Trei candidați
La Maputo, în cadrul misiunii de observare a alegerilor, ne-am întâlnit cu cei trei candidați la președinție.
Cel mai sigur de sine e președintele în funcție, Armando Guebuza, susținut de FRELIMO (Frontul pentru Eliberarea Mozambicului), creat în 1964 ca mișcare insurgentă împotriva dominației portugheze, declarat marxist-leninist în 1977 și aflat la putere în ultimii 15 ani, adică întreaga perioadă de după încheierea războiului civil.
Al doilea candidat, Alfonso Dhlakama, e președintele celeilalte mișcări istorice din această țară, RENAMO (Resistencia Nacional Moçambicana), creată în cursul anilor șaptezeci cu ajutor rhodesian și sud-african, cu o legitimare anti-comunistă în timpul războiului civil din 1977-1992 și care acuză politizarea completă a societății de către FRELIMO.
Daviz Simango este al treilea candidat înscris în cursa prezidențială: tatăl său a fost ucis de FRELIMO, el și-a început cariera în cadrul RENAMO, cucerind în 2004 importanta primărie de la Beira, pentru ca anul trecut să descopere că, în ciuda aprecierilor de care se bucura mandatul său, partidul nu l-a mai susținut. A decis să candideze independent, a câștigat din nou la primărie, iar în martie 2009 a fondat un nou partid, Movimento Democratico de Moçambique, care îl sprijină acum în tentativa de a depăși fractura FRELIMO-RENAMO.
Mâine e ziua scrutinului: e vorba, de fapt, despre trei alegeri, pentru că în afară de Președinte, mozambicanii vor alege atât deputații, cât și membrii adunărilor provinciale.
Întrucât am fost ales șef al delegației Parlamentului European, nu pot părăsi Maputo. Unii dintre colegii mei vor merge la Beira, iar alții vor colinda regiunea din jurul capitalei.
Cuvinte cheie: alegeri
6 comentarii
Interesant, nici una din grupări nu pare a fi, cu adevărat, politică. Mai mult, cele două partide au, prin denumire, fiinţa acţiuni imediate. Nu poţi nici să salvezi şi nici să eliberezi Mozambicul timp de zeci de ani.
Mişcarea Democratică are cinci minute de existenţă…
În aceste condiţii, dacă în Mozambic există democraţie, atunci democraţia este apolitică. Dacă în Mozambic nu există democraţie, atunci, în mod evident, logica ar trimite către noul partid politic, Movimento Democratico de Moçambique.
Personal as paria (desigur, fără bani, doar principial) pe preşedintele în funcţie… dar tare mi-aş dori să organizez noul partid, pe baze cu adevărat democratice, pentru următoarele alegeri.
http://viorelpadina.wordpress.com/2009/10/27/mumosu-si-bestia-traian-si-sistemu-ticalosit/#comment-3784
Asa dar si noi suntem sub nivelul Mozambicului cu aceiasi fractura de nereconciliat si cu un idealist, cu deosebirea ca la noi idealistii au supt la FRELIMO care nu le-a asasinat tatal ci le-a dat oase sa roada, idealist care crede ca o poate el umple.
Exact cum am banuit, interesul pentru procesul electoral al echipei de experti PNL (foarte prezent si vocal, altfel, aici, pe blog) este nul.
Evident, reactia lor la aceasta observatie va fi geometrica. Distanta intre declaratii si fapte e si la emulii lui Crin la fel de mare ca si la maestru … in acelasi timp onoarea lor se cere reperata instant …
Romania are nevoie de o restructurare generala, din radacini, pe toate planurile.
Acesta este unicul “punct” din programul lui Traian Basescu, aceasta este dorinta lui fierbinte, acesta este crezul lui.
Traian Basescu este un lider inascut. Si-a descoperit acest dar natural conducand vapoare, in conditii extrem de aspre. In pustietatea oceanelor si-a descoperit si si-a calit curajul, a invatat sa duca lucrurile pana la capat, cu tenacitate, cu incredere in el si in echipa pe care o conducea. Traian Basescu nu a vorbit despre spiritul de echipa. El a trait acest spirit in conditii-limita.
Pe ocean, in mijlocul si in fruntea echipajului, nu se poate trai in minciuna.
Acolo, acuitatea fiecaruia este maxima, toti se observa si se cunosc profund, nimeni nu poate sa se ascunda de ceilalti. Totul este la vedere. Fiecare le este celorlalti o carte deschisa.
Acolo, speranta fiecaruia de supravietuire este in mana celorlati. Acolo, daruirea este totala, interventia este rapida si eficienta. Acolo se invata sa taci si sa faci. Acolo se practica “labor improbus omnia vincit”.
Acolo invinge bunul simt, stiinta de a le da si altora din curajul tau, din increderea in invingerea oricaror greutati. Acolo inving cei ce au umor si il transfera si echipajului. Acolo sunt puternici cei ce au imensa sansa de a-si pastra toata viata un suflet de copil. Traian Basescu are un suflet de copil, are sensibilitatea si buna dispozitie (mereu la vedere) a unui suflet de copil, nu detine “arta diplomatiei” care, de cele mai multe ori, instaleaza neincrederea intre oameni, intre colectivitati, intre parteneri, lasa prea liber drumul vorbelor si il bareaza pe cel al faptelor, cultiva smecheria cu staif, victoria asupra demnitatii..
Traian Basescu nu are darul diplomatiei vorbelor fara sir, searbade, deprinsa in scoli, din tratate machiavelice. El detine diplomatia directa, a faptelor, cea a utilitatii, a pragmatismului.
In ciuda convingerii celor care nu reusesc sa il inteleaga (din cauza incapacitatii lor), Traian Basescu nu este un imprevizibil. Previzibilitatea lui esentiala este cea a bunei lui intentii, in urmarirea unui tel catre care ii conduce pe altii. Ne este uneori imprevizibil atunci cand isi alege si isi adapteaza schimbarile de directie, impuse de neprevazutul situatiei, revenirea fiind, intotdeauna, pe drumul previzibil, firul rosu al vietii lui de om bine intentionat.
Lansez o provocare pentru toti cei care nu-l suporta pe Base. Hai sa nu-i mai dam nici o atentie. Sa nu-l mai ascultam ce zice. Sa nu-l mai bagam in seama. Sa intram pe toate site-urile detinute de presa si sa solicitam jurnalistilor sa procedeze asemenea noua. Sa nu-l mai bage in seama. Sa nu mai dea o stire despre el. Sa nu-i mai pomeneasca numele. Doar asa vom scapa de Basescu. Doar eliminand numele lui din vocabularul nostru, din gandirea noastra si din tot ceea ce ne inconjoara vom scapa de el. O ultima urare: ADIO SI N-AM CUVINTE.
Introduceți datele si comentariul dvs.