Esticii și vesticii
Una dintre cele mai pătrunzătoare minți politice din ultimele decenii, Pierre Hassner, vorbește – într-un interviu din ultimul număr al revistei Esprit 
- despre semnificația momentului 1989.
“Interesul opiniei occidentale pentru aceste țări [foste comuniste] care fuseseră oarecum uitate a fost viu, dar trecător. Europenii cei mai entuziaști erau destul de îngrijorați. Militanții europeni federaliști nu înțelegeau prea bine de ce aceste țări voiau să intre în comunitatea europeană și se temeau ca nu cumva în acest fel federalismul european să nu devină imposibil de realizat. Jean-Pierre Chevenement și-a dat seama de acest lucru în momentul căderii Zidului Berlinului și a spus: Avem o victimă: Jacques Delors. Acestor țări li se spunea că ar fi preferabil să-și construiască propria lor uniune. Până la urmă, după o perioadă de așteptare, ele au fost primite în Uniune, dar ambele părți au fost decepționate de această mare reconciliere europeană. Vesticii au deschis ușa resemnați și plictisiți, după ce încercaseră în zadar să mențină țările din fostul bloc sovietic în vestibul cât mai mult timp posibil. Estici erau nemulțumiți pentru că simțeau că nu sunt primiți cu inima deschisă și erau tratați ca niște rude sărace. Erau obligați să asimileze 70.000 de pagini de acquis comunitar în loc să fie primiți ca martiri ai libertății și eroi ai Europei. Rezultatul global e pozitiv pentru pacea și prosperitatea Europei, iar reformele introduse de noii aderenți contribuie la stabilitatea sa. Nu s-a construit însă în comun un nou model”.
4 comentarii
Din pacate , ceea ce ramane dupa 1989 romanesc este aceasta clasa politica precara , incapabila sa gaseasca o cale de adaptare la noile conditii speciale in care a fost impinsa tara.
Daca cei din anii imediat urmatori, mai vreo scuza , cei care s-au insurubat politic in esaloanele puterii de vreo cativa ani incoace, nu mai pot beneficia de atenuantele celorlalti si vor trebui sa plateasca pentru aceasta degringolada in care pastreaza societatea cu scopul clar de a se imbogati si parveni nesimtit de mult
Tot din pacate pentru dvs. consider ca o mica parte din vina ce ramane dupa aruncarea ei in spatele unor sefi de stat si de guvern, care s-au perindat pe aici, revine si celor care i-au ” invatat” si incurajat sa procedeze asa
@ Cristian Preda
A vorbi despre filosofie şi a face filosofie sunt două lucruri diferite. Ştiam asta cu mult înainte de a o spune domnul Gigi Becali (dar a sunat aşa de frumos în gura domniei sale). La fel şi cu actul cultural.
Vă lansez o provocare intelectuală pentru o campanie altfel, polemica în versuri:
http://giconet.blogspot.com/2009/10/din-ciclul-mai-bine-poet-decat-dictator.html
Ridicaţi mănuşa? Vreţi să vă duelaţi politic cu adversarii politici în versuri?
dle. Preda,
eu unu-s multumit de extindere. Deci, un vot contra analizei lui Pierre Hassner!
Da, interesanta analiza lui Pierre Hassner pe care l-am si avut profesor la un curs despre pasiuni in relatiile internationale. Ce i se poate reprosa este tocmai “umanizarea” excesiva cu care priveste politica internationala. Vesticii sint “plictisiti”, esticii “nemultumiti”, generalizari putin fortate. Ca fapt divers, dinsul este de origine romana si vorbeste romana inca foarte bine.
Introduceți datele si comentariul dvs.