Nu am să comentez decât finalul… De fapt nici nu este un comentariu, mai mult o nuanţă.

“alături de noi sunt câţiva oameni de foarte bună calitate”

Problema partidelor politice este că oamenii de foarte bună calitate nu prea ajung să exprime, ci mai mult să justifice ce fac alţii, mai puţin intelectuali ca ei . Eu mi-aş dori ca oameni de bună calitate, nu numai din PD-L, dar şi din celelalte partide, să fie întrebaţi de către ziariştii nu ce părere aveţi despre opinia preşedintelui partidului X, ci ce rezolvare vedeţi pentru problema Y… dacă sesizaţi diferenţa.

Oamenii de valoare pot fi vectorii unor soluţii optimizate sau pot fi nişte aplaudaci “jenibili”. Partidele îşi permit să folosească oamenii de valoare ca aplaudaci pentru că cei aflaţi în vârful “elitei” de carton nu trebuie să se simtă striviţi de adevăratele personalităţi. Din păcate intelectualii par a se convertii la noua religie a politicii. Din intelectuali de clasă devin surse de silogism banal sau platitudini.

De exemplu colegul dumneavoastră Sever Voinescu. Domnia sa este un om admirabil în discuţie, la un moment dat însă, dacă cineva zice ceva de Traian Băsescu, Sever Voinescu se transformă brusc şi începe fraza cu un “Dar nu…” după care urmează ceva lipsit de valoare intelectuală. Poate că este normal ca domnia sa să reacţioneze şi să ia apărarea preşedintelui, dar mă doare că în acele momente domnia sa este îngenunchiat ca intelectual şi devine un fel fitecine care face propagandă menită să justifice ceva.

Şi domnia voastră faceţi deseori acest lucru, ba chiar vă simţiţi obligat să răspundeţi mai ales la astfel de provocări. Şi doamna Macovei, şi domnii Paleologu şi Ungureanu…

Am observat eu şi au observat şi cei cu care vă contraţi pe la televizor. Cât de greu le este lor să înjure băsescianismul când intelectualii PD-L sunt de faţă pentru a le risipi puterea intelectuală? Nici un efort, totul e foarte simplu, un pocnit din degete pentru a vă reduce la tăcere. De ce? Pentru că simţiţi nevoia să luaţi apărarea preşedintelui.

Mi-aş dori ca intelectualii din partide să nu se mai auto-marginalizeze şi mai ales să nu intre în jocul acesta al politicilor mărunte. Mi-aş dori ca măcar intelectualii să mă slujească ca cetăţean şi să-mi rezolve problemele civice înainte de a-mi ajunge cuţitul la os.

Dacă politica asta înseamnă, dezintelectualizare, mai bine fără politică.

Parcă Cazimir Ionescu povestea că l-a trimis “partidu’ ” la şcoală, a devenit inginer, şi pe urmă nu a mai fost primit în partid pe motiv că e prea şcolit. Sper că nu se repetă iarăşi istoria promovării semi-intelectualilor pe poziţii de conducere în partide… am văzut unde duce asta. Ca ei să ridice capul, este nevoie de nişte intelectuali cu spinarea încovoiată pe care să calce.

Domnul Cristian Preda mi s-a parut mult mai inspirat (adica n-a intentionat sa ne traga pe noi, in piept ) si cu “aterizari” mult mai aproape de punctul fix !