Str. Revoluției nr. 89
Sub acest titlu, la Polirom a apărut un volum foarte interesant, în care 20 de autori povestesc cum au trăit zilele Revoluției din 1989.
Volumul este editat de Dan Lungu și Lucian Dan Teodorovici, care enumeră, în introducerea volumului, întrebările la care au răspuns cei 20 de autori: “Unde erau, ce făceau în acele momente? Dar la știrea că Ceaușescu a fugit? Care este acum atitudinea lor față de comportamentul de atunci? Ce lucruri pe care la acea vreme le considerau de la sine înțelese acum li se par naive? Entuziasmul general de atunci nu a fost umbrit de nici o temere, nici o îndoială, bucuria a fost unanimă și fără rest?”
22 comentarii
“bucuria a fost unanima”
singura unanimitate legitima
bucuria care te face sa plangi
Cand a picat ceasca (cu zgomot) mergeam ca nebunu’ cu oltcitul din dotare prin Targu Iesilor si faceam semne de bucurie din faruri. La care un daciot mi-a aratat pumnul, adica “cum indraznesc eu sa-l tulbur cu farurile”? Pentru daciot, era doar o alta zi, la fel ca toate celelalte. Asta a fost lovilutia in Targu Iesilor. La fel ca intalnirile lunare in Piata Universitatii cu tov presedinte.
Da, buna carte, dar cred ca e mai bun serialul de la B1 TV. Sunt multe informatii acolo, in premiera la Nasu , dupa 20 ani!
Referitor la intalnirea de la CLuj, cred ca marele perdant este dl Geoana, care s-a dat ocupat. DIn pacate asta nu il va impiedica sa intre in turul doi, dar atacurile lui Crin de acum il vor ajuta sa piarda la scor. Mai e de amintit si acel ‘din pacate nu toate femeile din Romania sunt pasarici si tiganci imputite’ a lui Crin , Irelaitatea a cenzurat acel din pacate…plin de misoginism si dispret…
Eu as aprecia si felul elegant in care dl Basescu a amintit ca el afost langa familie mereu…, fara reprosa in vreun fel ceea ce circula pe surse…ca marele fante Crin era cu Adina Valean cand sotia lui s-a sinucis , nemaisuportand durerile unui cancer in faza terminala. Dina cest motiv fiica lui Crin nu nrea sa o vada pe eurodeputata.
Ce am mai notat si trebuie protestat este titlul emisiunii de la Realitate …Presa in vremea holerei,il rog pe dl Sorin Ionita (SAR) singurul cerbral din paltou sa imi spuna daca stia de titlu asta. Unde e holera ca eu parac stiam de gripa porcina…iar ceea ce fac ei nu e presa ci partizanat politic…degeaba i-au eliminat pe srs si bc…ursu si cu dumitrescu…plus infioratoarea impertinanta stancu supla in panzele corabiei lui vantu…doar doar il scapa de bulau! ca altfel sunt someri la anul! sau ce vor ei za zica, adica basescue holera? atunci ei sunt ciuma..d.aca basescue holera!
Va rog sa-mi spuneti parerea Dumneavoastra despre viitorul Presedinte al Uniunii Europene. adica.pe cine preferati si pentru ce…!!? Printre candidati este Tony Blair si un articol in presa americana de azi sustine ca ar fi foarte bun. Este o sugestie…sau pentru interesele USA in Europa ar fi mai potrivit….avand in vedere relatiile aparte dintre interesele mondiale ale USA si Marea Britanie…!!!??? Sunt foarte curios sa vad opiniile Dumneavoastra in legatura cu viitorul Romaniei in UE, in legatura cu evolutia relatiilor dintre Uniunea Europeana si USA ,… si mai ales daca….. imi puteti spune opinia Dumneavoastra despre competitia prezenta si viitoare dintre DOLAR si EURO.
@C. Preda
Dar dvs. ce faceati in acele zile? Erati student, nu? Ce sperante v-ati pus in aceasta schimbare? Ce v-ati imaginat ca aduce decembrie ‘89 in general si in particular pentru dvs.?
Din CV reiese ca ati plecat in aceeasi toamna la studii ( in parateza fie spus, le-ati finalizat de-abia in ‘98, o adevarata performanta, felicitari! Stiu, v-am “auzit” motivele, foarte intelectuale!!!).
V-ati imaginat ca peste 20 de ani veti fi obligat sa va inscrieti intr-un partid ca sa ajungeti europarlamentar? Ah, nu ati fost obligat! Pardon, uitasem ca ati facut-o apreciind doctrina partidului respectiv si din admiratie pentru oamenii politici ai aceluiasi partid. Sau v-ati imaginat ca veti ajunge sa-i cantati osanale presedintelui? Nu?, nu-s osanale? Tot de admiratie sincera vorbim….. Aceeasi care v-a determinat sa dati sfaturi de mare om politic si sfatuitor ( i.e. consilier) cine cu cine sa voteze si mai ales de ce. Daca pentru “alesi” aveti o admiratie ( ceva intre o acadea si o “eugenia”, va mai amintiti “desertul” dinainte de ‘89, nu? ) pe alegatori ( o parte, in orice caz) ii considerati niste idioti incapabili sa decida singuri cu cine sa voteze. Frumos! Admirabil! Cata modestie!
V-ati imaginat poate ca dupa 8 ani de studii la Paris veti ajunge sa vorbiti despre “consacrare si consacrati” ca si cum v-ati fi facut studiile la Spiru Haret? Cu exemple de-astea vreti sa “contruiti” viitoarea clasa politica ( ma refer la studentii dvs)?
Frumos, 20 de ani mai tarziu uite la ce s-a ajuns!
Sunteti mandru de dvs, nu?
Felicitari!
PS Astept latratorii de serviciu sa-mi explice ce cariera extraordinara are domnul eurodeputat si ce mult a facut pentru tara si ce “rea” sunt eu, o adevarata psd-ista, pnl-ista, prm-ista etc. Eventual pe domnul universitar Gabriel Preda cu mopul si galeata.
@Bruner Vax
Cata demagogie eleganta, intr-adevar! Chiar nu v-ati saturat de pozele lui Basescu? Patriot, anticomunist, familist…. Adevaratul Basescu e ala cu tigancile-mputite, dar dv sunteti liber sa il iubiti pe ala din filmul in care joaca tot el!
@ Cristian Preda
Ilinca ridică o problemă importantă pe care aş vrea să o generalizez. Câţi dintre simpli cetăţeni ai anului 2009 visau atunci când au ieşit în 1989 la revoluţie că, peste 20 de ani, România va traversa ziua de astăzi? Consideraţi, în calitate de politician, că există măcar un cetăţean al României care visa atunci că peste 20 de ani România va fi sufocată de murdăria evacuată social de clasa politică, în plină minciună politică, cu telefoane şi convorbiri ascultate, cu servicii secrete înfloritoare, cu o legislaţie atât de permisivă puterii încât nici Ceauşescu şi Securitatea nu au visat, cu semne de dictatură “pe faţă”, cu şantaj ca fapt divers, cu datorii pe următorii o sută de ani (cu puţin noroc DOAR o sută de ani), cu limbaj de lemn, cu foşti comunişti care condamnă comuniştii… cu toată lumea aceasta parcă parodiată după scrierile lui Kafka?
Personal am crezut la revoluţie că în 1990 România va deveni asemenea RFG, cam asta era în mintea mea. Mă deranja că nu am acces la ce vedeam în Neckermann, mă deranja că nu am acces la muzică, filme, reviste, mă deranja că în politică lucrurile “nu sunt pe bune”, că totul arată bine pe hârtie, şi legi, şi doctrină, şi program cincinal, dar în realitate totul este o beşică dezumflată care scoate un zgomot de flatulaţie.
Oare revoluţionarii care au riscat mai mult sau mai puţin în 1989 ar mai fi ieşit în stradă dacă ar fi ştiut viitorul României? Personal mă îndoiesc că revoluţia s-ar mai fi întâmplat. Personal aş fi stat în banca mea.
@Ilinca
Pana la urma, ce ii reprosati lui Preda ? Studiile stralucite ? Faptul ca si-a confirmat inca odata valoarea, ajungand sa consilieze doi presedinti democrati, sa fie presedintele consiliului politic al Francofoniei, eurodeputat, si o voce distincta a politicii romanesti ?
Va intreb un lucru: despre Preda am cam inteles, nu sunteti multumita cu ce studii a facut, nici cu ce activitatea in serviciul public a avut si nici cu ce optiune politica are, dar, in ceea ce va priveste, sunteti multumita ? Adica ati fi vrut sa faceti alte studii, sau sa va fi slujit tara altfel, sau sa va alaturati altui partid ? Ma intereseaza foarte mult cum se vede pe sine o persoana care e gata sa critice imediat orice gest al unei persoane publice.
Ilinca & Gabriel Preda: Vă rog să nu vă mai certați din pricina studiilor mele din Franța și a carierei politice pe care am început-o. Subiectul propus era cartea despre zilele Revoluției din decembrie. Ați citit-o? Eu cred că merită.
@Ilinca
Imi cer scuze.
@CPreda
Nu am citit.
@C. Preda
Nu ma interesati dvs. ca persoana si nici studiile dvs. “stralucite”. Cariera politica nici atat. Ci doar ceea ce reprezentati dvs sau vreti sa reprezentati in ochii oamenilor obisnuiti. Numai ca dati o falsa impresie de mare intelectual cu studii stralucite si care-si permite sa dea sfaturi in dreapta cu o oarecare suficienta absolut nemeritata.
Lucru la care nu m-as fi asteptat 20 de ani dupa ‘89.
Si cred ca postarile mele sunt cat se poate “pe subiect”: vorbesc de ce ne-am imaginat ( macar unii) in acele zile si la ce s-a ajuns.
@ G. Preda “………o voce distincta a politicii romanesti ?”
In comparatie cu cine? Printer ce alte voci de distinge aceasta voce? Orice pusti de 7 ani se distinge printre piticii din grupa mica de la gradinita, nu?
Iar in ceea ce ma priveste am facut exactt studiile pe care mi le-am dorit printre oameni de nivelul pe care l-am sperat iar acum fac exact ce mi-am dorit , cum mi-am dorit si unde mi-am dorit. Bineinteles, pastrand proportiile.
Cand voi fi “persoana publica” si voi da sfaturi altora veti avea si alte detalii despre cariera mea. Multumit?
@ cpreda
Consideraţi că eu nu merit un răspuns?
Bibliotecaru: Cred că orice revoluție se face cu gândul la prezent și ia în seamă nedeterminarea viitorului. Altfel spus: angajarea împotriva unei dictaturi nu e însoțită de un calcul contabil cu referințe precise la Neckerman sau Carrefour. Iar mizeriile prezentului ne solicită reacția și după ce revoluția s-a încheiat.
Ilinca: Sunt surprins să constat agresivitatea dvs. Păreați ceva mai calmă și mai respectuoasă față de interlocutori. În ceea ce mă privește, voi continua să vă tratez cu deferență. Mă bucur, e pildă, să aflu că sunteți încântată de parcursul pe care l-ați avut până acum. Eu nu sunt mulțumit de ceea ce am făcut până în acest moment. Dar nu știu dacă vă interesează cu adevărat. Impresia pe care o lăsați aici este cu totul alta, așa că mă opresc în acest punct.
@C. Preda
Nu, cuvantul nu-i agresivitate . Poate o luare de pozitie constatand atitudinea dvs. din ultima perioada. Si daca a spune ce gandesc ( in general, nu neaparat despre dvs.) inseamna lipsa de respect in viziunea dvs. atunci situatia mi se pare si mai grava.
Daca nu sunteti multumit de ceea ce ati realizat pana acum nu inseamna decat ca v-ati propus lucruri ce va depasesc si acceptati foarte greu realitatea. Ceea ce, continuand, inseamna ca nu sunteti capabil sa va apreciati exact potentialul. Bieninteles, totdeauna este loc de mai bine, dar ca sa spui ca ceea ce ai realizat pana acum nu te multumeste ma duce cu gandul la termenul de ratare. Evident, pastrand proportiile, cum spuneam in alta postare. Poti fi un ratat si ca universitar (daca ti-ai propus sa ajungi profesor la 30 de ani intr-una din primele 10 universitati din lume , poti fi ratat si ca “femeie de serviciu” daca in loc sa stergi praful in salon cureti toaletele. Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Important, cum spuneam, este sa-ti poti aprecia corect potentialul si sa nu visezi la cai verzi pe pereti. Altfel nu vei fi niciodata multumit de ceea ce ai realizat.
Ilinca: Vă felicit pentru împlinirile dvs anonime și vă doresc mult succes în ceea ce faceți!
@C. Preda
Si eu dvs. multe “succesuri” !
Si nu disperati!
@ Cristian Preda
Revoluţia implică o tranziţie între prezent şi ţelul revoluţiei. Această tranziţie aduce cu sine reconstrucţia şi evoluţia, nu numai legat de nivelul de trai, firme luminoase, pepsi la litru şi roşii import Olanda, dar mai ales legat de diferite evoluţii ale societăţii.
Partidul Comunist a indus în România o tranziţie între societatea capitalistă şi comunism numită socialism (desigur, nu este vorba despre înţelesul de astăzi al socialismului, ci de cel de la 1960).
Revoluţia de la 1989 a întors evoluţia în sens invers, înspre capitalism.
Tranziţiile însă se înnămolesc, se pare, de fiecare dată, evoluţiile sociale însă merg foarte bine, pentru că au loc cvasistatic, pe neobservate. Problema noastră astăzi este că nu avem încotro să evoluăm, că am intrat într-o tranziţie spre trecut care în loc să ne ducă spre capitalism, ne-a transformat social într-un comunisto-capitalism sinistru, adică avem instituţional implementate mecanismele economice şi sociale ale unui capitalism clasic şi, pe alocuri, modern, avem şi o terminologie-cuvântare politică capitalistă, condamnăm cu toţii, care mai de care, comunismul… dar în oameni sunt exact aceleaşi reflexe implementate cu grijă de PCR şi statul totalitar (reflexe care au legătură cu oligarhia şi nu neapărat cu comunismul sau capitalism), fie că vorbim despre lideri, fie că vorbim despre guvernaţi.
Am şi eu un reflex de membru al societăţii comunistoide şi vă cer ca, în calitate de lider al acestei societăţi (aveţi doar un post de conducere), să-mi spuneţi ce pot face ca societatea să se debaraseze de apucăturile non-revoluţionate? Îmi puteţi da un răspuns exact? Ce ar trebui să facă cetăţeanul Gheorghe Florescu, zis şi Bibliotecaru pe net, ca să ducă la bun sfârşit revoluţia în om, cum poate el schimba societatea şi liderii care conduc societatea astfel încât esenţa mizeră trecutului ante ‘89 să dispară? Îmi puteţi indica exact, clar, indubitabil, o cale prin care pot contribui la îndepărtarea imoralităţii din cadrul acestei societăţi?
Gheorghe Florescu, alias Bibliotecaru: Dacă sunteți Gheorghe Florescu, autorul “Confesiunilor unui cafegiu”, publicate la Humanitas, ați făcut deja foarte mult din ceea ce scrieți că are nevoie societatea noastră, dezvăluind cum funcționa cea comunistă. Dacă nu sunteți acel Gheorghe Florescu, îi puteți totuși urma exemplul, vorbindu-le semenilor dvs despre bine și rău, despre decență și indecență, despre valoare și non-valoare etc.
@ cpreda
Nu sunt acel Florescu (înţeleg că nu aţi intrat pe blogul meu, caz în care aţi fi observat că am 15 - 20 de ani mai puţin).
Eu nu cred că funcţia, respectiv funcţionarea, societăţii socialiste a fost importantă, România nu a avut niciodată o dimensiune dominată de comunism, cât exprimarea unui cognitiv intrinsec ataşat cetăţeanului ca element social şi dimensiune morală, lucru care a făcut posibilă dezvoltarea unei dictaturi pe seama unor răspunsuri primare, în special egoism şi frică.
http://www.freewebs.com/gheorgheflorescu/index.htm
Mai sus vă vorbeam despre o societate bolnavă de anormalitate.
Problema într-o societate bolnavă de anormalitate este tocmai că nu mai există o busolă a binelui, a decenţei, a direcţiei corecte, nu mai există o unitate de măsură pentru valoare, nu mai există un scalar al valorii şi nici un versor al valorii, o ordonare biunivocă a valorii… În acest context eu pot vorbi despre binele pe care îl pot percepe şi înţelege eu, despre decenţa pe care o percep eu, despre normalitatea mea. Din păcate nu pot vorbi despre binele, decenţa şi normalitatea unei societăţi care, lipsită fiind de o direcţie la care să ne raportăm cu toţii, nu poate avea, în mod implicit, nici un sens care să determine, la rândul lui, construcţia unui minim sistem moral.
În sfârşit, vorbind despre normalitatea mea, conlocutorii nu-mi opun normalitatea lor, ci interesul lor demonstrativ. Cum poţi lupta cu oameni care cred că ceea ce fac “eroii” PSD, PNL, PDL, PRM nu reprezintă nimic refutabil, sau care cred, dimpotrivă, că aceşti “eroi”, toţi la un loc, sunt expresia cea mai evoluată a mizeriei sociale… ?
Lucrurile nu stau aşa de simplu, soluţiile nu sunt atât de simple, oamenii nu sunt fiinţe atât de simple, poate Divinitatea…
Mai ţineţi minte întrebarea cheie a domnului Constantinescu?, “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?”. Ei bine, cred că aici este cheia comportamentului social, dar şi privat, de astăzi. Toată lumea se duce la sfintele moaşte, toată lumea aprinde lumânări şi îşi face cruci… nimeni nu-şi mai aduce aminte însă de ce. România şi-a uitat esenţa istorică şi acum se zbate pierdută şi dezrădăcinată.
@CPreda ”
“Eu nu sunt mulțumit de ceea ce am făcut până în acest moment. ”
Ma gandesc ca in afara de faptul ca ati intrat “sluga la darluga”, respectiv PD-L si mai ales Traian Basescu , n-ati avea motive sa fiti nemultumit de ceea ce ati facut
Mai ales ca nu sunteti singurul pe care-l compatimesc cand il vad schimonosindu-se de greata atunci cand este pus sa inghita, ba sa mai si explice/ justifice, toate facutele si nefacutele unui personaj caruia i-a jurat credinta.
Daca nu sunteti multumit cu ce ati primit , fiti sigur ca nici nu meritati mai mult, si ma gandesc la frustrarile indreptatite a unor tineri democrati care au facut mult mai mult pentru partid decat dvs, TRU sau MM
Adaug si eu o experienta personala:
In dimineata zilei de 23 decembrie 89, la ora 9 am ajuns acasa dup o noapte eroica, luminat insa la minte spunand ceva ce incet incet l-au inteles mai toti si anume:
“Nevasta eu nu mai ies din casa ca nu sunt dispis sa mor intr-un scenariu in genul filmelor lui Sergiu Nicolaescu”
Probabil ca am un instinct estetic, caci atunci har nu aveam de implicatia lui Sergiu in evenimente.
Au fost totusi eroi? Fiindca era si ceva lirism de masse in decembrie 1989. Azi în Timisoara, mâine-n toata tara! Miracolul fiind ecoul imediat, acel raspuns memorabil: Timisoara-n sange, Bucurestiul plange. De douazeci de ani insa, ne lipsesc inexplicabil tocmai cartile despre eroismul acelui tineret idealist caruia ii datoram Libertatea. Il tratam din comoditate ca pe o adunatura de fraieri sau de victime colaterale. Nimeni nu intervieveaza familiile martirilor. Pierdem caracterul antibolsevic si crestin al acestei Revolutii. La Timisoara in 21 decembrie se striga EXISTA DUMNEZEU!
Introduceți datele si comentariul dvs.