcţionează. Rămâne ca Poliţia să se roage de infractori să nu mai încalce legea, ministrul de finanţe să facă un apel la contribuabil să nu facă evaziune… Cu alte cuvinte statul transmite cetăţenilor mesajul “Descurcaţi-vă singuri pentru că noi nu suntem în stare să vă servim!” Aşa ceva nu este posibil, statul român trebui să-şi impună autoritatea, să pedepsească pe cei care nu respectă legea şi instituţiile şi să ocrotească, conform legii, cetăţenii României. Grupurile de presiune nelegitime, adică ilegale, ar trebui condamnate pentru ceea ce fac ilegal, funcţionarea instituţiilor, aplicarea legii, ar trebui să fie impusă.
Dumneavoastră gândiţi “mamă ce tare e preşedintele Băsescu că le-a făcut Comisii şi le-a spus public, de la obraz, cu grupurile de interese”, eu gândesc “ce prost merge România dacă a ajuns preşedintele să facă aceste lucruri şi nu s-au întâmplat normal”. Înţelegeţi diferenţa?
D-le Va… Mang… (alegeti dvs .) Revin , cuvintele si ideile ce le sustin nu sunt absolute , nu sunt dincolo de binele si raul pe care am vazut ca l-ati priceput . ,, Suveranitatea nationala ” e tot un produs al unor politici …bune se spune pana acum . Ea a fost obtinuta tot de un grup de oameni ce au facut politici adecvate . Ce ati zece daca ar apare un grup de oameni ale caror politici ar fi sa ne alipim …Luxemburgului , cu idealul sa avem acelasi nivel de trai . Politicile le fac putini si reusesc daca cat mai multi le sustin . Politicile ..,,ca masuri de organizarie a aplicarii legii ” … nu-s POLITICI . Din politici rezulta legi in sensul realizarii practice a telurilor . Ce spuneti dvs. sunt …norme de aplicare , nu politici adevarate . Va cam lipseste si consecventa … Presedintele nu e Persoana iar Politicianul e la dvs. doar o Persoana INTERESATA . Sa inteleg ca Presedintele nu e Politician ? Daca da , de ce dansul ar urmari interesul public iar politicienii numai pe cel personal ? Pentru ca numai politicienii se pot grupa …. Persedintele nu poate sustine grupuri de interese ? Un grup de interese …nealese e mai legitim decat cel al politicienilor , care toti sunt alesi . De ce nu face Presedintele un grup de interese din armonizarea intereselor politicienilor alesi , facandu-ne si noua …interesul pentru care l-am ales . L-am ales ..sa ne faca … SA NU SE MAI INTELEAGA OM CU PERSOANA , …filozofic vorbind ?
Politicienii ,,mafioti ” ar putea intra intr-un grup… armonizat ne presedinte ?
D-le Preda , moderarea …foto presupune si retusare , sau de ce a durat asa mult ?
De acord, domnule BIBLIOTECARU, dar în situaţia de blocaj şi confuzie în care se află Romania, (instituţional, ideologic,economic,AXIOLOGIC chiar-cum ierarhizăm valorile ?)
cineva (o persoană sau un grup) trebuie să pornească angrenajul,să dea impulsul necesar (,,să învârtă cheia în contact”), ptr.a ajunge la NORMALITATE.
Cine să facă acest lucru ?
-Politicienii ? Sunt prea preocupaţi de luptele de gherilă între ei.
-Academicienii? Nu vor coborî din turnul lor de fildeş.
-Presa? S-a tabloidizat şi corporatizat , este implicată politic şi ne oferă doar ,,mere otrăvite” bucurându-ne efemer.
-Oamenii de cultură? Stau deoparte, unii s-au ,,,boierit” şi găndesc în ralanti ,doar cât să fabuleze la tv(vezi Mircea Dinescu), alţii, din universul (ego-ul) lor suficient ne picură veninul lor nobil în stânga şi dreapta,evident fără soluţii şi speranţă (vezi CT Popescu).
Votul cetăţenilor? Este fragmentat, duc la politicienii pe care îi avem şi este contestat de cei care au votat dar au pierdut,sau de cei care au stat acasă.
Apropo, se spune că la referendumul ptr.modificarea parlamentului oamenii au fost manipulaţi. Mă întreb: să admitem că 33% au votat astfel,fiind săraci cu duhul, dar ceilalţi, până la cca 80%, de ce au făcut-o ?
OMG-urile? Urmăresc fie interese economice, fie să impună agresiv interese de grup condamnănd comunităţi la ignoranţă şi mentalitate de asistat (,,statul trebuie să ne dea”); ca să numai spun de sondajele manipulatoare gen Pârvulescu, acelaşi care a contribuit la ,,struţo-cămila”-vot uninominal mixt, care numai democratic nu este).
A mai rămas justiţia. Din păcate, are probleme la nivel înalt, vezi protestul magistraţilor (Îmi amintesc când Preşedintele atenţiona asupra unor probleme de corupţie sau competenţă, au spumegat toţi: magistraţi-(Pivniceru, Costiniu), analişti, presă, etc.
În concluzie: CE FACEM, d-le BIBLIOTECARU? Ne punem ştrengul de gât ? ; intrăm în stază următorii 100 ani?; plecăm aiurea căutând câini cu colaci în coadă?; declarăm război SUA şi apoi ne predăm?.
zaharscu valeriu , Ce sa facem ? Facem fiecare ce suntem in stare sa facem pana ne lamurim mai multi ce trebuie sa facem si apoi indreptam si lucrurile din urma . Asa a facut si modelul nostru …sangeros . Pana la urma …poporul a iesit bine . De ce crezi ca se incearca cu disperare si …referendum, schimbarea inevitabilului, spre modelul anglo-saxon in care varsarile de sange , pe motive politice, se faceau in …autocratii…? Istoria poti s-o scrii , ca invingator , dar o schimba numai marii …REFORMATORI . Traim vremuri schimbatoare , nu e totul pierdut …Mona Pivniceru …poate fi o speranta , doar ca depinde ce vrei ….
antim:
Par eu genul de persoană care-şi retuşează fotografiile?
E mai simplu: dl Micsik, autorul – căruia îi mulţumesc – mi-a trimis un set de fotografii în această dimineaţă.
D-le Prof . Preda , politica e stiinta disimularii , dar si arta ei . Fiind politician bun, nu va pot banui ca ati putea rata ceva din …recuzita ei .Bineinteles ca scopul conteaza, si aici , pana acum, nu va retusati …pozele… publice …: STILUL E OMUL !(si nu se poate …retusa )
Da ‘ cu ce l-ati suparat pe A. Marino ?.
@C. Preda “”Par eu genul de persoană care-şi retuşează fotografiile?”"
Propun sa cereti fiecaruia cate o fotografie care crede ca-l reprezinta cel mai bine si sa le afisati pe blog ( neretusate, bineinteles!).
@ zaharescu valeriu
Stimate domn,
Nu trebuie să reparăm politicienii corupţi de vechiul sistem, adică larga majoritate a celor aflaţi astăzi în posturile cheie ale statului, cele aproximativ 50.000 de posturi ocupate politic. Nu trebuie nici să înlocuim pur şi simplu aceşti politicieni cu alţi politicieni, pentru că cei noi vor fi corupţi de vechile structuri, principii şi metode politice. Trebuie să realizăm o altă societate care să propulseze un alt mod de a face politică, vechile metode şi vechii politicieni care nu înţeleg decât sistemul totalitar, ar trebui să se auto-epureze prin neputinţă politică.
Un iluzionist foloseşte, de cele mai multe ori, îndreptarea greşită a atenţiei. În timp ce toată lumea priveşte spre mâna dreaptă, acolo unde se crede că este obiectul, mâna stângă este liberă să facă ce vrea pentru că devine invizibilă. Politica se foloseşte de un procedeu adaptat.
Obiectul referendumului a fost unicameralul şi mai puţini parlamentari.
Ce s-a spus populaţiei? Câteva adevăruri:
- Parlamentul este plini de oameni care nu dau doi bani pe activitatea lor din parlament.
- Partidele se bat între ele şi fac legi care să le convină lor, cu dispreţ faţă de populaţie.
- Procesul legislativ se mişcă foarte greu.
- Parlamentarii consumă mulţi bani de la buget.
Apoi a urmat fenta, minciuna, inducerea în eroare…
- Dacă sunt mai puţini parlamentari costurile cu parlamentul vor scădea simţitor.
- O singură cameră înseamnă un proces legislativ sensibil mai rapid.
- Mai puţin parlamentari înseamnă că cei neaveniţi vor pleca din parlament şi cei rămaşi vor fi mai responsabili.
…şi toate celelalte, pe care le ştiţi foarte bine, nu are sens eu să le tot repet.
Ei bine, electoratul a fost păcălit de scamatorie, ceea ce era firesc. Nu este vorba despre “săraci cu duhul” şi nici “spirit de turmă”, este vorba despre faptul că oamenii consideră, aşa cum este şi normal, că un parlamentar îi comunică adevărul, că preşedintele îi comunică adevărul. Cum campania pentru referendum a fost făcută doar de PDL cu afişe cu parlamentari aruncaţi la coş, ceilalţi, de la celelalte partide, fiind mai aplecaţi asupra campaniei prezidenţiale…
Priviţi următoarea reclamă:
http://3.bp.blogspot.com/_4vweavQEiCM/SSFQ9_7MCYI/AAAAAAAAAOk/ZEjxMiM3bgc/s400/unicameral.bmp
Credeţi că există fie şi un parlamentar care să nu ştie că domeniul de legiferare al celor două camere nu este acelaşi? Dacă da, mă întreb ce caută în Parlament. Este evidentă intenţia păcălirii.
Într-o ţară civilizată, acest tip de a face politică ar fi pedepsit imediat de electorat, la noi nu se întâmplă şi nici nu se va întâmpla curând aşa ceva. Politicienii o ştiu şi de aceea abuzează de astfel de înşelătorii. De aceea candidaţii la Parlament vorbesc despre mii de km de şosea, deşi parlamentarii nu fac şosele, dar, dacă ar vorbi despre proiecte de legi, nu ar fi ascultaţi de nimeni. Cu drumurile reuşesc să păcălească un procent sau două… De aceea înşeală pe faţă şi fără ruşine. Românii sunt victime, pentru că ei nu mai percep ceea ce se întâmplă ca ceva anormal, ei deja percep astfel de lucruri ca fiind naturale, normale. Cel mai important lucru este ca populaţia să fie scuturată pentru a vedea schema iluziei şi să se prindă de scamatorie, să nu mai fie înşelaţi.
,,O altă societate” este idealul oricui de bună credinţă.
Problema este, dacă ne dăm cu toţii drept democraţi autentici,
că nu putem neantiza instantaneu o societate şi să punem în loc, miraculos, Edenul.
Putem doar, să contribuim cu mintea noastră sau măcar să acceptăm necesitatea unor ajustări dureroase, cu posibile efecte colaterale, pentru a remodela pas cu pas societatea prezentă,
Există deja oamenii care încearcă acest lucru, sigur, cu sincope,stângăcii inerente, dar cărora le acord deocamdată prezumţia bunei credinţe.
Ai eticheta scamatori, în timp ce alţii mănâncă seminţe pe margine (laşitate ? lipsă de soluţii alternative ? nu contează),
mi se pare ce puţin deplasat.
Oricum ce era de spus s-a spus suficient pe acestă temă, mulţumesc ptr.dialog.
@ zaharescu valeriu
Un lider adevărat ar trebui să vină în faţa românilor şi să spună aşa:
“Românii au nevoie de o scădere drastică a nivelului de trai pentru a nu ne afunda şi mai mult. Urmează câţiva ani de foamete, trebuie să ne raţionalizăm hrana pentru a supravieţui. Cel puţin 20 de ani trebuie să tragem precum animalul de povară ca să ieşim din această stare de marasm. Votaţi-mă ca să vă conduc travaliul!”
De ce credeţi că mesajul liderilor români se sfârşeşte inevitabil cu “va fi mai bine dacă mă votaţi!”?
Românii stau pe margine pentru că nu este nimeni care să spună că autobuzul s-a înţepenit în noroi şi trebuie împins.
Un lider nu are rolul numai să gestioneze resursa naţională, dar trebuie să creeze şi o concentrare a spiritului şi forţei naţionale, or de 20 de ani ţara aceasta este în permanent conflict, liderii construiesc conflicte care să demonstreze că este nevoie de ei.
Un conflict interetnic maghiari/români justifică şi prezenţa UDMR şi prezenţa PRM… un conflict între oamenii cu potenţă financiară şi cei aflaţi sub pragul sărăciei, un conflict între angajaţii la stat cu venituri mari şi cei cu venituri mici, un conflict între cei aflaţi pe acelaşi palier care au mici diferenţe de abordare a veniturilor… se pot identifică zeci, poate sute, de astfel de conflicte care justifică existenţa liderilor politici. Din păcate nici unul, măcar de sămânţă, nu încearcă să stingă conflictele pentru a construi o coeziune…
Din aceşti motiv îi vedeţi pe cei care mănâncă seminţe pe margine, nimeni nu le dă o motivaţie pentru a se implica.
@ Bibliotecaru
Domnule Bibliotecaru,
Deputatii si senatorii nu au – ori nu trebuie sa aiba – functia descrisa de dvs. – sa vina cu propuneri de tipul “ce sa facem” -, ci cu propuneri de tipul “cum sa facem”. Adica, mai clar: vointa genererala de tipul “ce sa facem” este unica, ea fiind gestionata de Presedintele Romaniei, iar modalitatile de executare – “cum sa facem” – urmeaza sa fie propuse de deputati si senatori.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Li
Doamna/domnule Li,
“Vointa politica a cetatenilor” de care vorbeste art. 8 al Constitutiei nu este – ori nu trebuie sa fie – o vointa de interes personal. Este nelegitim sa te asociezi cu cineva pentru a pune mana pe stat.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Ce facem, reîncepem? V-am mai spus, părerea mea este că preşedintele României reprezintă instituţiile statului, nu are nimic de-a face cu reprezentarea românilor, reprezintă România… Sarcina reprezentării românilor revine Parlamentului. Nu sunt nici un moment de acord că preşedintele trebuie să preia de la popor programul de guvernare în momentul în care este votat. Preluarea de la popor a programul de guvernare trebuie să o facă premierul, în discuţii cu parlamentarii, în timpul celor 10 zile în care îşi formează programul de guvernare şi cabinetul. Dacă programul de guvernare ar fi preluat de preşedinte în timpul votului său, atunci 5 ani programul de guvernare nu s-ar schimba, oricine ar fi premier. Este evident că nu se întâmplă aşa. De exemplu, domnul Tăriceanu nu a avut acelaşi program cu domnul Boc, deşi domnul Băsescu avea mandat şi în timpul Guvernării Tăriceanu şi în timpul Guvernării Boc. Preşedintele nu are instituţional nici un fel de mijloc în a se pronunţa relativ la Programul de Guvernare, în timp ce Parlamentul are la îndemână instituţia moţiunii de cenzură iar Guvernul are la îndemână instituţia angajării răspunderii guvernului. În timp ce preşedintele se consultă cu PARTIDELE care au reprezentanţi în parlament (art. 103/1), premierul trebuie să convingă Parlamentul (art. 103/2), adică parlamentarii, adică cu totul altă mâncare de peşte, pentru că parlamentarii sunt identităţi şi nu maşină de vot pentru ce spune liderul de partid.
Am mai stabilit o dată că nu ne înţelegem în această privinţă…
Asta nu înseamnă că preşedintele, în discuţiile cu partidele, nu identifică şi direcţiile programului de guvernare pentru a putea alege în cunoştinţă de cauză candidatul la funcţia de premier cu cele mai multe şanse de a fi validat…, asta însă nu este o sarcină a preşedintelui, ci o abilitate în a alege un candidat cu cele mai mari şanse de a primi voturi de acceptare.
Nu ştiu dacă sesizaţi nuanţa… Unii spun că preşedintele ar trebui să aleagă un premier care poate întruni jumătate din voturi şi să treacă prin parlament. Eu spun că preşedintele are obligaţia să aleagă un premier care să atragă cele mai multe voturi în parlament. Adică, dacă preşedintele are de ales între trei premieri, nul cu 50%, altul cu 60%, altul cu 70%, ar trebui să-l aleagă pe cel cu 70%, indiferent de partid sau coaliţie sau independenţă… adică indiferent de şocul politic.
@ Bibliotecaru
Domnule Bibliotecaru,
Chiar pe acest blog, dar si pe altele pe care ne-am intersectat am aratat care sunt – ori ar trebui sa fie – FUNCTIILE fundamentale ale Parlamanentului ca organ reprezentativ SUPREM al poporului, respectiv ale Presedintelui Romaniei ca organ reprezentativ al poporului. Reprezentarea statului de catre Presedintele Romaniei este doar a ATRIBUTIE a functiei – ori mandatului – acestuia, dupa cum tot atributie este promulgarea legii, gratierea, numirea in unele functii publice etc.
Pe mine personal nu ma reprezinta nimeni, caci n-am dat nimanui mandat sa ma reprezinte in fata cuiva, sa se lupte – desigur, in limitele legii – pentru mine cu altcineva sa obtin un lucru, un privilegiu etc. Este absurd sa deleg un deputat sa se bata cu deputatul desemnat de dvs. pentru, sa zicem, amenajarea unui loc viran – eu vreau sa fie teren de fotbal, iar dvs., de tenis. Ideea este ca cei doi deputati sa gaseasca formula ca amandoi sa fim multumiti in final, nu unul dintre noi sa-l urasca pe celalalt. Dar, in fond, noi doi, in mod DIRECT, ar trebui sa ajungem la o intelegere privind destinatia terenului, urmand sa desemnam deputati si senatori sa execute ceea ce am hotarat noi – de pilda, juma-juma. Trebuie sa fim prosti sa le dam un cec in alb, sa faca pe teren ce cred ei – uite-asa ne terezim ca cei doi trantesc pe locul viran o fabrica la care isi pun nevestele pe post de actionari.
Asadar intai trebuie sa hotaram “ce facem”, apoi sa selectam executanti, sa punem un supraveghetor pe langa executanti, care sa stea cu tidula in care scrie ce am hotarat noi in mana si sa supravegheze executantii.
Supraveghetorul PRIMAR este Presedintele Romaniei, iar executantul PRIMAR, Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului.
Cel care executa ceea ce vrem noi – este vorba despre vointa care multumeste pe toti – este asadar poporul, prin organele sale reprezentative.
Guvernul este ORGANIZATOR secundar.
Al dvs., Valeriu Mangul
REPREZENTARE inseamna in mod fundamental EXECUTARE de catre cineva in locul ori in numele cuiva.
@ Valeriu Mangu
V-am mai spus, uneori este bine de stabilit că viziunile şi înţelegerile noastre sunt diferite. Pe scurt, eu nu sunt de acord cu cele ce le spuneţi mai sus, sau, mai bine spus, nu sunt de acord cu cea mai mare parte din cele ce le spuneţi mai sus.
Eu consider că parlamentul este singura putere, din cele trei, care are o natură democratică. Puterea executivă şi cea judecătorească nu au nimic de-a face cu democraţia. Puterii executive i se impune democraţia prin Programul de Guvernare cu care Guvernul este investit de către parlament şi lege, puterii judecătoreşti i se impune democraţia prin lege. Preşedintele, care nu este putere în stat, deşi are anumite atribuţii în cele trei puteri, este reprezentatul instituţiilor statului, adică al României, nicidecum nu este reprezentantul românilor, cu atât mai mult nu are nici un rol în democraţie. Preşedintele reprezintă sistemul instituţional al statului, are un rol în interacţiunea statului român cu exteriorul, şi mai supraveghează intern faptul că instituţiile funcţionează aşa cum este menit să funcţioneze. Atestă buna funcţionare prin semnătura sa. În cazul în care consideră că ceva nu funcţionează bine, preşedintele nu are putere de a decide, el semnalează observaţia sa celor în drept să decidă, cum ar fi întoarcerea unei legi în Parlament, sesizarea Curţii Constituţionale… Încă o dată, preşedintele are un rol instituţional, “Preşedintele României reprezinta statul român”, preşedintele nu are absolut nici un rol democratic.
Cred că am spus numai pe acest blog de câteva ori… ELECTORALUL NU SPUNE şi nu impune reprezentantului lui în Parlament ce trebuie să facă, ar fi un gest imperativ. Nici parlamentarul nu trebuie să facă ce crede el că ar dori electoratul să facă, ar fi iarăşi un gest imperativ. Democraţia are nevoie de câţiva parametrii pentru a se înfăptui în momentul alegerilor parlamentare, adică momentul în care democraţia se înfăptuieşte:
1. Toţi candidaţii trebuie să aibă un program electoral coerent legat de LEGISLAŢIE.
2. Poporul român (cei care votează) trebuie să aleagă, conştient, candidatul care întruneşte programul electoral cel mai apropiat de dorinţa sa.
3. În urma unor alegeri corecte, vor fi aleşi candidaţii care întrunesc o majoritate a dorinţelor civice.
4. Parlamentarii aleşi duc la îndeplinire programul electoral şi democraţia se împlineşte.
Vorbim deci despre o democraţie care se manifestă nu în stabilirea numărului de kilometrii de autostradă care se vor construi în patru ani, ci doar în domeniul legislativ.
De exemplu, Parlamentul este chemat să ratifice scutul anti-rachetă în colaborare cu SUA/NATO. Ei bine, acesta ar fi trebuit să fie unul dintre subiectele dezvoltate în campania electorală. Fiecare candidat ar fi trebuit să se exprime dacă este pro sau contra acestui scut anti-rachetă, desigur argumentând de ce este pro sau contra. Cetăţeanul, după ascultarea argumentelor, ar fi trebuit să ia o hotărâre dacă este pro sau contra şi această hotărâre să fie un criteriu de alegere al candidaţilor. Parlamentarii ar fi votat, în consecinţă, în Parlament, după cum consideră ei că este corect, dar nu ca o opinie personală, ci cu mandat democratic, pentru că opinia lor este votată de oameni.
Alegerea preşedintelui nu este un act democratic, ci o protecţie împotriva preşedintelui despot. Altfel preşedintele poate fi, la fel de bine, ales de parlament, poate să şi lipsească ca funcţie instituţională distinctă în condiţiile în care preşedintele este şi premier… Preşedintele, Puterea Judecătorească, Puterea Executivă nu sunt expresii ale democraţiei, numai Parlamentul este.
Prima concluzii indirecte… Un parlament mai numeros este un parlament care impune mai bine democraţi, pentru că traduce mai bine (mai nuanţat) voinţa populară în voinţă politică. Micşorarea numărul de parlamentari este o micşorare a funcţiei democratice a parlamentului. Creşterea pragului electoral, limitarea accesului în Parlament reprezintă o micşorare a funcţiei democratice a parlamentului. Iată cum Preşedintele a vehiculat idei anti-democratice, ba chiar a manipulat acest popor pentru a-şi vota singur, prin referendum, scăderea democraţiei (din inconştienţă din partea poporului, pentru că nimeni în ţara asta nu pare a mai înţelege cum funcţionează democraţia). Iată cum, prin referendum, democraţia poate scădea.
@ Bibliotecaru
Domnule Bibliotecaru,
Ratiunea democratiei sta tocmai in gasirea unui acord. Dvs. faceti analize pur didactice, descriptive, nu FUNCTIONALE. In felul acesta sunteti prizonierul unor achizitii teoretice specifice monarhiei.
Analiza dvs opereaza cu concepte pe care nu le definiti – de pilda, ce este puterea, democratia, ce inseamna “putere a statului”, Program de guvernare. Gasind definitiile veti vedea ca discursul dvs. este subred in ceea ce priveste constructia.
Puterea se EXERCITA. Exercitare inseamna fie exprimarea vointei ce defineste puterea, fie executarea acestei vointe, fie impunerea executarii acesteia, fie organizarea tuturor acestor “secvente” – sau coordonate.
Definind puterea=vointa+forta de executie, SEPARATIA coordonatelor puterii in componentele de mai sus este evidenta.
In spatiul public nu opereaza decat o singura putere – a poporului. Vointa ce caraterizeaza aceasta putere este – ori trebuie sa fie -, evident, a poporului; restul inseamna executie, impunerea executarii, organizare. In democratie nu exista propriu-zis – ori in real – “puterea executiva”, “puterea legislativa”, “puerea judecatoreasca”. Aceasta impartire este de ordin administrativ.
Cat despre felul in care ia nastere vointa poporului, exprimata de regula de – ori prin – lege, voi arata aceasta intr-un nou episod din serial.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Stimate domn,
Spuneţi:
“Analiza dvs opereaza cu concepte pe care nu le definiti”
Este foarte posibil să avem definiţii diferite asupra elementelor, de aceea spun că nu putem ajunge la o conciliere a ceea ce susţine fiecare. Domnia voastră definiţi puterea ca fiind voinţă şi forţa de execuţie. Eu definesc puterea ca instituţie, adică totul este privit prin intermediul legii. Înţelesul meu pentru cuvântul putere este acela al unei capacităţi permise… “a putea”. Înţelesul pe care îl dau eu asupra “Puterii” este strâns legat de autoritate.
Se poate defini puterea ca fiind voinţă+forţă de execuţie, dar în acest caz nu se face legătura cu autoritatea.
De exemplu, dacă domnul Traian Băsescu impune în PDL cum anume să se aleagă preşedintele PDL (problema “listei” şi bolşevismului), domnia sa îşi exercită voinţă şi impune şi o forţă de execuţie, dar asta nu înseamnă că el are putere asupra PDL, pentru că, instituţional domniei sale îi este interzis să facă asta. PDL îi permite în afara dimensiunii instituţionale. Dacă domnul Traian Băsescu ar fi dorit să facă acelaşi lucru pentru PSD, nici un PSD-ist nu l-ar fi băgat în seamă… pentru că nu are autoritate. Astfel, după definiţia dumneavoastră domnul Băsescu are putere de decizie asupra PDL, şi încă una deasupra membrilor de partid şi deasupra conducerii partidului, după definiţia mea domnul Băsescu nu are o asemenea putere pentru că nu are autoritatea necesară unui astfel de gest, nu poate face aşa ceva.
Domnia voastră descrieţi o putere exercitată asupra altuia, deci în raport cu valori exterioare. O astfel de putere amestecă conceptul de putere cu cel de acţiune a puterii, exercitarea puterii… În democraţie puterea trebuie să se întemeieze instituţional, “pe lege”, iar manifestarea puterii se face prin autoritate. Nu poţi exercita puterea fără să ai autoritatea (dreptul stabilit prin lege) de a exercita puterea. Iată de ce eu definesc puterea prin lege şi nu prin voinţă şi forţă, care pot fi aplicate în afara legii (cum se întâmplă în cazul statului totalitar). Deşi nu aş vorbi despre o putere a poporului, la sensul figurat se poate spune că puterea poporului se manifestă instituţional şi nu executiv. Constituţia nu vorbeşte nicăieri despre puterea poporului, poporul are suveranitatea dar nu “puterea” şi nici nu este o putere în stat. Dacă vreţi, “puterea” poporului constă în democraţie, adică în alegerea celor care realizează sistemul instituţional: Parlamentul. Mai mult, egalitatea cetăţenilor nu se manifestă decât în faţa legi şi a autorităţii.
Cum spuneam, înţelegem diferit lucrurile şi, aş spune eu, inconciliabil în multe puncte importante, chiar plecând de la astfel de definiţii. Din punctul meu de vedere, dumneavoastră faceţi analize pur didactice, descriptive, nu FUNCŢIONALE… Eu vorbesc despre o lume funcţională care însă nu se aplică. Nu se aplică încă, eu sunt optimist. De aceea mă gândesc să cădem de acord că vorbim despre două lumi diferite şi, deşi pe undeva ne suprapunem şi vorbim aceiaşi limbă, prin alte părţi definiţiile şi punctele noastre de vedere diferă fundamental.
@ Bibliotecaru
Domnule Bibliotecaru,
In sens larg, suveranitatea nationala nu este altceva decat puterea poporului.
Diversi autori definesc puterea drept capacitate a cuiva de a-si impune vointa altcuiva; acesti autori reduc, de fapt, puterea la una din coordonatele sale.
Dimpotriva, eu includ in definitie – puterea=vointa+forta de executie a vointei – aceasta coordonata.
Puterea poate sa fie de ordin public sau privat. Dar, pana la urma, va dau dreptate – puterea privata nu se reduce la altceva decat la exercitarea FUNCTIILOR private. Cand vorbim despre puterea publica, putem vorbi si despre AUTORITATE, asadar despre functia de a ordona, de a dispune, de a impune in spatiul public, in vederea executarii dispozitiilor legii.
Dar in raspunsul dvs. nu v-ati referit la Parlamant – el este cel care da nastere vointei poporului?
Al dvs., Valeriu Mangu
Introduceți datele si comentariul dvs.