Conservator-liberal-socialist
În numărul din această toamnă al revistei Commentaire este evocată memoria filosofului Leszek Kolakowski, decedat acum câteva săptămâni.
E republicat cu această ocazie și un text al lui Kolakowski, care a văzut prima dată lumina tiparului la începuturile revistei fondate de Raymond Aron și conduse acum de Jean-Claude Casanova.
În respectivul text – intitulat “Comment être conservateur-libéral-socialiste” – Leszek Kolakowski indica trei credințe proprii fiecăreia dintre cele trei ideologii, pentru a argumenta că acestea nu se află în conflict.
Dintre ideile conservatoare, el reținea că nu există happy end în istorie, că renunțarea la formele tradiționale ale vieții sociale nu ar aduce mai multă libertate sau fericire și că dorința de a instituționaliza iubirea semenilor și altruismul conduce la despotism.
Un liberal, spunea Kolakowski, crede că scopul statului e de a furniza siguranța, nu fericirea cetățenilor, că în absența inițiativei individuale, comunitățile umane sunt amenințate de stagnare, dacă nu chiar de regres și, în al treilea rând, că egalitatea e un mijloc, nu un scop.
În fine, filosoful polonez reținea trei crezuri socialiste: în primul rând, societățile dominate doar de căutarea profitului sunt amenințate de catastrofe la fel de penibile ca și cele din care profitul a fost complet eliminat; în al doilea rând, că imposibilitatea unei societăți perfecte nu justifică acceptarea oricărei inegalități și, în sfârșit, că e perfect îndreptățit un control social al economiei, inclusiv cu riscul creșterii birocrației.
“Din câte îmi dau seama – spunea Kolakowski la finalul textului – aceste idei nu se contrazic. Poți fii conservator-liberal-socialist”
31 comentarii
Buna seara:
Mi se pare excelenta ideea republicarii in “Commentaire” a faimosului credo kolakowskian, o riposta data tuturor celor care prefera, de o maniera monista, credintele “hard” si ignora imperativul modestiei epistemice. Am scris pe acest subiect, incercand sa elaborez pe marginea ideilor lui Kolakowski. Am sustinut si sustin ca nu putem renunta, mai ales acum, la un anumit eclectism, cea ce nu inseamna abulie valorica, ci dimpotriva. Este vorba de constructia puntilor, de recunoasterea faptului ca modernitatea nu este nici omogena, nici univoca. Spiritul liberal este tocmai acela care poate incorpora dimensiunea traditiei fara a sucomba tribalismului. La fel, el poate ramane deschis spre probleme sociale, fara a accepta egalitarismul, colectivismul ori etatismul. El accepta, chiar cultiva diversitatea, insa nu face din aceasta un fetis.
Mai mult, pe website-ul meu:
http://www.tismaneanu.com/index.php?option=com_content&view=article&id=85:vladimir-tismaneanu-in-praise-of-eclecticism-the-good-society-111-2002-23-25-&catid=34:articole&Itemid=62
Si totusi, aceasta maniera de a accepta intersectarea crezurilor politice (care imi pare mai curand ca o lege nescrisa, care nu ar fi trebuit neaparut dezbatuta , din moment ce este implicita) poate impinge, ca un pretext, alunecarea catre un curcubeu al crezului politic. Astfel, chiar dv, dle Preda i-ati acuzat pe blogul dv pe euro-liberalii romani ca sunt de dreapta in Romania si devin de stanga in Parlamentul European. Credeti ca mai e nevoie sa va dau link-ul? Asa ca ar fi interesant de vazut daca sunteti de acord cu cele subliniate de Kolokovski TOT TIMPUL, sau aplicati un dublu standard, asa cum deja ati demonstrat?
In acelasi timp, amalgamul politic PDL, pe care atat dv cat si dl Tismaneanu (pe care il vad, aici, entuziast de trimiterea dv) il sustineti cu frenezie, este o caricaturizare a ideii de interferenta doctrinara a lui Kolakowski. In aceasta babilonie politica am asistat, intr-adevar, la rasuciri doctrinare absurde, doar pentru ca formatiunea politica nou creata sa pice pe felie europeana. Un partid autodeclarat de stanga, PD, s-a intors cu 180 grade la doleantele si respectand interesul politic al unui singur individ de a avea un partid prezidential, devenind de dreapta.
Probabil ca imi veti da exemple similare petrecute in Franta cu partide care isi schimba complet doctrina. Si totusi, uitandu-ne la majoritatea membrilor PDL, acestia nu au suferit vreo mutatie, ci sunt in mare masura exact aceiasi activisti sau afaceristi bazati pe proptele politice, ca cei care alcatuiau FSN-ul initial. Asadar, vanturarea ideii de dedogmatizare si relaxare a principiilor doctrinare pare sa duca in Romania la justificarea mutarilor politice “de fatada” in vederea atingerii cu totul altor scopuri. Iar de justificari din sfera divinului si neprihanirii ale tuturor mutatiilor politice golanesti ale prietenului dv Basescu, su unul sunt cam satul.
Liberalismul asta e o chestie cam ciudata, in sec XXI. A virat de la principii economice “liberale”, asa cum au fost puse bazele in sec XIX,etc, spre social-liberalism. De fapt, asta este si dilema penelistilor romani: un program “liberal economic”, iar in practica “social-democratie”. In America, deja prin “liberali” se intelege socialism si nici nu-i departe, ce-i drept
Explicatii mai simple, prin comparatie cu ale d-lor profesori Tismaneanu si Pedra
,se regasesc dupa ce completati acest test 
http://politicalcompass.org/test
de fapt, testul pe care va sugerez eu sa-l completati, are la final un grafic util care explica cum poti fi liberal/conservator, etc, in acelasi timp.
Preda*
Kolakovski cred ca era cel mai potrivit sa definesca si sa dezvolte teoria sistemului denumit “cea de a treia cale ” care ar trebui sa fie pentru sistemul capitalist ceea ce a fost mecanica relativista fata de cea newtoniana.
Alaturi de Ludwig von Mises gandirea lui poate fi foosita pentru demolarea teoretica totala si definitiva a marxism-leninismului de toate nuantele sale existente si care ar mai putea apare definindu-se ca atare.
@Dl Cristian Preda,
Aut of topic
V-am scris pe firul anteanterior “in fine”, dar acolo fiind multe postari si nemai find maxim de actual desi totusi este inca, referindu-se la lucruri actuale si mai putin teoretice.
Nu doresc in mod special raspunsuri dar as fi trist sa nu apucati sa cititi lucruri pe care eu le cred importante.
Numai bine.
Erata: out of topic. sorry.
“The American people will never knowingly adopt socialism. But, under the name of “liberalism,” they will adopt every fragment of the socialist program, until one day America will be a socialist nation, without knowing how it happened.”
- Norman Thomas, U.S. Socialist Party presidential candidate
1940, 1944 and 1948
Cred ca trebuie sa distingem intre filozofie politica, filozofie morala sau etica, estetica, viata civica, sociala sau de comunitate si multe alte domenii ale vietii sociale in care urmam anumite idei sau principii generale.
Astfel, daca poti fi liberal in materie de filozofie politica si conservator in materie de etica; conservator in materie de etica si “socialist” in ce priveste participarea la viata comunitatii, cum sunt de pilda toti monahii ortodocsi intr-un anumit sens, cred totusi ca nu poti fi cu sens un conservator-liberal-socialist-etc in materie de filozofie politica, adica in ce priveste cadrul general, regulile jocului in care se desfasoara numeroasele aspecte ale vietii umane, decat prin salturi ad-hoc si ignorand o examinare atenta a ideilor in chestiune.
Ce vreau sa zic nu are nimic de-a face cu un pretins dogmatism, asa cum se grabesc multi sa eticheteze ceva cu care nu sunt de-acord, ci e vorba de o distinge categorii si probleme de ordin diferit.
In orice caz, articolul lui Kolakowski are meritul, chiar daca esti sau nu de-acord cu el, de a defini onest termenii discutiei : liberalism, conservatorism, socialism.
posibil:) ca acest Kolakovski să fi citit de multe ori “Republica” lui Platon…însă, săracul nu a înţeles că “dialogul” a fost scris pentru om, iar nu pentru omul politic. A fi conservator-liberal-socialist nu reprezintă o imagine anume sau un tablou complet al omului -ca fiinţă socială.
Dacă cele trei stări (conservator-liberal-socialist) se trezesc în om – se datorează dorinţei de afirmare dominante a omului în societate (nu are rost să dăm exemple).
Credem că cele trei se află în conflict şi vor rămâne în această stare, deoarece nu există o societate perfectă, iar dezordinea unei societăţi e legată în mare parte de dezordinea interioară a individului (despre dezordinea societăţii româneşti nu are sens să discutăm – ţine de cultura noastră politică)
Stilul politic conservator-liberal-socialist nu poate exista decât ca exponentul unei vieţi politice de tip bullshit. În lumea în care partidele ţin parte unei clase socio-profesionale şi nu întregii societăţi, în lumea în care denumirea partidului se alege după doctrină şi nu după cum sună frumos şi popular, astfel de partide nu-şi au sensul pentru că nu poţi să grupezi doctrine antagonice într-o singură filosofie. Cum astăzi partidele nu mai sunt partide, politica nu mai este cu adevărat politică, s-a simţit nevoia de a inventa partidele bullshit, care aburesc populaţia, respectiv cetăţenii, cum că ar face politică, dar de fapt interesul gregar este singurul care mână în luptă aceste partide. Aşa a luat naştere struţocămilul popular. “Doctrina” populară (pun ghilimele pentru că nu există o astfel de doctrină) permite aruncarea de nisip în ochii celor care votează zicându-le că este praf de aur. Şi istoria românească a arătat că liberalii pot avea reacţii socialiste şi socialiştii reacţii liberale, liberalii pot mări salariile şi pensiile, socialiştii pot face privatizări. Un partid care spune că are o doctrină populară, practic recunoaşte acest bullshit politic pe faţă, îl face oficial. Iată deci că un conservator-liberal-socialist nu reprezintă o doctrină politică a unui partid politic, este un strigăt bullshit care spune vreau toţi votanţii, să mă voteze toţi, trebuie să ajung la putere, nicidecum “vreau să-i salvez pe toţi!”. Nu ştiu dacă îşi mai aduce aminte cineva de primul film românesc de după revoluţie, “Miss Litoral” şi de Jean Constantin care să înregimenta politic… Partidul Ţărănesc Orăşenesc, Partidul Monarhiei Republicane… Atunci erau secvenţe de râs, acum au devenit politică de stat. Întrebarea care se pune, în primul rând, este pe cine reprezintă un partid conservator-liberal-socialist? Reprezintă un partid unic, reprezintă o dictatură, cum România a mai avut, numai că ea nu mai este o dictatură a PCR, ci a PCLS (democrat nu este acest partid?, numai conservator-liberal-socialist?).
Eu cred că înainte de a începe să folosim cuvinte grandioase de tipul “maniera monista” şi “imperativul modestiei epistemice” care dau bine pe la edituri şi neavizaţi pentru că face lectura preţioasă şi elitistă, ar trebui să ascultăm sinceritatea activiştilor politici, de la toate partidele, aş vrea ca ei să înceapă prin a recunoaşte că partidele politice nu au nici o treabă cu poporul şi nici cu cetăţenii, că sunt un joc prin care grupurile de interese căpuşează instituţiile statului pentru a suge avantaje pentru cei mai mici, dar, mai ales, interese pentru cei mai mari din partid. Vreau să aud membri de partid care recunosc că intrarea la guvernare nu înseamnă “lupta pentru binele poporului suveran”, ci “deschideţi larg buzunarele că acum noi suntem la putere… a, da… şi ciocu’ mic!”.
Mă gândeam să fac şi eu un partid a-politic numit Partidul Silei Populare (fără nici o legătură cu partidul socialist popular din Cuba).
Post Scriptum în mijlocul scrisului:
Ştiu eu un partid şi mai tare în România.
A plecat din internaţionala socialistă, s-a definit social-democrat, apoi a devenit popular, pentru că era mai călduţ în Parlamentul European şi, la final, şi-a mai ataşat şi o aripă liberală la “doctrină”. Mai “cur-cu-beu” decât acest partid, ce se poate inventa?
Am uitat să spun că şi-a dat jos liderul de partid pentru că este prea socialist şi nu vroia popularism, liderul prea socialist ajungând ulterior la liberali.
Altfel e frumos să vorbim despre o “modernitate univocă”, fără să băgăm de seamă că univocitatea nu se aplică unui singur lucru, avem nevoie de un domeniu (punct de plecare), un codomeniu (punctul de ţintă) şi o lege de reprezentare care face trecerea de la domeniu la codomeniu într-o manieră univocă… Dar ce frumos şi elitist sună! Din păcate, bullshitul nu mai ţine de foame, vorbele frumoase, frazele parcimonios exprimate, încriptările, închistările intelectuale şi formulările cu dublu şi triplu sens, au început să fie un fel de insultă la adresa inteligenţei acestei popor, pentru că în final se dovedesc aservite unei puteri.
Şi iar îmi aduc aminte de un film, din seria Mărgelatul, în care un grup de intelectuali aflaţi într-o cafenea strigau cu demnitate şi indignare fără să intervină în vreun fel… Săriţi oameni-buni! Zbirii atacă poporul!… în timp ce Buză de Iepure (Szobi Cseh) se bătea, alături de târgoveţi şi ţărani, cu oamenii domniei. Intelectualii ar trebui şi ei să părăsească arena călduţă şi ocrotitoare a politicii de salon şi să iasă la bătaie alături de popor împotriva “zbirilor” care măcelăresc principiile sociale şi moralitatea.
Scuzaţi stilul agramat, dar nu pot fi şi indignat şi literat în acelaşi timp.
Bine ai venit Biblio.
Nu am timp, dar voi incerca sa-ti raspund candva.
@ ion adrian
Am descoperit acest blog încă de pe vremea când domnul Cristian Preda îşi anunţa intrarea în PD-L. Nu am mai scris aici pentru că i-am adresat atunci domnului Cristian Preda două întrebări importante şi, sper eu, pertinente, pentru o justificare a înrolării politice şi nu am primit nici un răspuns. Am ajuns atunci la concluzia că domnia sa nu citeşte comentariile şi nu am de ce să scriu. Astăzi verific pentru a doua oară dacă domnia sa citeşte şi răspunde la aceste comentarii. Vom vedea în ce măsură acest loc este un blog sau un site sub formă de blog şi, în caz că este un loc al comentariului şi nu al monologurilor, dacă sunt bine venit.
Biblio,
Am observat de ieri cand am intrat ca mai pune cate o tusha.
Cred ca-l citeste pe Volo Tismaneanu sau pe altii ca el daca-l onoreaza cu prezenta.
Sa-ti povestesc ceva nostim : Prin 1988-1989 l-am cunoscut pe dl Petre Tutea cu acre anm stat de cateva ori de vorba la US, ocazie cu care am vazut cum celebriii intelectuali paltiniseni, recte A Plesu se speriau cand il vedeau si fugeau caci nu aveau cum sa se faca ca nu-l observa.
Asupra mea care nu prea stiam cine ste a produs o impresie covarsitoare prin ceea ce era el in sine.
Vorbind despre Tutea, unui snob de la institutia mea, care nu manca decat Liiceanu sau Noica pe paine acesta imi raspunde: cine-i asta ? daca nu spune Noica nimic despre el inseamna ca nu exista.
Desigur ca dupa revolutie a venit la mine uimit(il vazuze in inalta si laudativa companie la TV). I-am spus sa nu-si faca probleme ca este unul din cei care da el certificate celor pe care-i idolatriza el dar ca el Sandu 9asa se numea colegul meu0 nu are in nici-un caze-i trebuie pentru a se orienta sigur in hatisul valorilor reale sau al pseudovalorilor.
Asta asa o poveste adevarata, cu referire la snobism si aparente, care cred ca trebuie apreciata in mod cinstit si care deasemeni cred ca tie ti-a care stiu ca apreciezi esentele ti-a placut.
Te salut
Erata: nu stiu ce sa intamplat dar corect este: ..cu care am stat …nu are in nici-un caz ce-i trebuie.
Scuze: Mai sunt dar sunt mai putin importante
Cum se impaca oare cultura cu politica?
@balbeck,
Daca omul este corect si iubeste adevarul, se impaca.
Daca compromisurile se fac cum spune Basescu in interesul general si daca scopul nu scuza orice mijloc, iarasi crede-ma, se impaca.
@Biblio,
Un inceput de raspuns din partea mea, si fii linistit este peste ce-ti putea spune gazda noastra care nu are timp de asemenea filozofii: Doctrinele la care tu tii atat de mult sunt de fapt similare cu stiintele care sunt clasificate in mod conventional ptr uz didactic.
Corect exista: stiintele naturii, stiintele rastiunii, artele si cam atat, dar orice stiinta uneori devine arta, iar ratiunea inmarmureste in fata naturii samd.
Exissta un postulat fundamental ptr stiintele politice:
Oamenii se nasc liberi si egali fiind strict proprietari asupra fortei lor de munca si asupra resurselor naturale ce le revin fiecaruia cat traieste.
Restul sunt aplicatii fie foarte silnice, fie din ce in ce mai conforme cu cele ce-ti spun mai sus.
Domnule Preda, fara legatura cu postarea de fata, va rog sa ne mai scrieti despre activitatea dvs din PE, mai ales, daca se poate, despre activitatea din comisia de politica externa.
Daca nu sunt discutii confidentiale, cred ca sunt multi cititori interesati de activitatea oficialilor europeni, a reprezentantilor speciali ai UE pe anumite zone etc.
Este interesant de stiut cum functioneaza ei, ce mijloace au la dipozitie, cum se iau eventualele decizii, cum se stabilesc listele de teme si interese europene prioritare.
@ ion adrian
Există şi un alt postulat în filosofia dreptului şi a doctrinelor politice, conceptele de libertate şi egalitate nu se pot manifesta decât prin prisma legii. Aprofundând, libertatea şi egalitatea se vor contopi, orice fel de libertate se va reduce în final la egalitatea în faţa legii.
De acord cu punctul 1 .Nu-i intocmai asa ptr punctul 2, dar am spus destul pentru astazi.
De asemeni voi lipsi un timp, asa ca numai bine.
Citesc comentariile, nu am vreme sa raspund.
Normal ca n-aveti vreme, doar munciti pentru Tara!
@ Bibliotecaru
Mi-e teama ca si de data aceasta veti ramane nesatisfacut, deoarece demonstratia dvs, referitoare la cacealmaua doctrinara politica in general , si din Romania politica in special, in care @CPreda este actor principal ( nemeritata inversare de roluri ), nu va putea fi nici acceptata, dar nici negata de fostul consilier prezidential, actual europarlamentar( o prelungire a unor inalte demnitati, la care unii nu ajung deloc, fie ca n-au posibilitati, fie ca n-au calitati
Asa ca va trebui sa va multumiti cu doctele explicatii a unui @ ion adrian
ale …
Domnule profesor Preda , Bibliotecaru va da lectii…ar putea sa va dea si teme pentru acasa . Ce ajunge omu’ dupa ce se inregimenteaza .
@ Radu Humor
Mie îmi place domnul Cristian Preda (mie îmi place şi domnul Tismăneanu)… nu-mi place însă că, asemeni tuturor consilierilor prezenţi, îşi contorsionează gândirea astfel încât preşedintele Traian Băsescu (sau, în general, cel consiliat) să aibă dreptate orice ar fi. Meseria de consilier nu este aceea de scut în faţa opiniei publice, ci aceea de scuturare de revere a celui consiliat atunci când greşeşte… “Aiasta nu se poate majestate!”
După părerea mea, intelectualul nu trebuie să se bage în lupta politică a altuia, mai devreme sau mai târziu gândirea îi este pervertită de un interes extrinsec şi va fi nevoit să facă afirmaţii contrare gândirii.
Pot să dau un exemplu de compromis pe care un intelectual nu are voie să-l facă şi care se plăteşte în timp fără a avea nici o vină. Domnul Cristian Preda a ajuns parlamentar european contrar prevederilor statutului PD-L, la fel cu Monica Macovei, Traian Ungureanu (art. 148, secţiunea 16B). Să nu se înţeleagă că-mi pare rău că domniile lor mă reprezintă şi pe mine în P.E., pe lângă susţinătorii PD-L care şi-au exprimat votul ca atare, dar aroganţa celor care s-au ocupat de aceste alegeri din partea PD-L m-a deranjat. Era îndeajuns să modifice statutul, dacă nu direct, măcar în problemele dispoziţiilor tranzitorii, nu este foarte complicat, mai ales că le-am semnalat problema respectivă din timp, dar au ales să nu le pese, deşi legea spune că în astfel de caz PD-L ar trebui radiat din Registrul Partidelor Politice. Una este să treci pe roşu că nu ai observat sau nu ai putut frâna, alta este să treci pe roşu pentru că eşti şmecher în cartier. Sigur, stimaţii parlamentari europeni nu au ei nici o vină, dar public ei sunt vinovaţi şi nu cei responsabili pe care lumea nici nu-i ştie cine sunt, anonimatul îi ascunde oricărui oprobriu public sau restrâns, privat.
@ Li
Stimate domn,
Aţi scris trei rânduri doar, dar câtă problematică se ascunde în ele.
Ce vreţi domnia voastră să spuneţi?, că eu, cetăţean român, ar trebui să mă raportez la alţi concetăţeni funcţie de numărul de clase sau de titlurile academice sau de mai ştiu şi eu ce elemente de distincţie publică? Stimate domn, eu nu mă simt inferior nimănui. Dacă dumneavoastră aveţi complexe de inferioritate faţă de “persoane publice”, “somităţi” şi “celebrităţi”, să nu cumva să credeţi că eu dau pe spate când vorbesc cu cineva galonat sau cu “funcţie de funcţie” şi nici nu mă înclin ceremonios tulburat că mi-a întins mâna. Nu am de ce să fac plecăciuni în faţa nimănui, nu am de ce să vorbesc mieros, nu am de ce să mângâi cuiva orgoliul şi nici de ce să clădesc cuiva cultul personalităţii. Nu am de ce să nu spun, de fiecare dată, ce gândesc. Pe de altă parte, respectul meu este egal tuturor celor care mă respectă, ba uneori şi faţă de cei care nu mă respectă. Este modul meu de a fi şi, atunci când cineva îmi restrânge acest fel de a fi, mă retrag pur şi simplu pentru că nu este o societate pe care aş putea să mi-o doresc.
În sfârşit… Nu am înţeles prea bine cine anume este înregimentat politic? Nu am înţeles prea exact nici ce anume înţelegeţi prin asta. Dar mai ales nu am înţeles ce legătură are înregimentarea politică cu ce discutam mai sus. Punctul meu de vedere relativ la o doctrină conservator-liberal-socialistă nu avea nici o legătură cu faptul că domnul Cristian Preda este, sau nu este (nici nu ştiu dacă domnia sa este sau nu înregimentat politic, nici nu contează), membru de partid, discuţia se desfăşura relativ la partidele care se numesc politice în afara unei filosofii doctrinare.
Eu cred că aţi vrut să “săriţi în apărare” şi nu aţi ştiut ce anume să spuneţi. Am ghicit? Dacă este cumva o dovadă de loialitate faţă de domnul Preda, apreciez pozitiv acest lucru, dar aş fi apreciat dacă interveneaţi cu argumente intelectuale şi nu cu ironii. Personal mi-am pus un punct de vedere pe acest blog pentru că vroiam să primesc un răspuns în dominionul intelectual, dacă pot spune aşa, eventual şi fără implicare partinică.
Sunt de acord cu profesorul Tismaneanu insa as adauga ca liberalismul economic este o ideologie clara in care nu raman multe locuri de speculat pentru redistributie. In Bogatia Natiunilor Adam Smith o spune clar: atata venit minim cat sa nu moara amarasteanul si sa poata continua sa lucreze. Eu unul bat spre on liberalism mai deschis, de genul Rawls, in care demnitatea economica a individului trebuie garantata nu doar prin apararea dreptului la proprietate, ci si prin garantarea dreptului la munca, la sanatate etc., indiferent de pozitia mea pe piata. Altfel ajungem in situatii intolerabile pentru o democratie, cum este refuzul de catre serviciile medicale (comercializate)tratamentului medical adecvat. Ceea ce e bizar insa este ca desi sunt liberal Rawlsian si nu imi place teleologia implicita a social-democratiei, ma vad zilnic incadrat ca “socialist” la Bucuresti (in Seattle colegii ma vad ca fiind liberal, in sens european). Motivul, cred, este ca liberal poti fi numai daca esti libertarian sau neoconservator, ceea ce e paradoxal.
Introduceți datele si comentariul dvs.