In acest moment se invoca pozitia Doinei Cornea, pe care insa nu am auzit-o spunand-o cu vocea ei, de sprijin ptr Geoana.
Atrag atentia ca dna Cornea are o varsta si ca este bolnava si din pacate realitatile fiziologice nu iarta mai mult sau mai putin pe nimeni, chiar daca pe Iliescu inca acest aspect se pare ca l-a ocolit inca.

Astfel se invoca Doina Cornea, ca mare instanta morala.
Trebuie spus ca Doina Cornea este(a fost cu certitudine) cu adevarat o instanta morala, dar a mai si gresit, de ex in 2000(am explicat pe acest blog si nu m-a contrazis nimeni) cand a trimis la vot ptr Iliescu pe cei ce votau in mod normal ptr CDR si evident total contra lui Iliescu.
Asta doar de frica lui Vadim, ceea ce era o sperietoare fara acoperire, caci Vadim nu avea de la cine lua voturi suplimentare pe cand Iliescu da, adica de la CDR , voturi care insa nu-i erau necesare ca sa se aleaga, caci oricum il invingea ca si in primul tur pe Vadim(care nu prea mai avea de unde primi cine stie ce), dar cu voturi putine pe cand asa, cu cele ale CDR a capatat nu numai presedentia ci si legitimitatea pe care o dorea.

Atunci in 2000, mesajul corect al Doinei Cornea, ar fi fost: CDRisti stati acasa nu-l legitimati pe Iliescu!
Adica foarte pe romaneste, cu ajutorul fricii de Vadim a Doinei Cornea, Iliescu le-a tras-o CDR , ne-a tras-o la toti.
Si acum vrea sa sa ne-o traga din nou tot, cu Doinea Cornea in efigie.

Caramitru vad ca a inteles asta si a iesit din PNTCD -ul Doinei Cornea.

Cine ma poate contrazice argumentat?

Dacă veţi începe o campanie pro prezumpţia de nevinovăţie, vă susţin pe cât pot.

Nu conteaza ca au trecut cinci ani de la eveniment, ca exista un cadru cu mina lui Basescu in doua parti (poate fi un artefact la fel de bune ca un trucaj prost), nu conteaza ca exista marturii contradictorii, nu conteaza nici modul cum s-a procedat cu Basescu in studio. Obligatia de a-si dovedi afirmatiile sau imputarile revine celui care le face.

Daca nu poate, sa investigheze in continuare, sa sape. Asa cum au fost transmise, stirea Gardianul/Realitatea, ca si afirmatiile lui Dinescu sint moral si juridic calomnii.

Pe de altă parte, chiar şi complexul de superioritate este o compensare născută dintr-un complex de inferioritate… sper din toată inima ca eu să nu am nici un fel de complexe, nici aşa, nici aşa. Ceea ce nu înseamnă că mă cunosc îndeajuns de bine încât să-mi dau seama singur ce e cu mine.

Orice functie de conducere unei organizatii are o componenta de politici. Daca palierul este suficient de tehnic, politicile sint in mare masura derivate din exigentele profesionale, restul venind din partea beneficiarului. Daca acesta ar fi cazul SIE, seful institutiei ar veni prin concurs din rindul acestei structuri in functie de abilitatile manageriale demonstrate, fara vreun aviz din partea unor autoritati publice, poate cu exceptia presedintelui care trebuie sa colaboreze direct cu acea persoana.

Seful SIE este insa, dincolo de litera legii, dar nu contrar ei, veriga dintre palierul de politici nationale CSAT/parlament si institutie. El este singurul om politic (politic ca modalitate de numire) care exercita un control direct si permanent asupra activitatilor Serviciului astfel incit acestea sa nu incalce legea. Ideal, el este cel care explica in CSAT etc. care poate fi rolul SIE in politica de siguranta nationala si dezvolta capitolul respectiv. In orice caz, legatura dintre textul scris al actelor de politica nationala si activitatea concreta a serviciului este asigurata de directorul SIE, care din acest punct de vedere implementeaza politica nationala in institutia sa. Categoric, el este cel care decide concret ce activitati potentiale se incadreaza sau nu in mandatul si prioritatile institutitiei si el este caredecide ce anume si cui se raporteaza.

Acestea fiind spuse, sincer nu vad alt criteriu decit judecata personala (care poate fi considerata un examen, dar fara un barem pozitiv de tipul “daca candidatul face/spune X, primeste N puncte”), la nivel informal a consilierilor prezidentiali, a presdintelui si, la nivel formal (oficial), a comisiilor de specialitate etc. Raspunderea numirii revine presedintelui care – cu o metafora judiciara – abia dupa ce si-o asuma se poate indrepta catre consilierii care au dat avizul si poate chema in garantie comisia care i-a avizat pozitiv propunerea.

Nu am spus ca presedintele nu raspunde, am spus ca culpa sa este una manageriala, nu una legata de nepotism, care in contextul unei astfel numiri aproape ca nu are cum sa existe (exista doar daca numirea este acordata cuiva care nu satisface criteriile eliminatorii).

În acest context am interveni şi eu şi a continuat discuţia după cum aţi asistat.

Aţi intervenit şi domnia voastră spunându-mi, fără nici un argument, esti pe linga problemele pe care le ridica; ori te prefaci ori chiar nu intelegi.

Sigur că da, poate sunt pe lângă, poate nu ştiu bine legislaţia, poate nu înţeleg prea bine politica… nici nu admit că aş cunoaşte prea bine ceva. De aceea există un rost în discuţii, pentru a învăţa cu toţii din ele. Iată de ce nu am nici o problemă că sunt contrazis, dimpotrivă, mă bucur, chiar şi când tonul este peiorativ… dar aştept şi argumente, trimiteri la lege, la regulamente, la principii, la definiţii… În momentul când cineva îmi spune nu ai dreptate pentru dreptatea este totă la mine, aşa cum faceţi în acest moment dumneavoastră (domnul Radu a avut răbdare cu mine, a încercat să mă facă să înţeleg), eu nu pot învăţa nimic din ceea ce spuneţi. Atunci când cineva îmi spune că sunt “lingă probleme, ori mă prefac, ori chiar nu înţeleg”, practic sunt trimis la culcare ca să nu stau în discuţiile oamenilor mari. Această abordare mă doare, chiar dacă nu am capacitatea intelectuală de a participa la “discuţiile oamenilor mari”.

În concluzie, domnule victor L, nu atât m-aţi jignit cât m-aţi rănit cu acest comentariu… Altfel sunt convins că nu asta a fost intenţia dumneavoastră şi nu pot fi supărat pe domnia voastră..