Posts from — September 2009

Ca să nu rămână mai prejos decât dl. Antonescu, dl. Geoană a început și el campania, distribuind cărți poștale cu propriul său chip și cu textul “Președinte”.

Duminică 20 septembrie, de la 16h la 17h, voi fi în studioul B1TV, pentru a discuta despre situația politică.

Sunt trist aflând că a încetat din viață Irving Kristol (1920-2009), eminent gânditor politic american.
Fondator al curentului neo-conservator, Kristol a fost una dintre referințele mele intelectuale la începutul anilor ’90.
Textul său intitulat “De ce sunt neo-conservator” a apărut într-unul dintre primele numere ale revistei Sfera politicii, atunci când, sub inspirația lui Vladimir Tismăneanu, această gazetă participa direct la democratizarea spiritului public din România.

Așa e descrisă situația în care, la o cursă de atletism, de 100 de metri, de pildă, unul dintre competitori pornește mai repede decât ceilalți.
E situația în care se află și Crin Antonescu.
Și-a anunțat intenția de a candida încă din martie, iar acum distribuie deja manifeste electorale.
Deși alegerile prezidențiale au loc abia peste două luni, șeful liberalilor ne spune deja, prin mesajele aruncate în cutiile de scrisori, că “România o schimbăm cu toții”.
E atât de puțin convingător încât îmi vine să spun că efortul său nu merită făcut.
De altminteri, PNL a avut întotdeauna candidați slabi la prezidențiale, atunci când a avut ambiția de a refuza alianța electorală: Radu Câmpeanu în 1990 sau Stolojan în 2000 s-au clasat pe locul al treilea.
Asta pare a fi, în cel mai bun caz, și soarta lui Antonescu în 2009.
E interesant de observat că liberalii au ajuns la guvernare doar atunci când au susținut la prezidențiale un candidat care nu venea din partidul lor: Emil Constantinescu în 1996 sau Traian Băsescu în 2004 i-au chemat la guvern pe peneliști pentru că i-au susținut împotriva candidaților de stânga (Iliescu, respectiv Năstae).
Crin Antonescu e însă prea orgolios pentru a învăța ceva din trecut.

Președintele interimar al Moldovei a anulat decretul care impunea vize cetățenilor români, obligație introdusă după alegerile din aprilie.
Tot azi a fost desemnat și premierul: este vorba despre Vlad Filat, un tânăr politician format la Iași, unul dintre liderii coaliției anticomuniste.
Chișinăul începe să se poarte normal.
Felicitări!
PS Vineri de la ora 12 voi discuta online cu cititorii Hotnews despre dreptul de vot de la 16 ani, propunerea pe care am făcut-o în urmă cu câteva zile! Seara, de la ora 20, voi merge în studioul Realitatea tv.
UPDATE: Interviul de la Hotnews a iesit foarte bine. Il gasiti la www.hotnews.ro ca si, ceva mai tarziu, in rubrica Interviuri a acestui site. Am remarcat si raspunsul populist al lui lui Crin Antonescu pe aceasta tema, citat de ziare.com.

Dupa alegerea lui Barroso, Parlamentul si-a concentrat atentia asupra mai multor teme.
Doua dintre ele mi se par mai interesante, deoarece in privinta acestora membrii grupului politic din care fac parte, si anume PPE, nu au o opinie comuna.
Prima dintre aceste teme e criza laptelui care tarverseaza Europa. Daca socialistii sunt in general de parere ca trebuie micsorate cotele de lapte, pentru ca astfel pretul sa creasca, membrii PPE nu sunt decisi: unii vor mentinerea cotelor, altii vor cresterea acestora pana la eliminarea completa in anii urmatori. Sunt implicate aici doua viziuni despre economie. Eu am votat pentru liberalizare.
A doua chestiune in care divergentele din sanul PPE sunt serioase este securitatea energetica. De fapt, neintelegerea priveste nu insemnatatea unei asmenea probleme (inclusiv a aspectelor politice ale ei), ci mijloacele care trebuie imbratisate de Uniune. O tabara sustine doar proiectul Nabucco (in care e parte si Romania), alta tabara considera ca diversificarea rutelor trebuie sa fie si mai mare. Aceasta a doua tabara pledeaza, de aceea, pentru proiectul South Stream, care e vazut ca un complement, si nu ca un obstacol al proiectului Nabucco. Eu votez pentru Nabucco.

PS 1 Joi dupa-amiaza, am votat textele a trei rezolutii pe tema violarii drepturilor omului: una referitoare la uciderea activistilor pentru drepturile omului din Rusia, una referitoare la arestarea de catre autoritatile siriene a lui Mohamed Al Hassani si o a treia referitoare la necesitatea unui proces corect pentru Evgheni Jovtis, un activist al drepturilor omului din Kazahstan care, ca sofer, a ucis o persoana pe trecerea de pietoni si risca sa fie pedepsit nu doar pentru aceasta culpa, ci si pentru angajamentele sale civice. La primele doua rezolutii citate aici, am fost co-autor in cadrul grupului PPE.
Din pacate, daca la discutia despre lapte si energie sala era plina, la cea despre drepturile omului nu erau prezenti nici zece la suta din membrii Parlamentului!
PS 2 Tot astazi, colega mea Monica Macovei a fost aleasa sefa delegatiei pentru relatia cu Moldova.

La pranz, Jose Manuel Barroso a fost ales Presedinte al Comisiei europene.
Dintre cei 718 membri prezenti, 382 au votat pentru, 219 contra si 117 s-au abtinut.
Intre cei care s-au abtinut se afla si socialistii lui Adrian Severin.

Atunci cand vorbesc despre coalitia actuala, liberalii se gandesc la cea de maine, adica de dupa prezidentiale.
Ei nu merg astazi la Parlament pentru ca nu stiu inca daca vor vota cu Basescu in turul al doilea.
Si nu stiu acest lucru deoarece e inca posibil ca Antonescu sa intre in turul decisiv al prezidentialelor.
E greu, de fapt, de estimat ce efecte ar produce iesirea de la guvernare a lui Geoana asupra competitiei pentru functia suprema in stat.
Exista pesedisti care cred ca un asemenea gest l-ar avantaja pe Geoana, dar si liberali care spera ca astfel sa castige Antonescu.
De fapt, nu capacitatea de anticipare a viitorului va decide invingatorul in cursa din 6 decembrie.
Traian Basescu are in fata celorlalti candidati avantajul celor cinci ani de mandat.
Se va vedea acest lucru, sunt convins, si in discursul pe care il va tine in aceasta seara in fata Camerelor.

Reflecția pe marginea legilor electorale s-a oprit după scrutinul de anul trecut.
Ea va reporni, așa cum se întâmplă peste tot în lume.
Atunci când se va relua, dezbaterea ar putea lua în seamă și ideea diminuării vârstei minime de la care se poate vota.
În opinia mea, tinerii ar putea vota de la 16 ani.
Se întâmplă deja așa în Austria, care a introdus această reglementare revoluționară la alegerile europene din iunie. În Franța, se discută de asemenea despre același prag de vârstă.
De altfel, pe măsura trecerii timpului, vârsta-minimă s-a diminuat și în spațiul politic românesc: astfel, dacă la 1831, când a început folosirea procedurilor electorale în Valahia, votau toți cei care aveau 25 de ani împliniți, în perioada interbelică se vota de la 21 de ani la Cameră și de la 40 la Senat. Carol al II-lea a mărit pragul de vârstă la 30 de ani, pentru ca în timpul comunismului să se voteze de la 20, apoi de la 18 ani. Post-comunismul nu a adus nici o modificare, deși accesul neîngrădit la informație și democratizarea tinerei generații ar fi putut să dea de gândit în acest sens.
Un argument puternic în favoarea unei asemenea propuneri este legat de procesul maturizării, care se produce cu siguranță înainte de 18 ani.
Pe de altă parte, dacă un tânăr poate munci legal de la 16 ani, de ce n-ar putea el și vota de la aceeași vârstă?

“Structura mentală leninistă (bolșevică) este înrădăcinată într-o cultură politică sceptică față de dialogul deschis și procedurile democratice, ostilă dezvoltărilor spontane în cadrul societății. Leninismul nu este doar o ideologie, ci și un set de precepte și tehnici menite să inspire un activism și militantiam revoluționar global, în opoziție cu liberalismul burghez și cu socialismul democratic. Aceasta este similitudinea, dar și principala distincție dintre cele două atacuri violente asupra individualismului liberal: fascismul este o patologie a iraționalismului romantic, iar bolșevismul este o patologie a hiper-raționalismului de inspirație iluministă”. Acesta e un scurt fragment din textul intitulat Secolul lui Lenin, un admirabil eseu scris de Vladimir Tismăneanu pentru volumul în onoarea lui Ken Jowitt. Apărut de curând și în română, la Curtea veche, sub titlul Ordinea mondială după leninism, acest volum a fost editat de Vladimir Tismăneanu, Marc Morje Howard și Rudra Sil și a apărut inițial în 2006 la University of Washington Press.
În viziunea lui Tismăneanu, leninismul nu și-a încheiat istoria, fiind actual atât în “țările conduse cândva de partide leniniste”, cât și în cazul “partidelor naționaliste socialiste, ca Ba’as și mișcărilor carismatice fundamentaliste și neo-totalitariste, ca Al-Qaeda lui Osama bin Laden”.