Posts from — October 2009

În numărul din această toamnă al revistei Commentaire este evocată memoria filosofului Leszek Kolakowski, decedat acum câteva săptămâni.
E republicat cu această ocazie și un text al lui Kolakowski, care a văzut prima dată lumina tiparului la începuturile revistei fondate de Raymond Aron și conduse acum de Jean-Claude Casanova.
În respectivul text – intitulat “Comment être conservateur-libéral-socialiste” – Leszek Kolakowski indica trei credințe proprii fiecăreia dintre cele trei ideologii, pentru a argumenta că acestea nu se află în conflict.

Dintre ideile conservatoare, el reținea că nu există happy end în istorie, că renunțarea la formele tradiționale ale vieții sociale nu ar aduce mai multă libertate sau fericire și că dorința de a instituționaliza iubirea semenilor și altruismul conduce la despotism.
Un liberal, spunea Kolakowski, crede că scopul statului e de a furniza siguranța, nu fericirea cetățenilor, că în absența inițiativei individuale, comunitățile umane sunt amenințate de stagnare, dacă nu chiar de regres și, în al treilea rând, că egalitatea e un mijloc, nu un scop.
În fine, filosoful polonez reținea trei crezuri socialiste: în primul rând, societățile dominate doar de căutarea profitului sunt amenințate de catastrofe la fel de penibile ca și cele din care profitul a fost complet eliminat; în al doilea rând, că imposibilitatea unei societăți perfecte nu justifică acceptarea oricărei inegalități și, în sfârșit, că e perfect îndreptățit un control social al economiei, inclusiv cu riscul creșterii birocrației.
“Din câte îmi dau seama – spunea Kolakowski la finalul textului – aceste idei nu se contrazic. Poți fii conservator-liberal-socialist”

Un volum recent tipărit la Polirom conține o discuție pe care Cioran a avut-o cu Sorin Antohi și Luca Pițu în octombrie 1991.

Vorbind despre primii ani de după căderea lui Ceaușescu, Cioran mărturisește că ar fi vrut să scrie o carte și explică și de ce nu a mai scris-o:
“Când am văzut spectacolul acestor eșecuri succesive, am vrut să scriu o carte cu acest titlu: Neantul românesc. Până la urmă n-am mai făcut-o… să scrii asta în străinătate, înțelegeți, este prea evident…Disprețul pentru România era atât de mare la un moment dat…Mă aflam printre niște burghezi, și era un francez foarte insolent. Știți, vorbea de una, de alta, despre țări etc. și, deodată se întoarce spre mine: Nu vreau să vorbesc despre România. Gestul ăsta de dispreț m-a rănit…Aș fi vrut să-l pălmuiesc! Numai că eram invitat și nu puteam… Dar e țara cea mai disprețuită din Europa!”
Volumul este publicat în română și franceză, fiind însoțit de două texte liminare scrise de cei doi interlocutori ai lui Cioran.

Traian Băsescu și-a anunțat, în fine, candidatura.
Cred că orice întârziere ar fi devenit periculoasă.
E candidatul care are, de departe, cele mai multe șanse de a fi ales.
Ceilalți nu au, cum se zice în Franța, “la tete d’un Président”.
Atunci când Crin Antonescu și-a lansat candidatura, am spus că îi va fi mai ușor să ajungă regele Spaniei decât președintele României. Deși a făcut din martie încoace o campanie deșănțată – inclusiv prin intermediari mediatici -, Crin Antonescu nu a crescut cu nici un procent. Dacă ar fi inteligent, ar renunța, negociind o poziție guvernamentală pentru PNL.
Geoană e la fel de stingherit de candidatură. Ieri a făcut a treia lansare, fără a sesiza ridicolul situației. El ar face bine să nu se retragă.
Oprescu joacă o comedie ieftină, căutând probabil un pretext mediatic care să compenseze absența sprijinului unui partid.
Pe scurt: voi vota Traian Băsescu!
PS Știu că nici Costin Sandu, nici cei asemenea domniei sale nu votează cu actualul președinte. Îi rog ca, în locul unor previzibile insulte, să ne spună doar cu cine votează. Dacă vor.

Tratatul de la Lisabona a fost votat de irlandezi.
Nu e însă sigur că va intra în vigoare. Dacă Lech Kaczynski, președintele polonez, a anunțat că va semna Tratatul dacă irlandezii spun DA, în schimb, o alianță pe care nimeni nu o putea anticipa acum un an, între liderul opoziției din Marea Britanie și președintele Cehiei, amenință construcția europeană.
David Cameron promite să organizeze un referendum în eventualitatea în care câștigă alegerile de la anul și, mizând pe victoria adversarilor Europei, îl împinge pe Vaclav Klaus să nu semneze Tratatul până la ținerea acestei consultări populare.

Vineri 2 octombrie am prezidat juriul de doctorat care a analizat teza susținută de Iuliana Conovici despre reconstrucția publică a Bisericii Ortodoxe Române după 1989.
O teză foarte bună, de peste 500 de pagini, care a surprins prezența BOR nu doar în spațiul public, ci și în instituții precum armata sau penitenciarele, ca și în operele de asistență socială.

La întâlnirea de la ISP, de la 15h, ca și în interviul online de la ziare.com, care va avea loc imediat după ce se încheie discuția, va fi vorba – se înțelege – și despre criza penibilă declanșată de ministrul Nica și PSD.

Ieri şi astăzi, în subcomisia pentru drepturile omului au avut loc mai multe audieri având drept teme situaţia jurnaliştilor în Rusia, evoluţia politică din Sri Lanka, relaţiile UE cu Israel etc.
Cea mai interesantă întâlnire a fost cea în cadrul căreia a vorbit Serghei Kovaliov, dizident în vremea URSS, apropiat al lui Saharov şi foarte activ în cadrul organizaţiei “Memorial”.
Vorbind despre uciderea a numeroşi jurnalişti în Rusia şi despre faptul că nici unul dintre aceste asasinate nu a fost elucidat, Kovaliov a povestit că i-a trimis o scrisoare lui Medvedev în care îl întreba următoarele: cum se face că ucigaşii iau drept ţintă doar criticii regimului? de ce preşedintele şi premierul Rusiei, ca şi toţi apropiaţii lor sunt aşa de mult iubiţi de către asasini?
Retorica lui Kovaliov amintea de marile lupte pentru drepturile omului din vremea regimurilor totalitare. A remarcat acest lucru, în intervenţia sa, şi Laszlo Tokes, care a evocat propria sa experienţă de confruntare cu regimul Ceauşescu.