Traian Băsescu are, de altfel, câteva merite.
Primul este acela de a vorbi mult sau, după caz, foarte mult. Asta îi îngăduie, de pildă, să se revendice, în funcţie de împrejurări, atât de la Che Guevara, cât şi de la Revoluţia din decembrie 1989. Publicul consumator de politică apreciază însă mai degrabă cantitatea decât coerenţa, aşa că din acest tip de comportament liderul PDL va avea doar de câştigat. Cu atât mai mult cu cât, în cazul lui Băsescu, inteligenţa e suplinită de dezinvoltură.
Al doilea merit al liderului democrat-liberal este ambiţia. Nu-i puţin lucru într-o ţară în care, în lipsa proiectelor definite de politicieni, cetăţenii sunt constrânşi să aleagă emoţional. Nimeni nu ştie cum va fi orientată ambiţia lui Traian Băsescu. Va alege el o marionetă ce țintește preşedinţia? Sau va alege mai degrabă calea lui Emil Boc, aceea de a ţinti şefia guvernului? Succesiunea electorală (legislative programate în 2012 şi prezidenţiale în 2014) reprezintă o constrângere, dar nu e singurul element de care va trebui ţinut seama.