Miniștri și secretari de stat
Dintr-un studiu al colegei mele Alexandra Ionașcu, aflu că în perioada decembrie 1989-august 2008, 245 de persoane au ocupat o poziție de ministru și 787 una de secretar de stat în diversele guverne ale României.
Unele dintre aceste persoane s-au aflat de mai multe ori într-un scaun ministerial, altele au avut o carieră ascendentă, fiind mai întâi secretar de stat, apoi ministru.
Durata medie a mandatului ministerial a fost de aproximativ 16 luni, cea a unui mandat de secretar de stat – de circa 14.
Ar fi interesant de văzut dacă în publicul de la noi s-a creionat un profil de ministeriabil și mai ales care dintre demnitari au rămas în conștiința publică după ce au părăsit funcția ca ministru/secretar de stat, și nu pur și simplu ca politicieni.
Cuvinte cheie: ministru, secretar de stat
66 comentarii
Monica Macovei…
Monica Macovei, Calin Popescu Tariceanu
Oricare dintre prim-ministrii Romaniei de dupa 90 au ramas in constiinta romaneasca exceptiile reprezentand poate reprezentantii guvernarii CDR (Victor Ciorbea sau Radu Vasile)
Ca ministrii s-au remarcat Monica Macovei si Razvan Ungureanu in guvernarea Tariceanu, as mentiona din guvernarea Nastase pe Vasile Puscas si Cristi Diaconescu, din guvernarea Vacaroiu probabil lumea acum isi mai aminteste doar de Theodor Melescanu si Andrei Plesu. Oricum eu cred ca si dumneavoastra ca fost ministru secretar de stat pentru francofonie si actual europarlamentar ati ramas in constiinta publica.
Dacian Ciolos si Mihai Razvan Unguranu, atat in calitatea dumnealor de secretari de stat cat si in cea de ministru
domnului Radu Simionescu
Andrei Plesu nu a fost ministru in cabinetul Vacaroiu
Ah, suna ca pe vremea fanariotilor… cu un domnitor pe an! De fapt, cam de tot acelasi gen de mazilire e vorba, mai putin accidentala scurtare de cap
Monica Macovei ar fi fost si optiunea mea. Si Mihai Razvan Ungureanu. Ca secretar de stat Aurescu.
Mi se pare insa extrem de ciudat ca nu pot sa gasesc macar si un nume de ministru PSD care sa ma fi convins. Desi au fost la guvernare atata vreme. Pana si in cazul lui Cristian Diaconescu m-am lamurit…
cu toate ….minusurile lor, a fostilor ministri…dumnealor vor fi salutati toata viata cu formula: buna ziua sau sa traiti DOMNULE MINISTRU !!! asta este cutuma..desi a fost ministru si ZARONIE pe vremea lui Petru Groza, ca sa nu vorbesc si de fostii ministri mai de curand…!!??
Subiectul e complicat.Si Hitler a ramas in memoria colectiva si Churchill…si acolo principiul democratiei era de mult inteles si asimilat de mase.La noi perceptia personajului public e mult mai haotica,de multe ori subiectiva sau partizana…Nu-i momentul sa ne amintim oameni adusi la varf de o miscare sociala inca browniana…
Ce naiba caută România în OIF, că doar n-am fost colonie franceză ?! O aiureală din 1993 de-a lui Iliescu şi Bombonel, după ce au făcut tot posibilul sa boicoteze Grupul de la Visegrad. Aceeaşi întrebare şi pentru Canada (membru OIF !), care se confruntă cu subversiunea separatistă în Quebec.
Monica Macovei??????????????
Asta e moartea pasiunii, de aceea populatia Romaniei e in descrestere.
Barbatii renunta la femei
Nicolae Noica, Ion Caramitru, Mihai Tanasescu, Andrei Marga, Monica Macovei, Marian Sarbu.
@Radu Simionescu
Eu cred ca lumea are o perceptie gresita despre V Ciorbea.
Cand s-a instaurat primul guvern CDR tara era in mare mare dificultate si practic era cu visteria goala ,bancile erau devalizate, intreprinderile de stat la fel.
Totusi noi nu am ajuns in incapacitate de plata si la noi in piete nu se schimbau oua pe lapte cu s-a intamplat in Bulgaria.
E interesant cum pot fi manipulati oamenii si ce memorie scurta au.
“http://www.youtube.com/watch?v=MuO2-aQ5XeI&feature=related”
d-ul Neagu Djuvara spunea că : “trebuie, repet, cam trei generaţii pentru a schimba o mentalitate…comunismul a reuşit rapid!
A reuşit să strice! Iar ca să strici e uşor; ca să clădeşti e mai greu”.
D-le Preda, cum aţi putea d-vs să le schimbaţi mentalitatea / sau să reunuţe la vechile practici ale politichiei noastre ?
avem noi de a face cu generaţia “baby boomers” de românica:) ???….NU …. Avem de a face cu o generaţie care a moştenit practicile vechii generaţii de politicieni
Berceanu a ramas eternul ministru care nu a facut si nu face nimic… exceptie face anul 2009 cand trenurile au inceput sa mearga pe camp iar fii sai actionari ai firmei S.C.Tecond Srl au facut afaceri cu statul !
Deci nimeni nu a reţinut pe dl. Traian Băsescu ca ministru?
Eu aş spune un pic altfel. Pe o scară a valorii politice definită de trei poziţii, anume politicieni, oameni politici şi oameni de stat, câţi dintre cei care au condus post revoluţionar ţara pot fi consideraţi oameni de stat?
Ar fi interesanta o statistica in care sa vedem cati din fosti ministri si secretarii de stat lucreaza azi in firme care nu fac afaceri cu statul sau care nu au facut afaceri cu statul.
Sau si mai interesant cati dintre acestia nu au rude sau legaturi cu firme care au facut afaceri cu statul.
-Razvan Ungureanu (un singur gest defineste omul: excelenta pregatire pentru vizita primului ministru Tariceanu in Japonia, dupa ce fusese demis de acesta, si dupa ce, in calitate de secretar de stat, fusese trimis acolo el insusi, in urma cu cativa ani, dar intr-o vizita complet nepregatita)
- Monica Macovei (pe multi a suparat)
-Elena Udrea (dar nu e meritul ei, ci a ziaristilor, atata s-au priceput sa scrie, despre EU)
@ Bibliotecaru
Sunt oameni politici Adrian Nastase, Valeriu Stoica
Traian Basescu este om de stat
Pe blogul paganelis.wordpress.com există, de mai bine de un an, un serial legat de originea geografică a miniştrilor şi prim-miniştrilor din guvernele româneşti, de la Unirea Principatelor, până la demnitarii din Guvernul Boc de până la prezidenţialele de anul trecut. Serialul începe cu pagina: http://paganelis.wordpress.com/un-fel-de-geografie-electorala-episodul-1-partea-i/. Datele sunt preluate, în mare parte, din cartea lui Stelian Neagoe (până în 2003), respectiv din Monitorul Oficial şi Rompres/Agerpres.
[...] minta pentru a-si crea o cariera? Chiar trebuie sa demonizam un profesor universitar de talia lui Cristian Preda pentru ca spune niste adevaruri care pot fi probate cu un minim effort? Cum putem pune in balanta [...]
@ Marcel
Mă bucură că aţi citat trei nume din trei zone ale eşichierului politic, centru-stânga, dreapta, respectiv centru.
Personal mi-a plăcut definiţia lui Aristotel:
“Ceea ce un om de stat este nerăbdător să scoată la iveală este o anumită ţinută morală în compatrioţii săi, şi anume o înclinaţie spre virtute şi realizarea de acţiuni pline de virtute.”
E drept, Aristotel punea virtutea cetăţeanului alături de conceptul de “om bun”. Din păcate România a ajuns o ţară deficitară şi la articolul “Oameni Buni”… E drept că Ştefan Bănică Jr. tot spune, tot spune, tot spune… oameni buuuuni! cutare şi cutare…
Din păcate, dragostea de virtute nu prea am remarcat-o printre politicienii români în ultima sută de ani, dar accept nominalizarea domniei voastre şi mă bucură că aveţi un exponent în politică care vă trezeşte îndeajuns respectul petnru a-l numi om de stat.
Nominalizarea mea nu mai este, din păcate, în viaţă, domnul Ion Raţiu, un om pe care l-am admirat şi îl admir în continuare.
Foarte interesant si bine documentat materialul de pe Politeia(p.21)
De acolo reiese foarte clar pasul inapoi facut de Sever Voinescu, pe care l-as fi crezut/vazut un aparator al cauzei ridicate/preluate de CPreda, dar din pacate legaturile pe care le are cu Prigoana
( la a carui instalare la sefia PD-L Chicago a participat alaturi de Liubanovici, Branza, si Bodu), l-au impiedicat sa mearga mai departe alaturi de CPreda .
Ministri foarte buni au fost Nicolae Noica, Andrei Marga, Ion Caramitru, Marian Sarbu, Alexandru Athanasiu si Victor Ciorbea prim ministru.
Vad ca unii au si uitat dezincriminarea lui V.Stoica
Una din cele mai mari escrocherii post decembriste, cand in doar 48 de ore s-au facut/tras cele mai mari tunuri economico-financiare.
Din pacate Basescu s-a inconjurat de prea multi asemenea oameni, usor de controlat prin dosarele care oricand pot fi scoase si activate in scop politic imediat.
Andrei Plesu, atit la Cultura cit si la Externe, Monica Macovei la Justitie, Andrei Marga la Invatamint
Mare noroc am avut cu toţii, că tînărul Honorius nu a rîvnit la un post de secretar de stat !
1. Cristian
2. Preda
3. Sandu Prostu
@ Gabriel Mutu
aveti dreptate despre andrei plesu, a fost in guvernarea de dinainte de guvernul vacaroiu. si bineinteles si in guvernarea CDR. oricum mai trebuie adaugati Andrei Marga si Mircea Miclea la educatie si cu siguranta Traian Basescu la Transporturi. Nu sunt un fan pdl dar trebuie sa recunosc ca a fost cel mai bun ministru al transporturilor de dupa 89. De asemenea cu exceptia lui Adrian Cioroianu consider ca tot ministrii de externe post decembristi au fost de calibru si vor ramane in constiinta publica (Adrian Nastase, Theodor Melescanu, Adrian Severin, Andrei Marga, Petre Roman, Mircea Geoana, Razvan Ungureanu, Cristian Diaconescu. Lazar Comanescu in ciuda unei experiente vaste nu a avut timp sa se faca remarcat.)
……………
@ Bibliotecaru
Cultivarea virtutii excede sfera politicii , care este praxis. Daca ne marginim la a privi doar la acest aspect mundan, telurile de urmarit pentru ca oamenii sa aiba acea tinuta morala , ar fi institutiile bune si respectarea legilor.
@ Tizule, tu ai platit, sau macar ai auzit de
“Aici sunt banii dvs. !”
Asa ca lasa-ma cu Basescu
Asta numai dupa jupuit oamenii de bani umbla,
de cand era mic (ministru)
Marcel { 01.09.10 at 7:27 PM }
@ Bibliotecaru
Sunt oameni politici Adrian Nastase, Valeriu Stoica
Traian Basescu este om de stat
Naivilor , OM DE STAT nu este un om care se pricepe la manarii, intrigarii si smecherii politice . Om de stat este cel care face ce spune Aristotel . “Ceea ce un om de stat este nerăbdător să scoată la iveală este o anumită ţinută morală în compatrioţii săi, şi anume o înclinaţie spre virtute şi realizarea de acţiuni pline de virtute.” , multumesc Bibliotecarule, habar n-aveam ca Aristotel a spus asta l-am citit in copilarie dar se vede ca la mine din toata filozofia citita (in copilarie ) a ramas doar esenta . Si da , ma comport pe cat posibil in limite morale .
Pentru mine , Corneliu Coposu si Ion Ratiu sunt adevarati oameni politici . Si de aici , daca-i comparam pe ei cu Traian Basescu … vai mama noastra …
Pragul”"23″
Legiferarea pragului inferior “23″, pentru intrarea in forul suprem de conducere a tarii, se dovedeste a fi fost o ineptie. Cum poate dovedi un om de aceasta varsta ca are realizari de nororietate in profesie, in cunoasterea temeinica a problemelor societatii , ale tarii sale si ale tarilor de la care avem de invatat? Cum poate fi lasata puterea legiuitoare pe mana unui copil? Ma mir ca nu a fost stabilit pragul minim “18″. Puterea legislativa trebue sa faca legile dupa care se conduce intreaga tara. In America, aceste personalitati sunt numite “law makers”. Pragul minim “35″ ar fi fost destul de generos pentru promovarea marilor valori, “sangele proaspat”. Legiferarea “23″ s-a facut pentru cei grabiti sa-si institue propriile dinastii si pe cele ale comanditarilor politicii de atunci (epoca de glorie “Iliescu”). Dar, asa cum se intampla in viata, “nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”.
Cititi CV-ul lui Honorius. I-a fost utila instruirea in SUA, pe toate planurile. Are deschiderea unui american, asa cum nu are romanul forjat in atelierul nostru comunist, Radu Stroe si cum nu avem nici noi, ceilalti romani. Acest merit este al societatii americane, nu al lui Honorius. Silviu, tatal lui Honorius face o treaba buna in Bucuresti. Sa maturi o casa, un oras sau o tara nu este ceva de care sa iti fie rusine. Cei ce il numesc “gunoierul” poate ca nu isi matura casa, nici vorba sa poata organiza, supraveghea curatenia unui oras. O simpla gospodina care isi tine casa curata “bec” este mai onorabila decat o intelectuala care isi tine casa imputita. In SUA, gunoierii, cum ii numim noi, superior, pe cei ce ne curata orasul pe care il sufocam cu gunoaie, sunt respectati de toti americanii. Asa ca daca Silviu nu a furat banii primariei, incasand mult mai mult decat alte firme de profil, a facut si face o treaba onorabila.
Marele merit al lui Silviu este ca si-a scolit copilul in America si ne livreaza noua un produs american, pe banii lui. Cati dintre noi nu viseaza sa isi americanizeze copiii in scolile si in universitatile americane. Silviu a reusit. Hai sa nu fim invidiosi! Asa americanizat cum este, Honorius poate fi un foarte bun parlamentar. Sa ne gandim bine inainte de a-l izgoni cu pietre. Desigur, ar fi fost mai bine ca Honorius sa aibe 35 de ani. Dar nu avem inca asa ceva. Se pare ca trebue sa acceptam un Honorius de 23 de ani, decat un Radu Sarbu, “roman pur-sange-comunist” mai in versta cu peste 30 de ani. Comparati-l pe americanizatul Honorius cu fiecare dintre parlamentarii de dupa ‘89, cei care n-au vrut sau n-au stiut sa reformeze tara, unii dintre ei avand multe legislaturi la rand si varsta de peste 80 de ani.
Subliniez, Honorius nu este un roman format !00% aici, in comunism sau in post-comunism, ci un roman americanizat, imbibat cu instructia, cu mentalitatea, cu civismul, cu spiritul de solidaritate al societatii americane. Sa nu fim niste continuatori ai “nu ne vindem tara”. Speram sa nu ne fortam norocul, votandu-l pe Honorius. Daca va intra in parlament, i se va spune “americanul”.
@ li
Ati zis bine ’smecher’:in sensul sau etimologic, om cu simturi fine <germ. feinsmecker. Nu poate fi politician cineva rigid,inabil, usor de tras pe sfoara. Cand spunem despre un politician ca este ‘om politic’ , il creditam cu mult mai mult decat o simpla indemanare, care oricum este indispensabila unei astfel de activitati. Un om politic detine cunostinte profunde din domenii vaste ale cunoasterii si stie sa le integreze in actul politic.
@ Marcel
Virtutea nu trebuie înţeleasă precum că politica este o fată mare care-şi păstrează floarea fecioriei. Principiul, regula, calea normalităţii reprezintă numai jumătate din calea virtuţii, jumătatea care defineşte drumul şi schimbarea.
Virtute înseamnă şi comportamentul altruist, tendinţa de a pune binele aproapelui mai presus de binele tău. Gândiţi-vă că politicianul ajunge într-un punct de forţă decizională. Ei bine, el ajunge acolo spre binele compatrioţilor săi sau doar din dragostea exercitării puterii, pentru o “afacere mică”, pentru a ajuta partidul şi familia? Idealul spune că al nu ar trebui să-şi dorească nimic altceva decât binele public. Sunt românii pregătiţi să moară pentru un ideal, sunt politicienii pregătiţi să renunţe la tot ce au pentru un ideal al binelui naţional? În acest caz, virtutea este mai presus de natura mundană, virtutea face din om un “ceva” mai mult decât simplu animal, precum şi logica politică este legata de libertatea de a fi deasupra logicii instituţionale (dat fiind că politicianului i se dă puterea de a schimba instituţiile României) ceea ce face din politician un “ceva” mai presus de simplu cetăţean.
Pe scurt, virtutea ar trebui să fie un bun-simţ comun care sileşte pe cel aflat în vârf să facă ce trebuie şi nu ce-i este util (un util personal). Omul de stat este cel ce-şi asumă virtutea ca stil de viaţă. Omul de stat nu face pentru el, el există de dragul idealului şi al binelui public. Omul de stat este punctul de stabilitate a universului social pentru că el nu se schimbă, este constant în dorinţa lui de bine.
@ Marcel
Aveţi dreptate, şmecher în germană poate însemna om cu gusturi rafinate. Schmecker este legat de gust/miros, dar nu neapărat înseamnă, în germană, şi rafinat, poate conduce şi la sensul de damf (alt cuvânt de origine germană care, în original, poate avea un sens plăcut). De exemplu, domnul Goethe foloseşte foarte subtil acest cuvânt…
der wahre schmecker,
der tellerlecker,
er riecht den braten,
er ahnet fische.
Nu mă hazardez să traduc din germană…
m-aş făcea de râs complet.
@ Bibliotecaru
“Ei bine, el ajunge acolo spre binele compatrioţilor săi sau doar din dragostea exercitării puterii, pentru o “afacere mică”, pentru a ajuta partidul şi familia? ” – probabil ca din ambele motive, oameni perfecti nu exista. Problema este daca meschinaria ajunge sa dauneze scopului generos al politicii.
Frumoasa definitia Dvs. a omului de stat , evoca figura unui Hyperion eminescian. Poate ca tintiti totusi, prea sus …
Daca suntem in cautare de modele pentru tinerii politicieni de azi, am facut indeajuns pentru restituirea memoriei marilor oameni de stat pe care i-am avut in trecut, si carora prima grija a comunistilor a fost sa le darame statuile din Bucuresti ?
Bibliotecaru :
Cum am cumparat-o, povestita de Mircea Dinescu, asa v-o vand :
Cica,inainte vreme, negustorii sasi mergeau sa cumpere vin din zona Dragasanilor.Oltenii isteti, tot imbiindu-i sa guste, nu se lasau pana nu ii imbatau, dandu-le apoi, pe pret bun, vinuri de o calitate mai slaba decat cele arvunite.Prinzandu-se de paguba, negustorii au angajat o persoana care ,in aceste vizite de afaceri avea sarcina, cunoscator fiind, sa nu bea de loc si sa urmareasca ca pretul si calitatea vinului sa fie cele convenite.Acestui personaj, i-au spus oltenii valceni,,smecher” si de aici, se pare ,ca ar fi intrat cuvantul in lb.romana.
Ionescu Ion :
citit ,va rog, despre instructia in America si ce parere au romanii de acolo :
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/01/09/despre-reforma-clasei-politice-2/
Dar cei care au fost de 2-3 ori (si poate vor mai fi), fara sa performeze: Marian Sarbu, Vasile Blaga, Varujan Vosganian, Radu Berceanu, Laszlo Borbely, Adrian Videanu,Ecaterina Andronescu s.a. De ce au fost propusi/numiti a II-a, a III-a oara, desi n-au performat la prima? Dar Emil Boc ? Chiar n-au partidele specialisti?
[...] Romania a avut in 19 de ani 245 de ministri si 787 secretari de stat Tagged with: 19 245 787 a ANI avut de în ministri romania secretari şi stat Easy AdSense by UnrealEuroparlamentarul Cristian Preda citeaza un studiu care arata ca in perioada decembrie 1989 – august 2008, 245 de persoane au ocupat o pozitie de ministru si 787 una de secretar de stat in diversele guverne ale Romaniei. Studiul a fost realizat de Alexandra Ionascu si mentionat de Cristian Preda pe blogul personal. [...]
Marga
@ Marcel
Gândiţi-vă la marile figuri ale istoriei României, Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân… istoria nu a reţinut ce avere aveau acei oameni, ce avere au adăugat averii de familie sau dacă se băteau cu “duşmanii” pentru a-şi creşte averea. Motivul este că idealul lor ca lideri a ţintit ceva superior lucrurilor mărunte. Desigur, este inevitabil ca ajuns sus să nu dea năvală familia să dai un os de ros şi nepotului nevestei, totul este ca avantajul personal să nu acopere întreg idealul. În afară de UE şi NATO, două obiective pe care nu le-aş numit chiar idealuri naţionale, nimeni din politica românească nu a formulat un ideal naţional. Poate cu excepţia UDMR care luptă pentru Ţinutul Secuiesc. Pin anii ‘90 am avut prilejul unirii României cu Republica Moldova, chiar şi peste acest ideal am trecut cu prea multă uşurinţă. Idealul naţional colectiv s-a transformat într-un ideal individual al averii afişate. Tinerele fete au idealul de a găsi un columbean bogat, idealul tinerilor băieţi este de a avea o maşină îndeajuns de scumpă pentru o columbeancă top-model. Personal mă gândesc, în acest moment, la viaţa mea ca fiind ceva lipsit de sens, de finalitate, de obiectiv… Am încercat să fiu inginer şi am ajuns un fel de funcţionar de tip secretară, am încercat să fac o afacere şi în loc să gândesc raţiuni economice m-am trezit un fel de personal de serviciu, am încercat să scriu cărţi şi m-am trezit cu un veşnic răspuns de “acum nu este momentul, situaţia economică nu permite lansarea de debutanţi”, am încercat să consiliez gratuit, comentând pe bloguri, oamenii politici prea ocupaţi pentru a studia ce înseamnă politica, oameni care au ajuns în vârful ierarhiei politice fără nici un fel de experienţă… şi nimeni nu m-a luat în seamă? Ce ideal să am eu în acest moment în România? Poate idealul supravieţuirii? Pentru ce pot să lupt, căci timpul trece şi nu trăim etern? Privesc în jur cum conaţionalii mei consumă energii uriaşe pentru ca X să câştige alegerile, să ajungă să deţină puterea, iluzoria puterii… În caz că X ajunge victorios, nu întoarce nimic poporului său, nu are nici un ideal naţional printre obsesiile sale, este un câştigător şi atât, un câştigător care să luptă să rămână câştigător cât mai mult timp… atât.
Eu nu am ambiţii, nu-mi doresc puterea, nu doresc să am bani, nu doresc să gust din plăcerile lumii, vreau doar să trăiesc pentru un ţel mai înalt decât supravieţuirea şi alte construcţii de tipul “basic instinct”. Frica mea este că mâine-poimâine voi fi trăind ultimele clipe ale vieţii şi sub linia de total nu va fi nimic important, nimic care să justifice atâţia ani de viaţă. De ce? Pentru că am ghinionul ca cetăţenii României să nu beneficieze la alegeri de candidaţi care să aibă un ideal superior, pentru că am ghinionul să trăiesc într-o perioadă care va sta în istorie pentru dimensiunea ei negativă, cum Caragea a rămas în istorie pentru epidemia de ciumă, pentru că pentru mine nu s-a inventat una din acele perioade care au stat sub semnul idealurilor şi forţei unei figuri luminate cu care românii se mândresc… Peste două sute de ani liderii de astăzi nu vor fi cunoscuţi decât istoricilor. Peste două sute de ani eu şi domniile voastre nu vom exista deloc pentru că nimeni nu va avea motiv să amintească aceşti ani, peste două sute de ani nu vom simboliza decât tăcerea pe care istoria o afişează între două bătălii.
@ Loda
Da, ştiu acestă explicaţie. Se spune că ar fi fost dată de Victor Eftimiu, alături de alte explicaţii gen mişto (mit stock) sau mujdei (mousse d’ail)… le-am găsit şi eu când căutam apariţia lui fraier (frai herr – burlac). Din păcate nu le-am găsit într-o carte unde să citesc exact ce şi cum, ci tot în folclorul dezvoltat “pe net”.
Am impresia ca, prin acest sondaj discret, dl diktator Basescu isi cauta un premier si un nou guvern pentru a’l instala, dupa ce’si va sacrifica actuala echipa Boc, pentru a da satisfactie multimilor disperate de nedreptate si foame…
Istoria se repeta si dl Preda stie asta:
Capul lui Motoc, vrem… si dorinta s’a indeplinit. Ca sa nu’l ceara multimea, cumva, p’al lui Voda Lapusneanu.
Acu’ e interesant daca diktatoru va si tine cont de sondaju’ d’lui Preda
@ Bibliotecaru
Tema lipsei unui ideal colectiv este simptomatica pentru epoca trezirii din euforia ce a urmat dupa Marea Unire. Pe semne ca , pentru generatiile noastre, marele castig pe care am stiut, sau nu sa il pretuim dupa ce ne-am pomenit debusolati in primii ani de libertate, este acela al putintei de a visa la un tel individual. Felul cum va fi pomenita vremea noastra intr-un viitor nedefinit tine de ceea ce pot produce valoros, original, indraznet, cei mai dotati si norocosi dintre noi. Poate ca in acest sens, am putea vedea o politica nationala.
@ Marcel
Idealul colectiv este un subiect fragil şi se duce în jurul problematicii elitei la nivel de decizie. Să ne gândim că astăzi ţări ca Franţa, Anglia, Germania, Austria trăiesc în amintirea marilor imperii. Adevărul este însă că aceste ţări silesc la aplecarea salutului în semn de respect prin miile de scriitori, sculptori, pictori, poeţi, compozitori, filosofi, coregrafi, regizori, actori… cei care au clădit Europa aşa cum este ea astăzi. Grecii sunt şi ei urmaşii marilor filosofi de acum 2000 de ani, filosofi care au definit, la nivel un macro, societăţi care funcţionează şi astăzi. Citind marii filosofi redescoperim actualitatea prin originile sale, chiar dacă acum tot ceea ce se întâmplă ni se pare nou-nouţ.
Ei bine, poate un ideal ar fi ca România să devină noul centru spiritual al Europei moderne. Poate că în loc de o limuzină germană, un bogat ar putea să-şi satisfacă idealul cumpărării a 500 de picturi, sau să publice 250 de cărţi de poezie şi banii care s-ar duce spre altă ţară ar fi cheltuiţi cu folos în ţară, pentru că pictura îşi creşte în timp cota, cărţile îşi recuperează, în timp, banii, pentru că se vând, un autoturism nu poate decât să-şi scadă valoarea… (pentru că nu este vorba despre autoturismul de colecţie).
Televiziunile, în loc să facă telenovele siropoase, ar putea să înregistreze evenimentele de artă dramatică din întreaga ţară provocând, pe de o parte, o producţie TV extrem de ieftină (piesa de teatru oricum se joacă, nu e nevoie decât de un car de reportaj deplasat la locul faptei), pe de altă parte făcând cunoscuţi marii actori din ţară, despre care naţiunea nu prea are cunoştinţă, pe de altă parte făcând mari economii şi mărind capacitatea de producţie proprie (dar mai ales imortalizând o performanţă actoricească care altfel nu rămâne decât ca amintirea spectatorului de teatru).
Poate că cineva “dezgroapă” vechile filme româneşti, chiar şi cele cu “comunişti”. Costă, din câte am înţeles, doar transpunerea de pe peliculă în format electronic (adică este necesară o cameră video digitală care să filmeze proiecţia peliculei), adică o nimica toată. Aceste filme ar putea fi puse pe un site şi oferite celor interesaţi (eu sunt unul dintre ei) în schimbul a câtorva secunde de reclamă pe un banner care poate achita nota de plată.
O investiţie minimă în cultură (tocmai de aceea am dat exemple cu bani recuperaţi) ar putea elibera România de colbul pe care îl ţine pe faţă pe post de fard şi şi-ar dona efectele de cuib al inteligenţei şi artei pe următoarele secole, poate chiar milenii.
@ Bibliotecaru
Si cartile ar fi bine sa fie disponibile in format electronic. Este insa, problema drepturilor de autor. Daca detinatorii drepturilor isi dau acordul pentru publicarea cu banner, se poate realiza.
Din pacate, oamenii cu bani din ziua de azi de pe la noi prefera ‘limuzina scumpa’, dar in viitor se vor mai cizela si ei, pentru ca oameni precum distinsa noastra gazda le vor reprosa atitudinea aroganta.
Marcel , pentru dumneavoastra , ca sa intelegeti sensul peiorativ am sa scriu JMECHER asa cum pronunta Elena Basescu si prietenii ei din cluburi . Si sa stiti domnule Marcel ca nu politicienii sunt vinovati pentru felul mizerabil in care se traieste in Romania , ci noi alegatorii , noi care nu tintim sus (39) ba chiar le gasim scuze cand fac tampenii .
@ Marcel
Iată motivul pentru care mi-am pus poezia în format electronic.
Necazul este că INTERNETUL deja nu mai este un mediu atât de stabil precum se credea acum câţiva ani. Dacă wordpress dă faliment, milioane de bloguri dispar definitiv şi, o dată cu ele, şi informaţia respectivă. Este greu de crezut că ceea ce scriu acum se va mai găsi pe INTERNET peste 200 de ani. Foarte multe link-uri pe care le-am dat de-a lungul timpului sunt sunt astăzi fără obiect.
O bibliotecă virtuală… cu totul altceva.
Peste câteva zile se împlinesc 2 ani de cânt am scris… un link încă cu obiect.
http://giconet.blogspot.com/2008/01/virtualitatea-bibliotecilor-virtuale.html
Desigur, demersul a fost ceva mai vechi de doi ani…
Pragul”"23″
Legiferarea pragului inferior “23″, pentru intrarea in forul suprem de conducere a tarii, se dovedeste a fi fost o ineptie. Cum poate dovedi un om de aceasta varsta ca are realizari de nororietate in profesie, in cunoasterea temeinica a problemelor societatii , ale tarii sale si ale tarilor de la care avem de invatat? Cum poate fi lasata puterea legiuitoare pe mana unui copil? Ma mir ca nu a fost stabilit pragul minim “18″. Puterea legislativa trebue sa faca legile dupa care se conduce intreaga tara. In America, aceste personalitati sunt numite “law makers”. Pragul minim “35″ ar fi fost destul de generos pentru promovarea marilor valori, “sangele proaspat”. Legiferarea “23″ s-a facut pentru cei grabiti sa-si institue propriile dinastii si pe cele ale comanditarilor politicii de atunci (epoca de glorie “Iliescu”). Dar, asa cum se intampla in viata, “nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”.
Continuare -Alte caspecte
Cititi CV-ul lui Honorius. I-a fost utila instruirea in SUA, pe toate planurile. Are deschiderea unui american, asa cum nu are romanul forjat in atelierul nostru comunist, Radu Stroe si cum nu avem nici noi, ceilalti romani. Acest merit este al societatii americane, nu al lui Honorius. Silviu, tatal lui Honorius face o treaba buna in Bucuresti. Sa maturi o casa, un oras sau o tara nu este ceva de care sa iti fie rusine. Cei ce il numesc “gunoierul” poate ca nu isi matura casa, nici vorba sa poata organiza, supraveghea curatenia unui oras. O simpla gospodina care isi tine casa curata “bec” este mai onorabila decat o intelectuala care isi tine casa imputita. In SUA, gunoierii, cum ii numim noi, superior, pe cei ce ne curata orasul pe care il sufocam cu gunoaie, sunt respectati de toti americanii. Asa ca daca Silviu nu a furat banii primariei, incasand mult mai mult decat alte firme de profil, a facut si face o treaba onorabila.
Marele merit al lui Silviu este ca si-a scolit copilul in America si ne livreaza noua un produs american, pe banii lui. Cati dintre noi nu viseaza sa isi americanizeze copiii in scolile si in universitatile americane. Silviu a reusit. Hai sa nu fim invidiosi! Asa americanizat cum este, Honorius poate fi un foarte bun parlamentar. Sa ne gandim bine inainte de a-l izgoni cu pietre. Desigur, ar fi fost mai bine ca Honorius sa aibe 35 de ani. Dar nu avem inca asa ceva. Se pare ca trebue sa acceptam un Honorius de 23 de ani, decat un Radu Sarbu, “roman pur-sange-comunist” mai in versta cu peste 30 de ani. Comparati-l pe americanizatul Honorius cu fiecare dintre parlamentarii de dupa ‘89, cei care n-au vrut sau n-au stiut sa reformeze tara, unii dintre ei avand multe legislaturi la rand si varsta de peste 80 de ani.
Subliniez, Honorius nu este un roman format !00% aici, in comunism sau in post-comunism, ci un roman americanizat, imbibat cu instructia, cu mentalitatea, cu civismul, cu spiritul de solidaritate al societatii americane. Sa nu fim niste continuatori ai “nu ne vindem tara”. Speram sa nu ne fortam norocul, votandu-l pe Honorius. Daca va intra in parlament, i se va spune “americanul”.
PS: Tinerii “de Dorobanti” imi provoaca o greata fara limite. Cu averile lor, cu tot. Ei sunt o pecingine pe fata societatatii romanesti. Si, totusi : “Este Honorius broasca raioasa pe care trebue sa o inghitim acum, ca sa speram (inca o data, pana cand?) ca vom incepe sa scapam de impututii parlamentari care au insfacat tara dupa ‘89, parte si consecinta a politicii perfide a lui Iliescu?
@ li
Nu spun sa le gasim scuze. Pentru ca o critica sa aiba efect , trebuie ca ea sa aiba substanta. Daca i se reproseaza unui om ca este fiul cuiva si asta pe toate canalele TV si deosebit de virulent, asta o sa il faca simpatic. Daca tanarul domn este intrebat cu privire la solutiile pe care le propune, atunci el va sti sau nu sa isi sustina programul. Din confruntarea celor doi candidati, alegatorii ar decide in cunostinta de cauza si alegandu-l pe cel mai bun, ar avea de castigat.
@ Bibliotecaru
Daca firma da faliment, informatia ramane pe hard disk-ul serverelor.
Exista si posibilitea folosirii unui software open source .
Probabil ca utilizatorii care posteaza lucruri valoroase, si le salveaza si pe hard disk-ul propriu.
Am citit articolul Dvs. la care trimteti link-ul. Multumesc pentru informatiile aduse.
@ Marcel
Eu obişnuiesc să postez poze pe blogul meu prin link către locul lor cu tagul img, adică nu iau poza efectiv pe serverul meu de blog. Merge mai greu blogul, dar practic nimeni nu poate spune că i-am luat poza pentru că ea nu este efectiv la mine, ci rămâne la el. În fiecare an sesizez zeci de cazuri în care fotografiile au dispărut, deci informaţia nu mai este acolo unde am găsit-o eu.
Vă garantez că dialogul nostru de astăzi nu va mai exista, nu peste 200 de ani, dar nici măcar peste 10 ani, poate nici anul viitor.
Dacă mâine ar da faliment, doamne fereşte, yahoo, dumneavoastră aţi mai avea informaţia stocată pe emailuri?
Sigur, eu am câteva mii de cărţi pe CD-uri, dar dacă peste 50 de ani CD-urile vor avea soarta benzilor de magnetofon, nu vom mai avea la ce să le citim şi nici software-ul care să interpreteze informaţia. Stocarea pe CD funcţionează pentru mine, probabil că nu va exista nici o schimbare dramatică în timpul vieţii mele, dar pentru cei ce ne urmează nouă?
O bibliotecă de celuloză respiră viaţa copacilor sacrificaţi pentru informaţie, este stabilă, poate rezista sute de ani în forma ei originală. Pe la 26 de ani mi-a căzut în mână prima ediţie a primul volum eminescian (desigur, o copie litografiată) şi am avut un şoc când am constatat că Eminescu nu a scris poeziile sale aşa cum le-am învăţat la limba şi literatura română… cineva, de-a lungul timpului, le corectase pentru a corija evoluţia limbii, un gest absolut barbar. Înţelegeţi de ce sunt necesare şi bibliotecile “de lemn”?
Cum ar fi să citesc într-o zi că Neacşu din Câmpulung nu a scris…
I pak dau ştire domnie tale za lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.
ci
Io man! Vezi fraiere că Greucenul de la turci s-a uşchit din Sofia în contra-curentul Dunării
Ba şi mai rău, aş putea să găsesc cel mai vechi document în limba română numai în varianta sa din engleză.
@ Marcel
Relativ la bibliotecile virtuale… trebuie subliniat că europenii tot bat la uşă cu aceste biblioteci (proiectele sunt demarate dar nu are cine să le dezvolte) şi cu conservarea memoriei electorale… caz în care europenii au deja toată investiţia în servere şi sistem, noi trebuie doar să le dăm fişierele… dar nu o facem.
Asta să nu se spună că nu abordez şi problematici europene pe bloguri de parlamentar european.
Dictatura democratiei
Ce a mai ramas din democratia ideala( idealizata), dupa punerea acesteia in practica? In numele democratiei ideale, poporul este manipulat cu promisiuni amagitoare, fara acoperire, oferindu-i-se sa voteze persoane ce vor sa parvina prin politica, sa-si dobindeasca putere, avere, relatii. Alesii fac legi interpretabile(doi juristi, trei pareri) care sa-i protejeze, sa le deschida drumul parvenirii, sa permita avocatilor sa faca alb din negru si negru din alb. Aplicarea legilor se face preferential, functie de pregatirea de multe ori discutabila, a juristilor, de presiunile care se fac asupra lor( de politicieni si de cercurile de afaceri), de moralitatea lor si de marimea imboldului personal de a avea o situatie cit mai buna, in cel mai scurt timp. Banul deschide toate usile, orice om are un pret. Acestea sunt legi din viata reala. In numele democratiei,”se taie si se spinzura”. Economia nationala este dirijata prea mult prin taxe, impozite, subventii, presiuni, interventii. Unii politicieni spun raspicat :”elita trebue sa decida mersul societatii, nu poporul insusi(Nicolae Serban – PSD)”. Asadar, vazind de unde a plecat si unde a ajuns democratia, diferenta dintre teorie si practia, putem spune ca, din punctul de vedere al poporului, se poate vorbi de o “dictatura a democratiei”. Incepe sa semene cu punerea in practica a comunismului(distantarea abisala fata de teorie).
Pana la aparitia in presa ca Monica Macovei se plimba la brat cu Elena Udrea prin Predeal am crezut ca Romania nu este iremediabil pierduta.
Mandatul Monicai Macovei in adevar a fost cel mai patriotic.
Dar daca stirea de presa este reala inseanma ca aceasta doamna ori nu stie despre legaturilre ne ortodoxe ale e Elenei Udrea in domeniul pe care Monica Macovei l-a pastorit sau ca prestatia ei a fost doar caterinca, pentru a castiga credibilitate la Bruxelles in vererea aderarii la UE.
Erata
Pana la aparitia in presa a stirei ca Monica Macovei se plimba la brat cu Elena Udrea prin Predeal am crezut ca Romania nu este iremediabil pierduta.
Mandatul Monicai Macovei in adevar a fost cel mai patriotic.
Dar daca stirea de presa este reala inseanma ca aceasta doamna ori nu stie despre legaturile ne ortodoxe ale e Elenei Udrea in domeniul pe care Monica Macovei l-a pastorit sau ca prestatia ei a fost doar caterinca, pentru a castiga credibilitate la Bruxelles
SITEUL ACESTA ESTE CIUDAT FACE TEXTUL NEITELIGIBIL
Pentru “Vaidenoi”: se folosesc diacritice. Persoane publice (nu conteaza functia): Romania moderna a inceput cind in fruntea statului a fost un “cap de neamt”. In istoria Romaniei nu stiu exemple serioase in care romanii sa-si fi gestionat singuri bine trebile. Mai mult, traditia “ciubucului” e veche…merita statuie… cine promitea doua carute cu “ciubuc” la Poarta, primea scaunul Domnesc. Cei care au vrut binele, Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, Dimitrie Cantemir: tradati, omoriti ! In istoria moderna: Coanda la Paris a reusit. Vuia tot la Paris a zburat ! Vuia, in Romania, s-a prabusit… Cioran, Ionesco, Petru Popescu… Recent: capetele luminate se instruiesc si pleaca ! Si-atunci, de unde “politicieni”, daca nu avem traditie ? Ca si Stefan cel Mare tot batea la turci si dupa fiecare “victorie” platea birul…
Transilvania a fost mai privilegiata sub Imperiul austro-ungar. Existau legi, reguli in societate…exista cadastru !!! A existat si Matei Corvin, uns de unguri Rege al Ungariei ! Horia…”jalba’n bat” si la Viena, cum spunea legea… uite primul “lider sindical” din lume… doar ca, daca “scapai” din mina “sindicalistii”, erai tras pe roata… de-atunci, pina azi, in sindicalism a disparut “trasul pe roata”… inventii: rachete, stiloul… si cite Doamne ar mai fi de povestit. Ar fi interesenata o istorie comparativa a celor trei provincii… si relevanta pentru ce se intimpla azi: mentalitatea… ca Herodot mai spunea ceva despre daci, netradus: “…viteji, dar si cei mai lenesi”… asta e gena…
Erata: Vlaicu s-a prabusit in Romania. Scuze.
@ Bibliotecaru
Aveti dreptate in privinta caracterului perisabil al datelor inmagazinate pe computer, poate ar trebui folsite gravuri in metal inoxidabil sau sticla. Cititi si asta
In privinta bibliotecilor virtuale, daca e asa cum spuneti ca suntem intarziati, europenii au dreptate.
In activitatea de trecere in format digital, se foloseste un soft care citeste literele de pe o pagina scanata si incarata in format .jpg, numit OCR -optical character recognition. Rezultatul este un fi un fisier text, dar multe caractere nu au fost citite corect, deci este necesara o munca de corectare.
Poate ca implicarea elevilor in aceasta activitate ar fi benefica. Pe de o parte, ei si-ar exersa abilitatea de lucru la calculator , ar fi nevoiti sa caute in indreptarul ortografic (asa ceva exista online ?) si r fi si un mod de lectura foarte aplicata. Pe de alta parte, ei ar sti ca acesta nu este un simplu exercitiu – cum sunt obisnuiti la scoala, ci este o activitate cu un scop final,important , care i-ar responsabiliza .
Bineinteles, daca profesorii , dupa obiceiul lor , nu ar transforma orice lucru potential interesant intr-o corvoada.
@ Marcel
Programele de tip OCR sunt destul de avansate în acest moment şi ştiu să se descurce şi în diacritice. Problema apare din cauza elementelor de scanare care nu sunt adaptate la această operaţie şi calitatea hârtiei (apar umbre greu de interpretat). Digitalizarea prin fotografiere foloseşte faptului că o carte nu poate fi plată (din cauza cotorului), este şi o metodă rapidă… Scanarea este mai exactă în calitatea culorilor. Există sisteme care scanează ambele pagini o dată în unghi, astfel încât cartea nu este deschisă decât la un unghi mic, dispare deci curbura…
Sistemul public de scanare a evoluat foarte interesant. A apărut un sistem mixt de fişier text (ASCII) şi PDF-fotografie (deci nu format prin obiecte). Astfel se păstrează calitatea grafică originală a documentelor, cu ilustraţii şi toate acele elemente extraordinare, mai ales în cazul cărţilor vechi scrise de mână, dar există şi textul ASCII care permite căutarea. Prin acest sistem se poate adapta foarte bine la nevoia noastră şi în condiţiile textelor prost interpretate OCR, pentru că practic fotografia arată textul iniţial, în consecinţă uşor de citit, căutarea se face mai greu, dar se poate face cât de cât.
În plus, toate editurile folosesc de mult timp programe de tip QuarkXPress sau suita de la Adobe, care permite exportul direct în format PDF în compilaţie grafică plus text, exact cum apare în real, pe hârtie. Ar trebui să avem în bibliotecile virtuale măcar cărţile ultimilor 10 ani, adică de când editurile folosesc editarea digitală, sunt convins că au fişierele undeva pe serverele de la editură.
@ Marcel
Dicţionarul ortografic este parte a dexonline şi a celorlalte site-uri care folosesc acelaşi motor. Mai precis sunt încărcate până acum:
Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002
Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, , Editura Academiei, București, 1982
Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, , Editura Univers Enciclopedic, 2005
Un îndreptar ortografic online separat, nu ştiu dacă există. Probabil că puteţi găsi în format PDF (de la fraţii moldoveni, că ei nu se codesc să facă astfel de lucruri şi găsesc şi bani pentru ele)
Introduceți datele si comentariul dvs.