Chirac despre Pompidou
Citesc în paralel, zilele acestea, memoriile Ursulei Hirschmann, dar şi pe cele ale fostului preşedinte francez Jacques Chirac, apărute nu cu mult timp în urmă la NiL Editions.
Reproduc aici un frumos fragment despre Georges Pompidou:
“Gândindu-mă la anii încărcaţi pe care i-am trăit, resimt duritatea lucrurilor consumate, a singurătăţilor pe care ţi le oferă viaţa, greutatea de a fi silit să te confrunţi singur cu destinul. E mai plăcut să fii îndrumat, să primeşti de la cineva un impuls şi un elan, să te bazezi pe experienţă, pe încredere, pe prietenie. Am avut această şansă mai bine de zece ani, fiind alături de Georges Pompidou până la dispariţia lui. Nu aş fi fost cel care sunt dacă viaţa nu mi-ar fi oferit binecuvântata ocazie a unei întâlniri care m-a îmbogăţit şi care m-a revelat mie însumi.
Mai mult decât un părinte spiritual, Georges Pompidou a fost pentru mine un model. A fost o referinţă majoră, care n-a încetat să mă inspire atunci când m-am trezit, la rândul meu, confruntat cu exerciţiul puterii.
Rari sunt oamenii politici capabili să-şi ignore ambiţia şi să întrupeze sufletul şi destinul unei naţiuni. Georges Pompidou a fost printre ei. Lucrând alături de el începând din 1962, am devenit, dacă pot spune aşa, martorul direct al transformării esenţiale ce avea să facă din el urmaşul generalului de Gaulle la Preşedinţia Republicii”.
Un Preşedinte elogiindu-l pe unul dintre predecesorii săi.
Vom avea vreodată în România un asemenea gest?
13 comentarii
Numai cand o forta politica anti-PSD va castiga mai mult de o singura data functia de Presedinte
Deocamdata - cu exceptia unei singure institutii, Presedentia, detinuta pentru 5 ani de Traian Basescu - se poate spune ca PSD a dominat scena politica din Romania, si cand a fost la putere si cand a fost in opozitie, si indiferent ‘cine’ a fost presedinte.
Deci, lucrul de care vorbiti se va intampla numai atunci cand va exista o alternativa la partidul care domina de 20 de ani scena politica, adica la PSD , si cand liderul acelui partd-alternativa va avea ocazia sa conduca Romania pentru mai mult de 1 mandat
Din acel moment, transferul de experienta de la un presedinte la altul, se va putea face si va fi unul benefic, pentru ca experienta conducerii unei tari in care PSD nu mai e partidul dominant va fi prin ea insasi o experienta unica
Pur si simplu pentru ca o astfel de performanta nu poate fi realizata de niciun om “obisnuit”
Fara pic de malitie: da, exista.
Dupa cum se comporta Emil Constantinescu ma astept la o carte ca un elogiu de admiratie la adresa lui Ion Iliescu.
Frumos articol.
Dar se uita o simpla chestiune. J. Chirac a fost colaborator al lui Pompidou.
In Romania, s-ar traduce in felul urmator: asa ar vorbi Geoana despre Ion Iliescu daca ar ajunge presedinte, sau Emil Boc despre Basescu cand isi vor scrie memoriile.
Va rog sa respectati adevarul istoric. NIci chiar in Franta, adversarii politici nu se pupa in Piata “Endipendentii” cum se pupa in Romania (a se vedea I.L. Caragiale).
Se poate verifica pe “Goagal”.
Este frumos sa-ti vorbesti de bine inaintasii, dar si in Franta se-ntampla cand persoana nu mai exista. Si pe Corneliu Coposu sau Ion Ratiu au inceput unii sa-i laude dupa ce-au murit.
@Alex Rauta
De data asta n-am mai facut referire la Crin Antonescu pentru ca presedinte liberal nu am avut inca.
Emil Constantinescu a fost taranist venit pe filiera Alianta Civica.
din 6 dec. sansele pot fi de 100% . Acum sunt doar de 30-34% , de luni par a fi de 48-49 % . Din 7 dec . daca castiga Basescu vor fi 100% sanse ca presdintele in functie sa vorbeasca frumos depre fostul presedinte , altfel va fi un record absolut in demonizarea unui fost presedinte de presedintele in functie in formatul pus pe piata prin zoaiele din ultimii ani . .
@C. Preda
”’ “Un Preşedinte elogiindu-l pe unul dintre predecesorii săi.Vom avea vreodată în România un asemenea gest?”"”"
Nu-i vorba de un presedinte ce elogiaza un alt presedinte ci de mult mai mult ( se pare ca nu ati citit prea mult din cartea respectiva). Pompidou nu a fost doar un predecesor al lui Chirac ci cel ce l-a descoperit pe acesta din urma, cel care i-a dat o sansa sa se afirme in politica. El este cel care l-a prezentat pe Chirac lui Pierre Juillet despre care se spunea ca este capabil ” sa faca si sa desfaca o cariera politica”. Juillet este cel care ii “fasoneaza” o imagine lui Chirac plasandu-l mai la dreapta decat era de fapt, cel care ii da un fief politic, regiunea Correze. Asa isi incepe Chirac ascensiunea politica pana la presedintia Frantei.
Asa ca relatia lui Chirac cu Pompidou a fost una foarte speciala ca cea dintre “un dauphin et son maitre” , sentimentele lui J. C. nu sunt doar cele pentru un alt presedinte.
Pe urma, nu uitati ca orice biografie este putin nuantata, se accentueaza aspectele pozitive si se atenueaza cele negative. Sunt curioasa daca in aceasta biografie se aminteste episodul in care Chirac, proaspat secretar de stat la buget isi cumpara un castel in Correze pe care, o luna mai tarziu, il declara monument istoric ( ceea ce presupunea ca o mare parte din cheltuielile aferente inclusiv renovarea erau suportate de stat). Urmare a acestui incident Pompidou este “furax”, iar Chirac este numit de presa “le secretaire Chateau Chirac”.
este frumos ce a scris J Chirac, mai ales partea “Rari sunt oamenii politici capabili să-şi ignore ambiţia şi să întrupeze sufletul şi destinul unei naţiuni”. dupa revolutie incoace consider ca nu am avut astfel de oameni politici in Romania. ma intreb ce a scris insa J Chirac in cartea sa despre VG d’Estaing, pe care l-a tradat ca sa spun asa la alegerile din 1981.
Dle Preda,
Va propun spre analiza si dezbatere un text care ne scoate din contextul electoral romanesc si ne poarta spre cel european, caci astazi este o zi importanta pentru Uniunea Europeana.
http://patrascudan. wordpress. com/2009/ 11/19/578/
Acest eveniment a cam fost trecut cu vedere de presa romaneasca dar cred ca ar merita sa ajunga la cat mai multi romani. Prin urmare, daca doriti sa il difuzati mai departe cunoscutilor ar fi util. Cred ca o dezbatere rationala pe aceste teme este extrem de importanta.
http://patrascudan.wordpress.com/2009/11/19/578/
Acesta este linkul corect
Ilinca: Mulţumesc pentru nuanţe. Nu am intrat în toate detaliile. Portretul făcut lui Pierre Juillet e magnific. Înţeleg că aveţi cartea lângă dvs. A ajuns repede la Dârloagele….
” ne scoate din contextul electoral romanesc si ne poarta spre cel european ” Asa este domnule CPreda ca doar noi traim in Iuropa ce ne pasa noua de Romanica hai sa discutam problemele lor ca au multe …Pe de alta parte mi-e de mirare ca pana si doamnele din Darloagele sunt interesate de flecustetele din Romania . Ce-or avea cucoanele astea atata interes pentru problemele noastre cand ale Europei sunt mult mai grave …?
@C. Preda
Da de unde! Nu am citit cartea respectiva; am auzit si eu niste “barfe de bancutza in fata portii”. Ca asa se poarta pe aici, se barfeste mult, ascult si eu una-alta…..
Acum citesc in paralel cartea premiata a Hertei Muller si o carte politista de Ian Rankin “Cicatrici”.
De fapt nu vroiam sa va atrag atentia asupra cunostintelor mele despre viata lui Chirac cat asupra faptului ca intrebarea dvs. din finalul postarii nu-si prea are rostul in contextul respectiv ( relatiile speciale dintre cei doi fosti presedinti francezi).
In rest, lectura placuta si pregatiti-va pentru volumul urmator, in 2010!
@li
Dupa ce s-au ghilotinat, expulzat si ucis intre ei, a venit pana la urma si un asemenea moment de normalitate in istoria Frantei.
Facand o paralela pe care vad ca o sugerati , s-ar parea ca dupa cateva masuri din prima categorie, ramase inca nepuse in practica in Romania, se va ajunge si la asemenea armonie.
Pana atunci va las sa intrevedeti etapele si mai ales sa nu sperati ca daca lui Basescu nu-i urmeaza tot un(o) Basescu acest lucru s-ar putea intampla in urmatorii douazeci( si ceva?) de ani.
Dar imi place cum ganditi/glumiti
Introduceți datele si comentariul dvs.