Posts from — November 2009

În interviul din România liberă de azi, Traian Băsescu afirmă despre Mircea Geoană că “joacă partida rusească” deoarece “a încercat să-și cumpere prin angajamente viitoare susținerea factorilor de influență rusești de pe teritoriul României”. Dosarul pare să fie unul foarte sensibil, întrucât după vizita la Moscova a candidatului pesedist, Traian Băsescu a decis – o spune în același interviu – ca în CSAT “să nu se mai prezinte materiale pentru nicio decizie strategică”.
În același timp, Președintele afirmă răspicat că nominalizarea dlui Cioloș pentru portofoliul agriculturii, ca și vizita recentă a vicepreședintelui Biden la București sunt semne că “avem prieteni și nu suntem deloc izolați”.
Mă întreb ce zic peneliștii când află asemenea lucruri….
Sau nu le mai pasă nici de occidentalizarea României?
PS Luni de la 12h într-una dintre sălile de conferință de la hotelul Howard Johnson, voi modera o dezbatere organizată de ISP despre căderea regimurilor comuniste și evoluția Republicii Moldova. Intervin, între alții, Vladimir Tismăneanu și Armand Goșu.

Din bogata ofertă a Târgului de carte, vă recomand patru apariții: volumul despre elitele germanofile din România Primului Război Mondial scris de istoricul Lucian Boia și publicat de Humanitas, ultima traducere în română din seria Philip Roth de la Polirom, volumul V de documente din seria de la Academie despre Unirea din 1859 și reflecția despre disidență a unuia dintre puținii adversari declarați ai lui Ceaușescu din anii 80, Gabriel Andreescu.

În Evenimentul zilei de astăzi apare un articol pe tema nominalizării lui Dacian Cioloș pentru portofoliul Agriculturii în Colegiul comisarilor europeni.
Articolul are un titlu foarte colorat – “Nemții și britanicii și-au înfipt colții în Cioloș” – și e scris în același stil. Las la o parte faptul că dl Cioloș este descris – în mod eronat – ca europarlamentar.
Scriu însă aici despre acest text întrucât autoarea lui – Mariana Apostol – m-a căutat la telefon, dar a redactat într-un mod foarte neglijent sensul pe care l-a avut conversația pe care am avut-o și care a durat câteva minute bune.
Astfel, folosind semnele citării, jurnalista îmi atribuie fraza: “Toţi se ung cu el şi spun că „este un succes pentru România” (n.r. – Mircea Geoană), acum au lăsat baltă căutările în a încerca să-l găsească corupt, cum se străduiau înainte de a fi nominalizat, în speranţa că va pupa şi Severin ceva”.
Fraza conține, atât la începutul ei, cât și la final, expresii pe care nu le folosesc.
Sensul diverselor afirmații pe care le-am făcut e redat în mod nefericit. E adevărat că am afirmat că pesediștii au căutat să construiască ficțiunea unei candidaturi a lui Adrian Severin, cum e adevărat și faptul că i-am spus jurnalistei că “binevoitori” din România au căutat să acrediteze idea că dl CIoloș ar fi corupt pentru a-i diminua șansele.
Nu e un reproș adresat jurnalistei. Vina îmi aparține, pentru că ar trebui să refuz să acord interviuri prin telefon. Am ținut totuși să marchez faptul că expresiile care îmi sunt atribuite nu fac parte din vocabularul meu.

După ce de la 11h la 12h voi fi în studioul de la Realitatea TV, voi merge la Târgul de carte, pentru a interveni la lansarea volumului Istorie recentă 100%.

Este vorba despre discuțiile purtate de Valeriu Stoica și Robert Turcescu în perioada 2003-2009.

Atunci când PDL a făcut alianța la guvernare cu PSD, nici măcar cei care au susținut-o – nu m-am aflat printre ei! – nu au fost entuziaști. Atunci când vorbeau în public despre acest compromis, aveau o strângere de inimă.
Acum, când PNL a decis să îl susțină pe Geoană în turul al doilea al prezidențialelor – vai, ce eroare! – văd mulți peneliști, de la Crin Antonescu la Norica Nicolai, de la Mișu Voicu la Călin Popescu-Tăriceanu, fericiți să se așeze în trena candidatului pesedist.
Cred că această atitudine îi va determina pe mulți votanți ai lui Antonescu să îl aleagă pe Traian Băsescu în turul al doilea.
De aceea, nu-mi rămâne decât să mulțumesc PNL-ului pentru acest prețios sprijin!

Nominalizarea lui Dacian Cioloş pentru portofoliul Agriculturii este un moment important din afirmarea României în plan european.
Dacă în vremea lui Ion Iliescu se spunea că România e a şaptea ţară din Europa, acum acest lucru a trecut din domeniul retoricii în cel al faptelor.
Să mai amintesc că pesediştii, în loc să susţină candidatura, s-au unit împotriva lui Cioloş, pentru a bloca această iniţiativă a Preşedintelui Băsescu?
Să mai spun că amicii dlor Geoană şi Iliescu au mers până acolo încât au inventat ficţiunea potrivit căreia Adrian Severin avea şanse la un mandat de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă?
Să mai spun că pesediştii de la Bruxelles începuseră să spună public că Severin e ca şi numit, deşi el nu fusese propus de guvernul român?
Uite că le-am spus…
PS De la 20h la 21h sunt în studioul de la Realitatea TV.

Joi după-amiază la PE s-a discutat situația drepturilor omului în Nicaragua, Laos, Vietnam și China.
În ultimele trei cazuri s-a insistat asupra minorităților religioase.
Situația din Nicaragua a fost în schimb abordată pornind de la deriva autoritaristă a lui Daniel Ortega, decis să schimbe Constituția pentru a se eterniza la putere.
Socialiștii și verzii au refuzat să discute acestă chestiune, considerând – în ciuda evidenței politico-constituționale – că drumul spre dictatură din Nicaragua e o invenție a dreptei.
Socialiștii despre care vorbim sunt prietenii politici ai domnului Geoană.
Același Geoană care nu se dă în lături să îl descrie pe Președintele Băsescu – cel suspendat în 2007 – ca dictator, dar consideră, ca și PNL, că Președintele Iliescu – cel cu trei mandate – e un democrat.
În lectura socialiștilor europeni de astăzi, dictatori sunt cei care le refuză lor accesul la putere. În schimb, toți amicii politici ahtiați după putere trebuie protejați.
Reformulez: nu mai sunt dictatori cei care vor putere nelimitată, ci cei care se opun unui asemenea ideal politic.

Din 2003, de când s-a retras din politica activă, dl Patriciu a lăsat să se înţeleagă în diferite rânduri că va reveni.
Acum câteva luni, atunci când a început să scrie editoriale, a dat un prim semn.
Revenirea în dezbaterea publică anunţa o întoarcere în arena politică.
A intervenit apoi în campania electorală.
Deunăzi, asuma candidatura lui Mircea Geoană.
E un gest politic important. Eu consider că e şi regretabil.
Topirea liberalismului, în varianta sa penelistă, în socialism, ca şi alegaţia potrivit căreia Traian Băsescu ar fi un comunist sunt erori politice majore.
Dl Patriciu nu pare să fi câştigat, în perioada în care a abandonat politica activă, un stil diferit de cel care l-a consacrat la începutul anilor nouăzeci.
Atunci, câteva formule plastice aruncate în public, un dispreţ pronunţat pentru adversari şi o siguranţă de sine care anunţa un om de succes în afaceri se îmbinau cu calcule politice superficiale, precum a fost candidatura sa la Primărie din 1996 (când a avut 3,05%) sau cu o anumită înverşunare iraţională cum a fost cea faţă de CDR.
Varianta de liberalism la care subscrie dl Patriciu e una colorată economic. E vorba, de fapt, despre o variantă simplificată de libertarianism din care dl Patriciu a reţinut doar dispreţul faţă de politică. Acesta pare să fi fost şi să fi rămas singurul său crez.
Dacă nimic din profilul dlui Patriciu nu s-a schimbat, va reveni oare în politica activă?

În şedinţa plenară de astăzi a Parlamentului European, s-a discutat, între altele, despre extinderea UE, cu referire la ţările din Balcanii de Vest, Turcia şi Islanda. Mâine, PE va vota de altfel o rezoluţie pe această temă elaborată de Gabriele Albertini, preşedintele comisiei de afaceri externe, îndelung discutată în ultimele două săptămâni.
În intervenţia pe care am avut-o, am pledat pentru nuanţarea perspectivei asupra extinderii.
Avem de-a face, cred eu, cu trei situaţii distincte. Ţările din Balcanii de Vest sunt departe de a îndeplini criteriile politice şi economice, dar au elite care susţin masiv integrarea şi sunt optimiste în privinţa avantajelor aduse de Uniune.
În Islanda, ţară care îndeplineşte multe dintre criteriile de la Copenhaga, elitele şi societatea sunt în schimb divizate în privinţa aderării. Singurul lucru pe care par să îl aibă în comun ţările din Balcanii de Vest şi Islanda este faptul că aderarea a fost proiectată politic în condiţii de criză economică acută.
În fine, Turcia are o aspiraţie europeană care nu e legată de evoluţia ciclurilor economice, e departe de a îndeplini criteriile politice, iar societatea şi elitele sunt divizate în privinţa integrării.
Dincolo de diferenţe, cele trei dosare sunt în aşteptare…

Grupul nostru politic a avut în această seară o întâlnire cu preşedintele Comisiei, dl Jose Manuel Barroso.
Întrebările care i-au fost adresate au vizat în principal alcătuirea viitoarei comisii.
Trei au fost precizările importante făcute pe marginea acestei probleme:
1. La întrebarea de ce vor fi atâţia comisari – nouă – din partea liberalilor, în condiţiile în care socialiştii au o pondere mult mai mare în Parlament şi vor deţine doar 5 portofolii, Barroso a precizat că numirile sunt făcute de guverne, iar în guvernele din Europa socialiştii sunt mult mai slabi decât în PE.
2. În privinţa repartizării portofoliilor, preşedintele Comisiei a spus că va încerca să nu atribuie vreunui comisar care rămâne în funcţie portofoliul pe care l-a deţinut deja, ci un altul.
3. Solicitat să sugereze care va fi schema colegiului comisarilor, Barroso a afirmat un singur lucru: e greu să găseşti persoane pentru portofolii legate de drepturile fundamentale, deoarece toate guvernele vor portofolii economice.
În maximum 10 zile, vom şti cine va ocupa poziţiile de membri ai noii Comisii.