Am să vă dau un exemplu concret.
Se dă o propoziţie, “reforma instituţională este o urgenţă a României”. Se adaugă câteva puncte de convergenţă, anume că actuala constituţie a condus la câteva crize politice. Se repetă la nesfârşit că avem mare nevoie de o nouă Constituţie, toată lumea spune asta, toată lumea vrea o nouă Constituţie, o nouă Constituţie, nu putem că nu avem o altă constituţie care să ne dea voie…
Adevărul este că cele câteva crize au apărut pentru că prevederile constituţionale nu au fost respectate aşa cum au fost ele elaborate. Concluzia? Noile prevederi constituţionale nu vor for fi nici ele respectate şi deci vor apărea alte crize. Nimeni nu mai crede astăzi că schimbarea constituţiei nu este o prioritate naţională. Minciuna a devenit adevăr, pentru că toţi percepem astăzi modificarea constituţiei drept o prioritate…

Aici este vorba despre percepţie şi nu de o valoare intrinsecă a lucrurilor.

Dacă îmi permiteţi, un exemplu, domnia voastră bănuiesc că nu aţi fost în Groenlanda, deci tot ceea ce ştiţi despre Groenlanda este aflat de la alţii, prin prisma realităţii percepute de alţii. Reflectarea Groenlandei, formarea conştiinţei domniei voastre relativ la Groenlanda, nu se face prin cunoaştere directă, ci prin interpuşi. Dumneavoastră aveţi deci o percepţie asupra percepţiei pe care o alţii despre Groenlanda. Cunoaşterea este sau nu este adevărată? Cât timp nu aveţi la îndemână nici o contradicţie prin care să suspectaţi că ar fi la mijloc o minciună, tot ce ştiţi despre Groenlanda este un adevăr irefutabil, oricât de fals ar fi. Chiar şi atunci când apare o contradicţie, o veţi suspecta că este de fapt o anomalie întâmplătoare.

Dacă francezii îşi construiesc conştiinţa că “toţi românii sunt ţigani”, atunci când spun că “toţi românii sunt ţigani” se poate spune că mint, jignesc, sunt imorali?

Sigur că da, nu putem vorbi despre o conştiinţă care aparţine integral clasei politice şi în nici un caz nu vorbesc despre “conştiinţa de clasă” din marxism. Vorbesc despre dimensiunea comună tuturor partidelor la propaganda politică.

Să vă dau un exemplu banal. La alegerile Parlamentare am avut o ofertă PNL cu 800 km de autostradă şi alte două oferte PSD şi PD-L cu 1000 km de autostradă. Credeţi că măcar unul dintre parlamentarii din cele trei partide credea sincer în acel moment că vor putea face aceşti kilometrii de autostradă în patru ani? Vă spun eu, cu siguranţă, că nu. De unde sunt aşa de sigur? Pentru că Parlamentul nu este firmă de făcut şosele ci o instituţie “de făcut legi”. Dezbaterea pe care o vedeţi acum în jurul constituţiei în mass-media românească, ar fi trebuit să fie atunci. Cetăţenii ar fi votat astfel o variantă constituţională cu care erau de acord, făceau o alegere reală a parlamentarilor, în loc să aleagă o plăsmuire care, în mod evident, nu avea nici o legătură cu realitatea şi nici cu Parlamentul. Iată o minciună colectivă care rezistă din 1990, parlamentarii fac propagandă pe probleme executive, fie că vorbim despre Guvern, fie că vorbim despre Primar. De ce-mi promite mie un parlamentar că va face treaba primarului sau a premierului când el face legi? Simplu, legile nu sunt interesante pentru cei mai mulţi dintre alegători, pe când promisiunea măririi salariilor şi a pensiilor, da. Este un adevăr evident, anume că premierul execută şi parlamentarul legiferează. După 20 de ani de astfel de promisiuni electorale, cum mai poate cetăţeanul care priveşte campania electorală să înţeleagă că parlamentarul face legi şi asta ar trebui să ceară de la el, legi? Probabil că nu foarte uşor.

Domnule C Preda [parlamentar european, consilier, decan, profesor]

Cititi postarea 67 blog Gotiu

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/o-femeie-a-murit-pentru-ca-a-muncit-prea-mult-ne-mai-pasa-34251.html

daniela
“Femeia aceasta mi-a fost colega de munca, iar acum aproape doi ani de zile eram in locul ei. In fine, aproape in locul ei, si anume pe un pat de spital blestemand ziua in care m-am angajat in aceasta firma. Stiu ce inseamna sa stai pe un pat de spital cu masca de oxigen pe fata, sa simti ca iese viata din tine si sa regreti ca n-ai avut puterea sa te opresti la timp. Dar cine mai stia cat e ceasul, daca e zi sau noapte… Stresul, munca solicitanta, deadline-urile stranse si presiunea zilnica exercitata asupra angajatilor m-au bagat la propriu in spital. In aceasta firma se muncea non stop, de la 10 dimineata pana la 3, 4, 5, 6 a doua zi dimineata. Eu personal stateam aproape zilnic pana pe la 9 sau 10 si am reusit de cateva ori si performanta de a pleca la 3 dimineata. Sunt revoltata de minciunile sfruntate pe care le aud la TV ca in firma aia se lucreaza doar 8 ore … poate daca n-as fi trecut printr-un cosmar as fi inghitit-o. Daca tu ca angajat aveai tupeul sa zici ca nu mai vrei sa stai peste program, ti se zicea ca esti incompenent si ca faci ore suplimentare din cauza ta, nu pentru ca te sunau clientii la 10 noaptea si iti dadeau requesturi care trebuiau executate pe loc. In momentul in care imi era rau de cadeam din picioare si am cerut o zi libera, nu mi s-a dat, pe motiv ca nu are cine sa ma inlocuiasca si ar fi trebuit sa astept o luna de zile pana mi se intorcea colegul ca sa primesc acea zi libera. Peste o luna oricum eram deja in spital … Din fericire am avut noaptea acasa un atac de panica teribil, am chemat salvarea (la 25 de ani!!!!!), iar a doua zi am anuntat ca imi dau demisia. Nici nu puteam sa-mi imaginez in momentul acela ca abia dupa perioada de preaviz urma sa inceapa cosmarul meu. Am umblat cateva luni bune prin spitale si am inceput sa fiu om normal din nou abia dupa un an de zile … Si acum am ramas cu atacuri de panica, dar abia acum realizez cat am fost de norocoasa ca m-am oprit la timp si ca Dumnezeu mi-a dat sansa sa ma angajez in alta parte si sa scap de acel cosmar.
In momentul de fata am un mare regret, si anume ca nu am incercat sa fac nimic dupa ce am iesit din situatia asta, poate as fi putut schimba ceva si femeia asta nu mai ajungea in situatia asta. Incerc sa cred in naivitatea mea, ca poate totusi daca faceam public cosmarul prin care am trecut, as fi putut atinge macar un pic constiinta unor sefi din firma respectiva, si poate, acest lucru i-ar fi ajutat sa-si redescopere latura umana si sa vada angajatii ca pe niste semeni, nu ca pe niste animale inhamate la jug. Poate …
Condoleante familiei!”

Aveti dumneavoastra Domnule C Preda competenta in analiza activitatile grele in dezvoltari software?
Intelegeti ceva din partea asta de lume??

2) am vazut-o pe sefa ‘indoliata’ M. -> o ‘greatza uscata’ – vorbea greu fiind deosebit de ‘tuta’; o imbecila [afectiv si f probabil profesional], care nu stie probabil nici 5% cat stia mama gemenilor, nici programare in VBA pt Excel, ce sa vorbim de C++, C#, Java, T-SQL, PL-SQL, Pearl, Shell-uri etc

2) Oricine trebuia sa paraseasc scarba asta de ‘Vale a Plangerii’ dambovitzeno-danubiano-moldoveano-ardeleano-pontica’: de ghertzoi, manelisti si securisti -serpi vechi si poltorni;

3) Sunt firme mizerabile in RO -> inclusiv
multinationale grele cu ’securisti’ manageri [inclusi oranj], copii de securisti/ nepotei incompetenti adusi pe pozitii bune

Dumnezeu s-o odihneasca pe mama gemenilor!