Alexandru Duțu
Colegul meu Laurențiu Vlad a îngrijit un volum intitulat Lumea dinăuntru și lumea din afară, care reunește texte ale profesorului Alexandru Duțu (1928-1999), inclusiv o parte din publicistica post-decembristă a acestui savant. Cartea a apărut la Editura Universității din București în urmă cu câteva săptămâni.
Reiau aici două fragmente. Primul e o evocare a unei părți din București pe care o știu și eu foarte bine:
“Calea Griviței nu a fost niciodată Kärtnerstrasse și comparația nu se face cântărind aceleași elemente. Când eram copil, erau anumite părți care mi-erau interzise de părinți (cum era Hotelul Madrid de lângă Sora). Dar calea care duce de la poarta orașului, de la Gara de Nord, spre centru s-a degradat uluitor pentru un bucureștean. Pornesc aproape zilnic de la Universitate pe Bulevardul Magheru, iar de la Piața Romană o iau la stânga. Prima parte a Căii Griviței este tristă și ponosită: dacă bate vântul se stârnește un praf care-ți dă o idee despre orașele din Algeria. Pe trotuar s-au instalat mese pe care se află biscuiți, pantofi și mălai. Mai spre Sfinții Voievozi dai de o tarabă mereu solicitată de semințe de floarea soarelui. Șocul este la Piața Buzești pentru că pe dreapta apar ruinele casei în care a fost odată celebra cofetărie Boroș, iar mai încoace o librărie utilă. Într-o zi băștinașii au dat foc casei ca să se mute la bloc. De trei ani, casa se înalță sinistră, iar în interior au crescut salcâmi… Când plouă, se varsă gunoaiele; când este soare, parchează camioane care urcă și coboară pe terenul sub care se află zeci de fundații de case… Călătorul care iese din Gara de Nord și pleacă spre centru acumulează impresii de neuitat”.
Al doilea fragment pe care l-am ales se referă la intelectuali:
“Mi se pare că un intelectual care-și vede de treabă trebuie să încerce să devină un om pentru toate anotimpurile, chiar atunci când vin peste el gerul trădării sau focul pasiunii de a domina, ca în Infernul lui Dante. Personal, nu cred într-o erudiție care se ocupă de trecut ca să-l reconstituie așa cum a fost și atâta tot. Trecutul trebuie refăcut cu obiectivitate, integral, nu așa cum vrem noi, ci pentru ca să ne spună ceva: pentru ca să ne facă să înțelegem ce s-a întâmplat cu noi și ce avem de făcut. Discuția întreținută de contabilii noștri oficiali pe marginea “economiei de piață” mi se pare la fel de gratuită ca un articol savant despre cămașa de noapte a lui Vlad Înecatul. Economia de piață este un suport al libertății noastre, nu un prilej ca să trăiască mai bine cei care “au știut să conducă” și au scăpat de frâul “eticii și echității”, care restrângea cercul profitorilor. Mi se pare că o economie de piață care este lipsită de cultură ne va duce nu spre Leviathanul descris de Hobbes, ci spre starea naturală în care fiecare va sfâșia pe celălalt. Mai multă cultură înseamnă mai mult dialog (nu vă frapează faptul că noi nu știm să discutăm și că fiecare vorbește de-ale lui?), mai multă răspundere personală, mai multă înțelegere (ca să ieșim din satisfacția mediocră în care ne plonjează multe emisiuni ale Televiziunii, ce duc la întrebarea cheie: “nu-i așa că noi suntem cei mai buni și cei mai frumoși?”)”.
8 comentarii
Multumiri pentru recomandare. Intr-adevar, o amintire placuta despre dl. profesor Dutu.
Domnule Preda, aceleasi lucruri spuse de mai multe voci, chiar si cu citate frumoase, plictisesc de la un punct incolo. Daca televiziunile erau pro-Basescu, nu era o discutie pe tema asta. N-am auzit niciodata un PDL-ist care sa criticechiar si cu ceva minor Liderul sau sa spuna ceva care sa nu fie o reluare a mesajele lui publice, adesea umorale si de prost gust. Cine nu s-a imbogatit, pe de alta parte, in Romania din afaceri mercantiliste cu statul?! si cati nu se imbogatesc si acuma. Intrebarea mea e, dumneavoastra credeti ca macar una din revelatiile din cazul Ridzi e adevarata, de exemplu, sau PDL e o fecioara neprihanita? Si cum vedeti diminuarea coruptiei, dincolo de truismele alea intelectualiste cu cultura de care auzim de 20 de ani si nu au dat niciun rezultat. In ce ma priveste, cred ca Vaclav Klaus a dat diagnosticul tranzitiei atunci cand a zis : “diferenta dintre mine si Havel a fost ca el credea ca e nevoie de mai multa moralitate, eu ca e nevoie de mai multa piata libera”. Sigur, literatii il vor indragi pe Havel, mai ales nostalgicii din Romania unde nu au fost in stare de o revolutie de catifea. Dar istoria ii da deja dreptate lui Klaus, nu trebuie decat sa vizitati Praga pentru asta. In sfarsit, v-am urmarit azi la tv si m-a bucurat un lucru : spre deosebire de confratii intelectuali de partid, nu v-ati rinocerizat inca. Tot e ceva daca e “pe bune”. Caci, trebuie spus, sunt multe tipuri de rinocenizari si nu e de-ajuns sa o vezi pe-a adeversarului. Eu, in orice caz, am avut sperante mai mari de la intelectuali.
Si eu am avut sperante ca intelectualii sa ne dea bani. De ce sa nu dea? Banii lor trebuie sa fie pentru judecatori daca vor binele Romaniei.
vot la 16 ani: o alta replica: http://www.cadi.ro/blog/?p=996
Eu sunt nascuta intr-un Bucuresti murdar si gri. Stau intr-unul dintre cartierele dormitor, reusita a socialismului stiintific. Nici nu cred ca m-as putea obisnui cu altceva. Grosolania suburbana din mijloacele transport, situatiile semi-caragialesti, chiar si praful care ti se aseaza pe pantofi imediat ce iesi din casa fac parte dintre primele mele amintiri. Bucurestiul cosmopolit, plin de eleganta, imi e cunoscut doar din jurnalele sau memoriile despre interbelic(pe care le presupun oarecum cosmetizate) . Cu greu am putea considera Bamboo si moda usor stridenta din Piata Romana drept un etalon al bunului gust. Tin minte ca la prima intoarcere in tara, dupa o mai lunga sedere in strainatate, mi s-a parut ca am ajuns intr-un oras aflat sub asediu, usor oriental. Bucurestiul nu avea nimic, da’ nimic, din micul Paris. Cu toate astea, mie imi place Bucurestiul, asa cum e. Intr-un mod ironic sau mai degraba plin de sarcasm imi recunosc originile bucurestene….Bucurestiul e pur si simplu autentic.
Referitor la emisiunea TV la care ati fost invitat ieri.
Toate interventiile d-voastra, mai lungi de cateva secunde, au fost intrerupte, fragmentate de Ciuvica, Gusa sau moderatori. Domnul Patrasconiu, din pacate, o prezenta stearsa, prea putin convingator. Boureanu este dupa cum ii zice si numele. Restul invitatilor au fost lasati sa-si deserte gusa, mereu in ofensiva, impenitenti si fara sa fie intrerupti la batutul campilor. Cum era de asteptat, nimic nou.
@CPreda Auziti ce zice c., o observatie foarte subtila si cu care sunt complet de acord: ”In sfarsit, v-am urmarit azi la tv si m-a bucurat un lucru : spre deosebire de confratii intelectuali de partid, nu v-ati rinocerizat inca” . As adauga ca putem sa socotim nu numai intelectualii de partid (nu mi se pare ca PDL da pe-afara de intelectuali), ci si intelectualii portocalii fara carnet de membru, alde Patapievici, Mihaies et co, oameni care si-au pierdut orice urma de spirit critic.
In privinta emisiunii, am vazut si eu prima parte, m-a incantat felul cum Ciuvica i-a dat peste bot lui Patrasconiu pe tema cu denigrarea, ati vazut ce spume facea Patrasconiu dupa aia? Si ce vijelios pornise sa-l acuze pe Ciuvica de denigrare, si ce a amutit cand a auzit fragmentul de citat din basescu privind ”ministrul mafiot”, o incantare!
E cam trist ca la o postare despre regretatul Profesor Alexandru Dutu comentariile ramin in cotidianul haotic de scandal. Ma bucur foarte mult de publicarea cartii. Profesorul Dutu a fost si pentru mine o inspiratie si un reper academic si uman extraordinar. Ar fi bine sa ne amintim mai des de astfel de oameni si de ceea ce au gindit/scris.
Introduceți datele si comentariul dvs.