Posts from — November 2009

Parlamentul European a organizat azi o şedinţă solemnă, cu ocazia împlnirii a 20 de ani de la căderea comunismului.
Preşedintele PE, Jerzy Buzek, a spus cu această ocazie că “regimurile comuniste au fost răsturnate de oameni simpli, a căror singură armă a fost curajul”.
Invitat special al membrilor legislativului european a fost Vaclav Havel.
În intervenţia sa, fostul preşedinte ceh a vorbit despre Europa ca o “patrie a tuturor patriilor noastre”, care are urgent nevoie de frontiere clare.
Tot el i-a felicitat pe deputaţii europeni pentru că au acordat premiul Saharov pe 2009 membrilor organizaţiei ruse Memorial şi a cerut solidaritate cu dizidenţii din Coreea de Nord, Tibet, Cuba sau Birmania.
Am reţinut, pe de altă parte, tonul firesc cu care Havel a introdus în discursul său cuvinte precum “mister”, “eternitate” sau “infinit”!
Nu sunt prea mulţi politicieni capabili să facă aşa ceva.

Mai mulţi studenţi în ştiinţe politice de la Universite Libre de Bruxelles vor face o călătorie de studiu la Bucureşti şi Chişinău.
Au creat un blog cu această temă la adresa http://roumanie-moldavie-ulb-2009.blogspace.be/
Dacă doriţi să îi ajutaţi, vă invit să frecventaţi blogul cu pricina.

Am acordat Revistei 22 un interviu despre activitatea mea la PE, dar şi despre politica de la Bucureşti.
Îl găsiţi în ediţia tipărită care a apărut ieri şi îl veţi găsi reprodus în scurt timp şi pe acest site, la rubrica de interviuri.
Inserez aici un scurt extras despre liberalism şi despre prezenţa PDL în grupul PPE:
“De la începutul anilor nouăzeci, când am descoperit această doctrină, am fost liberal. Liberalismul meu a fost mai mereu în conflict cu pozițiile PNL: nu am fost de accord cu ei nici când au ieșit din Convenție în 1992, nici când l-au abandonat pe Constantinescu, susținându-l pe Stolojan în 2000, nici când au transformat atacurile la adresa lui Băsescu în singura problemă politică din România, după 2006. PDL s-a dovedit a fi cel mai receptiv la discursul modernizator. Sper să accepte un conținut liberal alături de credințele lor democratice. Cât privește apartenența la PPE, aceasta e afilierea PDL. E un grup eclectic. Asta se întâmplă și pentru că include partide din 26 de țări: lipsește doar Marea Britanie, după plecarea conservatorilor, care votează totuși în continuare foarte adesea la fel ca membrii PPE. În schimb, grupul liberalilor din Parlamentul European este mai întotdeauna de acord cu socialiștii. Seamănă oarecum situația cu cea de la noi, din 2006 încoace, când PNL a fost sistematic mai aproape de PSD decât de PDL”.

Membrii Institutului de Studii Europene din Bruxelles au decis să dea unei săli de curs numele lui Bronislaw Geremek (1932-2008).
Azi, la ceremonia prilejuită de această decizie, am relatat singura întâlnire pe care am avut-o cu marele istoric polonez, în urmă cu 3 ani, făcând elogiul acestei mari personalităţi europene, intelectual angajat şi politician de mare anvergură.
Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, a povestit experienţa avută alături de Geremek în timpul Solidarităţii, dar şi în perioada în care, ca şef al guvernului polonez, l-a avut pe acesta în echipă, în poziţia de ministru de externe.
Cea mai emoţionantă evocare i-a aparţinut însă lui Paul Mathil, jurnalist al reputatului cotidian Le Soir. Mathil a evocat prietenia cu Geremek, felul în care comunicau în timpul stării de asediu din Polonia, dar şi anii în care prietenul său a devenit deputat în Parlamentul European. La final, el a citat câteva fraze din ultimul interviu pe care i l-a acordat Geremek, înainte de moartea sa tragică:
“Politica din zilele noastre este adeseori acoperită de ceaţa demagogiei, a populismului şi a egoismului partidelor. Ea ar putea şi ar trebui să se afle în slujba oamenilor, nu a escrocilor. Politica, la fel ca şi presa, de altfel, trebuie să reunească şi nu să divizeze oamenii, ea trebuie să concilieze diferitele interese şi aspiraţii, nu să exacerbeze conflictele şi ura”
Cred că aceste fraze ar merita să stea ca deviză a politicii de astăzi din oricare ţară europeană.

Au dreptate unii comentatori ai postării precedente să îmi atragă atenţia asupra peremizării vieţii publice, nu doar a PNL.
Cred însă că acest fenomen nu justifică ultimele declaraţii ale dlor Orban şi Antonescu, aşa cum nu justifică nici cooptarea sau promovarea unor personaje sinistre de către partidul din care fac parte, PDL.
Dimpotrivă. Toate acestea sporesc isteria colectivă şi creează confuzie.
Să fie însă conştienţi simpaticii comentatori anonimi că şi unele dintre formulele cu care domniile lor intră în dezbaterea de aici contribuie la producerea unei atmosfere de multe ori irespirabile.
În ceea ce mă priveşte, am încurajat şi voi continua să încurajez vocile decente şi moderate.

Nu înţeleg de ce dl Antonescu a dezavuat declaraţia făcută ieri de Ludovic Orban, care descria alegătorii preşedintelui Băsescu cu ajutorul unor expresii folosite în spaţiul nostru public de Vadim Tudor şi G. Becali.
Oare nu acelaşi domn Antonescu anunţase cu câteva ore mai devreme că ar vota cu Vadim Tudor, dacă acesta ar intra în turul al doilea alături de actualul preşedinte?
PNL suferă un proces de peremizare.
E posibil ca singura raţiune a acestui proces să fie dorinţa de a smulge voturi de la extremişti, cu speranţa de a prinde turul al doilea.
Indiferent de motiv, e regretabil ceea ce se petrece.

A apărut de curând un număr din revista Secolul 21 consacrat francofoniei și francofiliei.

Vi-l recomand cu căldură. Veți putea citi texte scrise de Irina Mavrodin, Răzvan Theodorescu, Ștefan Augustin Doinaș, Radu Stanca și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Cristian Preda.

După ce la prânz, mai precis de la 13h la 13h45, mă voi afla la TVR1 într-o dezbatere despre bicameralism, diseară de la 21h30 voi participa la o emisiune de la Realitatea TV, în care invitat principal este Mircea Geoană.
Voi putea să îl caracterizez și să-i pun întrebări.
Vă rog să îmi dați o mână de ajutor, indicându-mi ce anume ați dori să îi spun candidatului pesedist și ce anume ar fi de spus despre domnia sa.

“Democrația în sine nu înseamnă nimic bun în mod special; binele, sub toate formele, vine din altă parte, nu din democrație. Aceasta nu este decât un mijloc de a evita tirania și nimic mai mult. E adevărat, se înțelege, că democrația înseamnă că toți sunt egali în fața legii, că nimeni nu poate fi considerat criminal până când nu i-a fost dovedită crima și așa mai departe. Aceste principii fundamentale sunt parte a statului de drept. Ceea ce înseamnă că democrația este un mod de conservare a statului de drept. În democrație nu există principiul conform căruia majoritatea are întotdeauna dreptate, pentru că majoritatea poate comite cele mai grave greșeli, poate să zămislească un tiran, poate să voteze în favoarea tiraniei, așa cum s-a petrecut destul de des”.
În această perioadă de isterie colectivă, cuvintele de mai sus – scrise de Karl Popper, unul dintre cei mai subtili liberali – vin să ne reamintească faptul că și o majoritate se poate înșela.
Aș face cadou aceste fraze tuturor celor care – indiferent de tabăra politică – au ajuns să gândească în clișee.

Vineri 6 noiembrie, de la 23h, voi fi în studioul Realitatea TV, pentru a discuta despre nominalizarea lui Liviu Negoiță pentru poziția de premier.