Acest eveniment a cam fost trecut cu vedere de presa romaneasca dar cred ca ar merita sa ajunga la cat mai multi romani. Prin urmare, daca doriti sa il difuzati mai departe cunoscutilor ar fi util. Cred ca o dezbatere rationala pe aceste teme este extrem de importanta.

Nu-i vorba de un presedinte ce elogiaza un alt presedinte ci de mult mai mult ( se pare ca nu ati citit prea mult din cartea respectiva). Pompidou nu a fost doar un predecesor al lui Chirac ci cel ce l-a descoperit pe acesta din urma, cel care i-a dat o sansa sa se afirme in politica. El este cel care l-a prezentat pe Chirac lui Pierre Juillet despre care se spunea ca este capabil ” sa faca si sa desfaca o cariera politica”. Juillet este cel care ii “fasoneaza” o imagine lui Chirac plasandu-l mai la dreapta decat era de fapt, cel care ii da un fief politic, regiunea Correze. Asa isi incepe Chirac ascensiunea politica pana la presedintia Frantei.
Asa ca relatia lui Chirac cu Pompidou a fost una foarte speciala ca cea dintre “un dauphin et son maitre” , sentimentele lui J. C. nu sunt doar cele pentru un alt presedinte.
Pe urma, nu uitati ca orice biografie este putin nuantata, se accentueaza aspectele pozitive si se atenueaza cele negative. Sunt curioasa daca in aceasta biografie se aminteste episodul in care Chirac, proaspat secretar de stat la buget isi cumpara un castel in Correze pe care, o luna mai tarziu, il declara monument istoric ( ceea ce presupunea ca o mare parte din cheltuielile aferente inclusiv renovarea erau suportate de stat). Urmare a acestui incident Pompidou este “furax”, iar Chirac este numit de presa “le secretaire Chateau Chirac”.