Lectorate de limba română
Predarea limbii române în străinătate nu e lucru ușor.
Acordurile dintre guverne se încheie greu, Universitățile sunt de foarte multe ori reticente când e vorba de o limbă fără circulație internațională, numărul celor doritori să facă un asemenea lucru nu e mare.
Anul trecut, au existat 38 de profesori care au predat româna în 25 de țări.
În 2009, procesul de trimitere a acestor profesori în străinătate a fost blocat: după ce Ministerul Educației a semnat 4 ordine de deplasare, procedurile de trimitere a celorlalți au fost înghețate. În multe locuri, anul universitar a început pe 1 septembrie, așa că înțelegerile realizate cu multe dificultăți sunt acum puse sub semnul întrebării.
Am aflat toate aceste lucruri de la un grup de 16 profesori care caută să clarifice situația pentru a nu ne face de rușine acolo unde urmează să predea.
I-au scris evident și dnei. ministru, dar – cum se întâmplă adeseori – n-au primit vreun răspuns.
Dacă ministerul nu ia rapid o decizie, atunci e posibil ca limba română să nu mai fie predată la Cracovia, Praga, Trondheim, Heidelberg, Alicante, Novi Sad, Szeged, Poznan, New Delhi, Strasbourg, Belgrad, Berlin, Ljubljana, Lisabona. Ar fi regretabil să se întâmple așa….
52 comentarii
@@@Dacă ministerul nu ia rapid o decizie, atunci e posibil ca limba română să nu mai fie predată la Cracovia, Praga, Trondheim, Heidelberg, Alicante, Novi Sad, Szeged, Poznan, New Delhi, Strasbourg, Belgrad, Berlin, Ljubljana, Lisabona. Ar fi regretabil să se întâmple așa….@@@
Problema nu se pune in felul acesta: lectorii respectivi sunt atasati pe langa un titular. Cursurile respective se vor face ( daca exista cerere in acest sens) numai ca in locul lectorului respectiv vor trebui sa gaseasca un inlocuitor ( in general un student in doctorat sau cineva care inca nu are post permanent). Bineinteles, este o bataie de cap suplimentara dar solutii exista. Ce este nedrept mi se pare faptul ca acesti oameni au crezut ca vor face munca respectiva, si-au facut planurile necesare si au fost lasati balta, fara, presupun, un raspuns.
Nu ma mai mira nimic din parte ministerului asta buclucas….Isi schimba el culoarea dar naravul ba……….
Nu suntem programaţi să avem ruşine. E criză, scriem legi, le corectăm gramatica, ne tocmim cu sindicatele, iar magistrala creierilor noştri are numai doi biţi: “ocupat” şi “concediu”.
Cam ăsta e mesajul bugetarilor sindicalizaţi la roşu.
Nu se poate compara un inlocuitor luat in pripa cu un profesor vorbitor nativ din Romania. Dar sedem la portile Orientului si ne spalam creierul privind agitatia functionarimii din ministere, care nu stie, de fapt, nicio profesie.
[...] Predarea limbii romane in strainatate a intrat intr-un impas. Anul trecut, au existat 38 de profesori care au predat romana in 25 de țari, dar in 2009, procesul de trimitere a acestor profesori in strainatate a fost blocat. Ministerul Educației a semnat 4 ordine de deplasare, iar procedurile de trimitere a celorlalti profesori au fost inghetate. In multe locuri, anul universitar a inceput pe 1 septembrie, așa ca intelegerile realizate cu multe dificultati sunt acum puse sub semnul intrebarii, scrie Cristian Preda pe blogul sau. [...]
[...] Predarea limbii romane in strainatate a intrat intr-un impas. Anul trecut, au existat 38 de profesori care au predat româna în 25 de țări, dar in 2009, procesul de trimitere a acestor profesori în străinătate a fost blocat. Ministerul Educației a semnat 4 ordine de deplasare, iar procedurile de trimitere a celorlalți profesori au fost înghețate. În multe locuri, anul universitar a început pe 1 septembrie, așa că înțelegerile realizate cu multe dificultăți sunt acum puse sub semnul întrebării, scrie Cristian Preda pe blogul sau. [...]
[...] Predarea limbii romane in strainatate a intrat intr-un impas. Anul trecut, au existat 38 de profesori care au predat romana in 25 de țari, dar in 2009, procesul de trimitere a acestor profesori in strainatate a fost blocat. Ministerul Educației a semnat 4 ordine de deplasare, iar procedurile de trimitere a celorlalti profesori au fost inghetate. In multe locuri, anul universitar a inceput pe 1 septembrie, așa ca intelegerile realizate cu multe dificultati sunt acum puse sub semnul intrebarii, scrie Cristian Preda pe blogul sau. [...]
[...] realizate cu multe dificultati sunt acum puse sub semnul intrebarii, scrie Cristian Preda pe blogul sau. [...] citeste toata [...]
Probabil ca mai trebuie sa invatam, eu speram ca dupa etapa “francofonie” sa se traga niste concluzii, dar pare ca a fost degeaba.
Sunt lector de limba romana la Universitatea din Alicante, Spania si unul dintre semnatarii petitiei. Citesc pe blog ca nu ar fi mare nenorocire, ca doar la universitatile gazde, acolo unde lectoratele functioneaza, se gaseste careva sa vorbeasca limba romana, un doctorand, un profesor oarecare… Acel cineva imi imaginez ca are nevoie si el de un salar, pe care sa i-l plateasca universitatea care il angajeaza, presupun, nu? Sau sa faca orele neplatit, din entuziasm coplesitor pentru cultura romana? Ce solutii romanesti propunem la problemele noastre!
E drept ca nimeni nu e de neinlocuit, nicaieri, o stim bine cu totii, numai ca aceste lectorate, toate, fiinteaza in baza unor acorduri stricte, negociate pe cale dimplomatica, aprobate de ministerele de invatamint ale celor doua tari: Romania pe de o parte, tara gazda pe de alta parte. Lectorii prezenti aici vin in urma unui concurs foarte riguros: unul in tara si un altul la universitatea gazda care are de ales intre trei propuneri trimise de Institutul Limbii Romane. Nu vine sa predea limba romana la o universitate in strainatate primul nativ care a prins trenul catre Alicante. Sigur ca orice lector poate fi inlocuit si procedura aceasta este precizata in contractele incheiate cu universitatile partenere: motivul retragerii lectorului trebuie anuntat dinainte, ILR-ul trimite un alt lector, pentru care organizeaza un concurs. Sigur ca s-o mai fi gasind inca un om sa predea limba romana in toata Spania (la Alicante e primul si singurul lectorat roman din acest spatiu), numai ca statul roman s-a angajat sa plateasca indemnizatia celui care preda aici. Eu am aici deja orele stabilite pina la sfirsitul anului, datele de examinare, orele de tutorii. Luni incep scoala, iar seful meu de catedra imi cere sa ii prezint ordinul mininstrului pentru anul viitor prin care sunt numita oficial lector aici. Universitatea mea (Suceava) imi cere ordinul pentru a-mi putea prelungi contractul. Daca ordinul nu vine, eu pe 1 octombrie sunt obligata sa ma intorc la facultatea din Romania si sa imi predau cursurile. Nu mai vorbim despre cazurile particulare ale lectorilor care si-au inchiriat apartamente in care sa locuiasca, si-au incheiat asigurari de sanatate, s-au integrat singuri in societatea care i-a primit. Si care nu stiu, iata, cu 2 zile inaintea inceperii anului universitar daca mai sunt platiti, daca vor avea cum sa isi duca la bun sfarsit proiectele, daca vor mai fi in Spania (cazul meu) in noiembrie cand lectoratul organizeaza un simpozion, daca va supravietui, intr-un cuvant.
Pe de o parte exsita o totala inertie in rezolvarea acestor probleme, fiind putini lectori, iar acestia probabil nu constituie o amenintare reala. Pe de alta parte exista nepasarea absoluta fata de un rol asumat la nivel international.
Sa fim drepti: nu umbla universitatile lumii turbate de dorinta de a se preda limba romana studentilor lor. Interesul ar trebui sa fie al statului roman sa isi “exporte” cultura si limba. Efortul de a deschide un lectorat este urias, iar procedurile dureaza cativa ani buni. La Alicante a durat 5 ani. Iar un lectorat inchis si suspendat fara aviz, inseamna in fapt imposibilitatea de a deschide altele noi pe o perioada foarte lunga de timp.
Pe de alta parte, in lectoratele acestea exista cate un om, uneori chiar doi, care are de suferit teribil din pricina acestei neostenite orbecaieli. Omul acesta este cel care are de dat explicatii pentru lipsa de raspundere a tarii sale, este cel care, pana la urma, are de spalat obrazul, are de zambit vinovat, si are de dat raspunsuri logice la lucruri lipsite de orice logica, explicatii coerenta pentru lipsa de coerenta.
Apelul nostru ramane, dincolo de formularile administrative, unul prin care aparam dreptul limbii romane la europenizare, dreptul culturii romane de a sta drept asezata in randul suratelor sale latine.
Sunt adesea intrebata ce fac lectoratele romanesti in strainatate. Niciodata de catre colegii mei spanioli, intotdeauna de catre colegii mei romani. Asta si pentru ca, de pilda atunci cand la Alicante a fost primul si singurul examen de atestare a cunostintelor de limba romana din lume, un examen care se doreste a fi fratele examenului Cambridge sau DELE, in decembrie anul trecut, in Romania era marele scandal cu numirea prim-ministrului si stirea aceasta a trecut neobservata, nepreluata, s-a pierdut in salata politica balcanica (asa ar spune un bun prieten de-al meu, Lucian Bagiu). Cand, pentru prima data am organizat la Alicante Saptamana culturii romane la Alicante, iarasi in tara erau apele tulburi prin numirea noilor ministri. Lectoratele fac mai mult decat pot, si totul, TOTUL, cu ajutorul universitatilor gazda. Numai ca tarii nu ii pasa, pentru ca are atatea pe cap.
Apelul nostru merge, iata, pe aceste cai, catre toti cei care avind puterea de a se desprinde de criza romaneasca din Romania poate fi interesat de criza romaneasca din afara Romaniei.
@Oana Covaliu
Va inteleg starea de spirit cauzata de problema respectiva dar incercati sa intelegeti ceea ce am scris, nu sa interpretati intr-o maniera personala, care, date fiind circumstantele, nu poate fi obectiva.
Prin frazele mesajului precedent, incercam sa raspund afirmatiei dnului Preda privind posibilitatea de a nu se mai preda limba romana in universitatile respective. Am argumenta ca atata timp cat exista o cerere in acest sens, atata timp cat exista titulari in disciplina aceasta , cu sau fara lectori veniti din Romania , cursurile se vor tine. Bineinteles ca universitatea respectiva este direct interesata sa aiba un lector platit de altcineva, dar, repet, nici o universitate nu va inchide o filiera care merge bine. Asta era ideea principala. Poate este gresita, poate nu, dar am dreptul sa mi-o exprim.
Cat priveste calitatea unui eventual inlocuitor, cred ca este dificil de facut o apreciere obiectiva. Nu stiu ce studii aveti si unde, nu stiu exact care sunt persoanele ce v- ar putea inlocui, dar in nici un caz nu m-am referit la “primul venit in Spania”. Cat despre un doctorand, de multe ori poate face treaba mai buna ( cel putin la nivel de licenta) decat un “doctor”. Dvs. nu ati predat niciodata la universitate inainte de a obtine titlul de doctor?
Sper ca ati inteles mai bine sensul postarii mele precedente. Asa cum am spus, sunt de acord ca ministerul are o atitudine absolut penibila si jignitoare, nu numai fata de lectorii respectivi ci, asa cum ati punctat, si fata de universitatile cu care s-au incheiat acordurile. Ca o simpla consolare, imi amintesc ca prin iarna a aparut in presa o serie de articole despre neplata unor burse in strainatate, lasand studentii respectivi sa se descurce singuri. Si asta tot in urma unor acorduri, tot in urma unor concursuri etc. Nu stiu daca si cum s-a solutionat problema respectiva dar pare a fi o “politica” in acest sens ( aceea de dezinteres total) si nu pot decat sa va compatimesc ( ca si pe colegii dvs) ca ati ajuns intr-o asemenea situatie dezagreabila.
Va doresc mult succes si sper sa se gaseasca o rezolvare cat mai rapid cu putinta.
PS Imi permit un sfat: oricat de grabita si de enervata ati fi, dupa ce scrieti un text corectati-l inainte de a-l posta. Al dvs. contine cateva greseli, care , chiar presupunand ca sunt facute din “viteza si agitatie” , fac o impresie deloc placuta venind de la o specialista in limba si literatura romana.
permiteti-mi sa aduc cateva precizari la discutia purtata in privinta posibilitatii inlocuirii lectorilor de limba romana cu doctoranzi, etc. Exista cateva conditii pentru a functiona ca lector: aceea ce a fi vorbitor nativ al limbii pe care o predai si aceea de a avea experienta de predare in tara in care se vorbeste acea limba si care sa nu fie mai veche de 6 ani. Tocmai de aceea, lectorii romani functioneaza cu un mandat de 3 ani care se poate prelungi cu inca 3 ani, dupa care sunt obligati sa se intoarca in tara pentru a-şi improspata cunostintele de specialitate si chiar de limba (limbaje de specialitate, evolutii recente, etc.). Deci gasirea unui inlocuitor nu este o chestiune usoara, nici nu este normal sa cauti personal si resurse la 1 octombrie fara sa fi existat nicio instiintare de celalalta parte ca nu vor fi tinute orele anuntate deja in orar. Mai amintesc si ca lectorul de romana nu tine doar cursuri de romana, ci si prelegeri, cursuri si seminarii (cel putin in unele tari precum Germania, si in aproape toate tarile neeuropene) si e foarte greu de gasit persoana care sa tine exact cursul special conceput de altcineva si anuntat cu bibliografie, descriere, syllabus. In fine, pentru a nu prelungi discutia, exista proceduri speciale si anevoiase pentru a primi abilitarea de a examina. De aceea universitatile gazda pun in majoritatea lor conditia ca lectorul sa aiba titlul de doctor (a se vedea conditiile de concurs de pe site-ul Institutului Limbii Romane). Si, in sfarsit, nu la toate universitatile – gazda romana este servita de un titular… Exista situatii in care profesorul titular tocmai a emeritat si totul atarna intr-un fir de par… Cum lectorul are un buget saptamanal de 16 ore efective de predare si e membru al oricarei comisii de examen (licenta, masterat) e greu de imaginat cum ar putea fi suplinit…
Dar nici macar nu aceasta e chestiunea… Partea nevazuta de multi este ca Romania trimite lectori in strainatate in contrapartida reglata prin acorduri sau implicita. Si Romania la randul sau primeste lectori. In Germania, de exemplu, statul roman trimite 3 lectori si primeste mai mult de 6 lectori de limba germana, statul german sau diferite fundatii platind indemnizatiile acestora. Se gandeste cineva cum ar fi ca toate aceste lectorate sa fie desfiintate sau reduse progresiv, eventual fara ca universitatile romanesti sa fie anuntate de aceasta, ceea ce este foarte plauzibil din moment ce asa ii tratam pe partenerii nostri?
As dori a atrag atentia si asupra apectelor contractuale: partea romana avea obligatia de a anunta din timp ca nu va mai sustine aceste posturi, in caz contrar avand de suportat pierderile. Partea romana risca procese foarte costisitoare. Reducerea acestor posturi in acest fel, fara respectarea contractelor, pentru eventuale economii de ultima clipa, este o iluzie periculoasa, iresponsabila, pentru care – va intreb – cine va plati?
Romanita Constantinescu
lector de limba romana Heidelberg, Germania
Stimata dna\dra Ilinca
Pentru mine e clar ca dvs. nu stapaniti toate datele problemei. Aici nu e vorba de cerere si oferta, lucrurile sunt mult mai complicate decat atat. Asa cum s-a mai spus, nu e suficient ca universitatea-gazda sa doreasca pastrarea lectoratelor. Dvs, impartasiti o opinie (din pacate destul de bine reprezentata) cum ca in materie de educatie, lucrurile ar trebui sa functioneze “contabiliceste”: cerere – oferta. Cat despre erorile de limba romana, imi permit sa va spun ca si dvs. ati omis ceva virgule si litere. Nu ca asta ar avea importanta, avand in vedere ca suntem intr-un spatiu de exprimare … neconventional. De ce sa schimbam subiectul? Problemele ridicate aici sunt reale si nu se pot rezolva de maniera “pai daca nu mai predati voi, se vor gasi altii care sa predea”. Nu asta e esenta problemei. Nu e vorba de oameni, ci de principii. Nu ati inteles sensul demersului.
@ Ovidiu Iancu “Nu e vorba de oameni, ci de principii. Nu ati inteles sensul demersului.”
Va inselati, este vorba si de oameni si de principii, este greu sa le disociezi, nu credeti?
Am inteles foarte bine sensul demersului si , cum am mai spus-o de doua ori, din punct de vedere principial ( pentru ca va place familia de cuvinte) este o mare mizerie ce s-a intamplat. Si pentru oameni si pentru principii.
Ceea ce am vrut sa subliniez ( cred ca o spun a treia oara!) este ca nu sunt de acord cu afirmatia ca ” se poate ca limba romana sa nu mai fie predata la …..”.
Nu contest importanta acestor lectorate si nici valoarea lectorilor . Au rolul si importanta lor daca lucrurile sunt facute bine. Si daca au fost infiintate, se presupune ca exista o nevoie in acest sens, nu neaparat pedagogica ci si culturala. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa inghit pe nerasuflate si nemestecate orice se afirma cu privire la acest subiect.
Cat priveste punctul de vedere “contabilicesc” despre cerere si oferta, ca va place sau nu, ca un profesor sa poata preda trebuie sa aiba cui . Dna R. Cosntantinescu spunea ceva despre numarul de ore pe care trebuie sa-l asigure saptamanal un lector ( cred ca 16). Presupun ca nu vorbeste unei sali goale, nu? Deci, pot exista cate lectorate vreti, daca nu exista cerere in acest sens ( din punct de vedere pedagogic) nu vad ce s-ar putea face.
Si pentru ca vorbeati de principii, ei bine, dupa tot ce s-a scris despre aceste lectorate marturisesc ca nu mi se pare prea principiala organizarea acestora, nici intr-un sens, nici in celalalt.
Nu stiu care-i statutul lectorilor straini la noi in tara, dar cel al lectorilor romani nu-i chiar de invidiat pentru un universitar ( inteleg ca-i vorba de tineri universitari). 16 ore de predat ( este valabil peste tot sau numai in Germania?) este foarte mult, in mod sigur mult mai mult decat un “permanent”. Atat are la noi un profesor de liceu, cred. Pentru un tanar universitar asta inseamna foarte mult timp pierdut cu asta si foarte putin timp pentru altele ( in special cercetare). Iar asta la inceput de cariera este destul de penalizant, nu? Pe de alta parte, universitatea ( ma refer la partea administrativa a universitatii) este incantata sa aiba pe cineva care face munca dubla si platit de altii ( poate chiar mai putin decat un “permanent”) . Asta-i permite sa faca economii si de bani si de posturi universitare ( valabil pentru toate universitatile unde se practica acest “fenomen”). Si sa perpetueze o stare de spirit ( aceea de “temporar”) cu care nu sunt de acord. Din principiu…..
Bineinteles ca exista anumite avantaje ( sa nu vedem numai partea negativa) dar principial nu mi se pare corect sa se procedeze asa. Dra dvs. stiti toate acestea, ca doar sunteti in domeniu, eu vorbesc “din afara” incercand sa ma lamuresc….
Asa ca, daca tot va luptati pentru principii, cand se vor mai limpezi apele poate va ganditi si la asta. Sunt convinsa ca cei direct interesati ( nu-i cazul meu, va asigur) vor vedea si alte posibilitati mai principiale, cu mult mai avantajoase pentru lectori ( macar pentru cei romani, nu stiu in ce conditii lucreaza ceilalalti).
Cat despre virgulele si literele lipsa din postarile mele anterioare ( si din prezenta probabil) le asum cu toata seninatatea: mi se par mai putin grave ca un acord gramatical iar pe de alta parte eu nu am pretentia ca sunt specialista ( cu diploma!) in domeniu.
Am impresia ca vorbim o limba diferita, noi si dna (dl.) Ilinca. Principiile au devenit aici un lux al spiritului, nu date ale comportamentului cotidian. Iresponsabilitate inspaimantatoare pentru o tara europeana.
@Carina
Dnul. Ovidiu Iancu este cel care a deschis subiectul despre principii. I-am oferit un subiect de reflectie.
Daca porniti cu ideea ca principiile au devenit un lux al spiritului discutia nu are rost.
Facand un compromis deschizi calea altui compromis. La un moment dat trebuie sa te opresti, altfel
ajungi sa te minunezi de lipsa principiilor….
Revin… Este foarte posibil ca limba romana sa nu mai fie predata la multe dintre aceste lectorate. Dau un exemplu pe care il cunosc mai bine. Lectoratul de la New Delhi a avut o intrerupere de mai bine de un an universitar din cauza procedurilor greoaie. Orice schimbare de lector presupune reluarea procedurilor si, deci, pierderea a inca un an universitar. Dupa doi ani de intrerupere, cine credeti dvs. ca va mai risca sa se inscrie la cursurile de limba romana? Chiar daca studentii indieni ar fi extrem de interesati de romana, daca nu li se garanteaza ca vor si absolvi cursurile, daca nu sunt siguri ca vor avea o oarecare continuitate in invatare, ce credeti ca i-ar putea face sa se inscrie la cursurile de romana? Un alt exemplu… Universitatea din Poznan, Polonia a incheiat deja contract de munca pentru lectorul de acolo pentru anul universitar 2009-2010… Lectorul, insa, nu se poate prezenta la post in lipsa Ordinului de Ministru. Va imaginati ca Universitatea poloneza va spune: “bine, frati romani, intrerupem un pic lectoratul pana veti catadicsi sa ii dati drumul. Noi suntem gata sa il reluam cand va convine voua!”. Va repet, daomna Ilinca, nu aveti toate datele problemei. Apropo, ma numesc Ivancu si nu Iancu!
@Domnule Ivancu ( scuze pentru greseala anterioara), imi este greu sa cred ca predarea limbii romane intr-o universitate straina ( cu tot ce presupune acest lucru) se bazeaza doar pe lectorul roman respectiv. Daca-i asa, atunci mi se pare foarte grav . Dupa gandirea mea “contabiliceasca” un departament universitar are macar un permanent si posibilitatea de a apela la alte resurse umane “in caz ca”. Vezi nebunia de acest an cu aceste lectorate. Ceea ce ar evita multe probleme ( chiar daca temporar) si nu s-ar mai depinde 100% de buna dispozitie a ministerului respectiv, caruia ii pasa de aceasta problema ca si de ce intampla in invatamantul autohton.
Intr-adevar, imi scapa anumite detalii, dar am inteles esentialul.
Din pacate discutia intre oameni care sunt direct interesati intr-o problema si oameni care incearca sa inteleaga problema va fi dificil “digerata” si de o parte si de cealalata. Poate ca intr-adevar nu vorbim aceeasi “limba”.
Va doresc mult curaj ( daca sunteti implicat) si celorlalti la fel.
Stimata Doamna… Sunt Universitati care nu au Catedra de Limba Romana, asa ca intr-adevar, totul depinde de lectorul roman. Chiar si acolo unde exista Catedre, suplinirea nu se poate face asa, ca intr-o Uzina, la strung. Nici nu se poate ca pentru fiecare lector roman care depinde de toanele Ministerului sa existe un inlocuitor gata sa intre in locul acestuia la cursuri. Sper ca nu va imaginati ca la New Delhi exista atatia vorbitori indieni de romana incat sa poata inlocui lectorul roman. In toate Catedrele exista un singur lector roman. El este “native-speaker”, deci nu poate fi inlocuit asa simplu. Asa functioneaza sistemul peste tot in lume. Ce ar insemna ca fiecare departament, cum sugerati dvs., sa aiba pentru fiecare lector strain si un inlocuitor? In plus, lectoratele acestea nu trebuie sa depinda, asa cum spuneti, de bunavointa Ministerului, ele sunt asumate prin acorduri interguvernamentale, intre state si sunt bazate pe reciprocitate. In cele mai multe dintre cazuri, desfiintarea lor este anevoioasa si presupune costuri din partea statului roman. Pareti a sugera ca, fiind direct interesati, suntem subiectivi in sensul distorsionarii adevarului. Va asigur ca fiecare lector are o solida cariera academica la care se poate intoarce oricand… Doar ca in joc sunt imaginea fiecaruia si a tarii pe care o reprezentam. Nu poti preda intr-o Universitate straina si mai apoi sa spui: “cu sesiunea asta de examene sa va descurcati singur ca eu am plecat”. In Romania poate merge asa… Stiti, in urma cu o jumatate de an am primit un mail de la un student indian care ma intreba ce face el cu anul din viata pe care l-a pierdut… A ales romana si apoi, nu a mai avut cine sa ii predea… De ce nu raspunde Ministerul Educatiei la astfel de mailuri?
Sigur ca numai cei implicati si ILR sunt la curent cu datele problemei.Se vorbeste de Catedra, Departament etc. Lectoratul, administrativ vorbind, presupune organizarea cursurilor de lb. romana ca specialitate B sau cursuri optionale, facultative. Catedra este o alta forma, in care romana este specializare A. Departamentl este mult mai complex, cursuri de istorie, cultura, civilizatie etc. In general, lectoratele se bazeaza pe un singur om. Legatura cu ceea ce se intampla in tara la nivelul evolutiei limbii – si nu numai o asigura lectorul strain. Inainte de a intra in polemici, trebuie cercetata situatia serios. A intra in polemici cu continut diletant este abaterea atentiei de la problema. Tipic autohton.
Da, principiile sunt unh lux al spiritului DIN PACATE. Eu nu incurajam asta, ati inteles pe dos, dna Ilinca.
@ Carina
O discutie nu inseamna neaparata polemica. Nu inteleg ce-ati vrea: ca toata lumea sa fie de acord cu ce spuneti? In situatia prezentata mai sus problema principala este lipsa de seriozitate a ministerului ( si a tuturor celor implicati cu putere de decizie), lipsa de principii, daca vreti. Si aici suntem de acord, deci nu vad unde-i polemica.
Despre partea a doua, fiecare are ideile lui.
Cat despre problema principala, avand in vedere situatia generala a invatamantului romanesc ( universitara si nu numai), diplomele de “specialisti” aparute ca ciupercile dupa ploaie ( plus “specialistii in sine) si impactul acestui fenomen pe plan european ( deocamdata) , sincer, asta mi se pare adevarata problema. Suntem asa de departe de ziua in care problema dvs si a colegilor sa fie tratata asa cum merita ( problema aparuta si ea tot din nepasarea pentru invatamant) incat fraza dvs. “A intra in polemici cu continut diletant este abaterea atentiei de la problema”, ma amuza si intristeaza in acelasi timp. Dar este normal ( si uman) ca fiecare sa-si vada propria problema ca fiind cea mai importanta.
Si a propos de importanta problemelor din invatamantul superior , dvs. si tinerii colegi ce au semnat petitia ce ati facut in acest sens? Ati luat macar atitudine? Sau sunteti multumiti si viata merge inainte?
Sau poate situatia nu vi se pare preocupanta?
PS Evident, am pus ultima intrebare ca sa abat atentia de la “problema principala”.
@Ovidiu Ivancu”"”Pareti a sugera ca, fiind direct interesati, suntem subiectivi in sensul distorsionarii adevarului. Va asigur ca fiecare lector are o solida cariera academica la care se poate intoarce oricand… Pareti a sugera ca, fiind direct interesati, suntem subiectivi in sensul distorsionarii adevarului. Va asigur ca fiecare lector are o solida cariera academica la care se poate intoarce oricand…”"”"
Bineinteles ca sunteti obiectivi in prezentarea problemei ceea ce face parte din natura umana.
Ceea ce dvs. nu intelegeti sau nu vreti sa intelegi ( si nici restul colegilor-colegelor ce au scris pe acest blog) este faptul ca problema dvs. este doar o picatura, ceva infim fata de toate problemele invatamantului romanesc ( universitar, in particular pentru ca sunteti universitari). Si daca s-a ajuns aici este si datorita inertiei actorilor principali ( adica a universitarilor) ce stau si asteapta ( marea majoritate) ca lucrurile sa se rezolve de la sine sau eventual de altii. Evident, cand sunt direct “atinsi” atunci iau atitudine.
Nu contest importanta problemei dvs. dar fata de toate celelalte probleme…….nu mai comentez.
Aduceam in discutie intr-o postare anterioara o situatie asemanatoare, cea a unor bursieri romani ce s-au trezit ( mai rau ca dvs!) in imposibilitatea de a-si plati studiile in strainatate.
Cati au luat atitudine atunci, cati s-au preocupat de chestia asta? Ceea ce dvs. nu vreti sa intelegeti este faptul ca pe undeva clasa universitara isi merita soarta pentru indiferenta de care a dat dovada in ultimii 20 de ani fata de invatamantul romanesc. Si cum spuneam fiecare reactioneaza ( daca reactioneaza!) numai cand are de suferit direct. Restul……..Dumnezeu cu mila!
Cat despre “solida cariera universitara” la care va puteti intoarce, ma bucur sa aud asta, stiind cat de putine cariere universitare cu adevarat solide ( in accept academic, la nivel international si nu local ) exista in tara. Felicitari!
“
Da, aveti dreptate referitor la calitatea si viteza de reactie. Dar e obositor sa fii etern cu garda ridicata. Nu-ti ramane timp si energie pentru a construi serios in domeniul profesional.
Stimata dna Ilinca,
Predarea limbii romane in Universitati din 38 de tari din intreaga lume este, dupa dvs., o problema infima. In plus, aveti un derapaj logic inexplicabil: spuneti ca nimeni nu a luat atitudine cand bursierii romani s-au trezit in imposibilitatea de a-si plati studiile in strainatate. Ce are a face una cu alta? Inseamna ca daca nu s-a luat atitudine atunci, nu trebuie sa luam atitudine nici acum? Cat despre clasa universitara care “isi merita soarta”, ideea are ceva din infierarea proletarilor de altadata, asa ca trecem peste. Ironia dvs. din finalul comentariului ar fi destul de buna daca nu ar exista confuzia dintre paranteze. “Cariera universitara” nu inseamna, stimata doamna, laureati de Premiu Nobel. Voiam doar sa spulber ideea pe care ati sugerat-o ca acest protest se bazeaza doar pe teama unor oameni de a-si pierde posturile. Ierarhizati problemele in functie de… importanta. Din nou, logica deficitara. E ca si cand ati spune ca nu ne intereseaza ce se intampla in Romania pentru ca in Kenya exista probleme mai mari decat aici. E absolut firesc ca oamenii sa protesteze pentru lucruri care ii privesc direct, pentru ca in felul acesta si argumentele lor sunt fundamentate si nu suma de clisee si idei vehiculate pe la televizor.
Cateva precizari:
1. In unele tari exista specialisti in romanistica. Variante:
1.a. Acestia isi vor continua cursurile, dar se va renunta complet la colaborarea cu statul roman. Ganditi-va la consecintele diplomatice si culturale…
1.b. In conditii de austeritate generala, universitatile din strainatate vor inchide sectiile de limba romana; vor ramane numai niste cursuri optionale/ facultative.
2. In alte tari, cursurile de cultura si civilizatie romaneasca sunt sustinute numai de lectorul roman. Neprezentarea acestuia la post inseamna inchiderea lectoratului.
Nota: Termenul “lectorat” este folosit in sens didactic-administativ (post al unui profesor in strainatate, in cadrul unor acorduri interguvernamentale…).
Observatie: Pentru doamna Ilinca – cititi, va rog, in arhiva revistei Timpul, editorialele, articolele, dezbaterile pe tema situatiei invatamantului din Romania. Veti observa ca nu m-am “trezit” astazi sa protestez pentru ca as avea “de suferit direct”.
Strict personal – banuiesc ca va referiti la aspectul financiar? – nu am cine stie ce “de suferit”. Pot oricand pleca definitiv din Romania, din invatamantul universitar. Pot da MECI in judecata, daca va fi cazul…
Intr-o buna masura – aveti dreptate aici – “clasa universitara isi merita soarta”. Dar ironiile ieftine sunt deplasate, nu credeti? Daca bursierii lasati de izbeliste m-ar fi contactat, as fi cautat sa-i sprijin pe cat imi statea in putinta…
Va inteleg exasperarea (banuiesc ca aveti o varsta frageda), dar compromiterea predarii limbii romane in strainatate nu este chiar “un lucru infim”.
@ Ovidiu Ivancu
“Predarea limbii romane in Universitati din 38 de tari din intreaga lume este, dupa dvs., o problema infima”
Da, domnule Ivancu, fata de problemele actuale ale invatamantului universitar, lipsa de cadre didactice cu adevarat performante, lipsa de interes in general fata de scoala, lipsa de interes in a se gasi si propune solutii pertinente, politizarea invatamantului, imaginea dezastruoasa a diplomelor universitare romanesti ( in ansamblu), ei bine, marturisesc ca , prin comparatie, anularea unor cursuri optionale de romana in 38 de universitati mi se pare mai putin importanta. Este punctul meude vedere si sincer, nu aceste lectorate vor reda invatamantului romanesc o imagine cat de cat acceptabila ( nici nu vorbesc de mai mult intr-un viitor apropiat, imaginea este ceva ce se construieste foarte greu si se pierde foarte usor).
Repet, vorbesc prin comparatie cu alte probleme si nu ma refer strict la pierderea acestor lectorate. Daca ma gandesc strict la aceasta problema, da, mi se pare importanta . Nu stiu daca sesizati nuanta. Cat despre exemplu pe care l-am dat ( acele burse neplatite) a fost ales pentru ca situatia seamana cu cea prezenta. Ceea ce dvs. nu vreti sa intelegi ( si va mira ca ministerul nu raspunde la mesaje, scrisori etc) este faptul ca aceasta problema face parte dintr-o serie si ca este politica ministerului de a afisa o nepasare vecina cu nesimtirea fata de solicitanti si problemele ridicate. Mi se pare ca sunteti preocupat doar de propriile probleme ( evident , cele mai importante!) si nu vedeti padurea din cauza copacilor. Parca ati tari in Kenia si nu in Romania si habar nu aveti de realele probleme din invatamantul universitar.
Cat despre ce inseamna cariera universitara, pot sa va spun ca in nici un caz nu inseamna ceea ce se intampla cam in 90 la suta din cazuri la noi. Daca intelegeti bine, daca nu ……
@ Gabriela Gavril
“Va inteleg exasperarea (banuiesc ca aveti o varsta frageda), ”
Nu este exasperare, doar o stare de nedumerire fata de oamnei ce-si considera propriile probleme ca fiind centrale si nu realizeaza ca acestea fac parte dintr-un tot. Iar solutii punctuale, chiar daca exista sunt temporare.
Cat despre ceea ce numiti “ironie ieftina” , inteleg ca aveti alta parere in acest sens. In ceea ce ma priveste era doar o constatare. Trista, ce-i drept.
Stimata dna Ilinca
Deviem cu gratie de la subiect… faptul ca exista probleme mai mari nu inseamna trebuie sa stam cu mana in san asteptand rezolvarea lor. Pana se rezolva problemele pe care dvs. le considerati importante, ce facem? Le ignoram pe cele considerate de dvs. “minore”? Altul era sensul demersului. Noi vorbim despre o situatie concreta, dvs. veniti cu viziuni “macro”. Pana sa rezolvam problemele despre care vorbiti, ar trebui inceput cu aceste chestiuni punctuale pe care le dispretuiti asa de mult. Am senzatia ca suntem in situatia Bizantului. Era gata sa fie cucerit si in interiorul lui se vorbea despre posibiliatea ca ingerii sa aiba sex. Sau, ne aflam in situatia concursurilor de miss, unde toata lumea e preocupata de incalzirea globala si salvarea balenelor. Protestul lectorilor este un demers punctual, cu rezolvari clare, concrete. Inainte de a ne ocupa de padure, ar fi bine sa tratam copacii, unul cate unul. Reiau esenta problemei, pentru ca ne-a scapat de cand tot polemizam pe aici. Lectorii romani nu se pot intoarce la posturi, riscand conflicte de munca si incidente dintre cele mai serioase (atat la nivel personal, cat si ca imagine)… Rezolvarea? Semnarea si bugetarea Ordinelor de Ministru. Simplu si concis… Restul e doar retorica. E buna si ea, dar nu in cazul de fata.
@Ovidiu
“”Rezolvarea? Semnarea si bugetarea Ordinelor de Ministru. Simplu si concis…”"
Asta este o rezolvare temporara, pe care v-o doresc, sincer, sa o obtineti. Dar la anul riscati sa aveti aceleasi probleme, si asa mai departe. Nu vreti sa vedeti problema in ansamblul ei, va priveste. Aici nu este vorba de lectorate si nici de imaginea limbii romane in lume ci doar de o stare de spirit ce caracterizeaza invatamntul romanesc actual. Continuati sa tratati copacii, unul cate unul, problema este ca in timp ce tratati unul exista riscul sa se imbolnaveasca doi.
Ce ma enerveaza in aceasta istorie este incapacitatea unor tineri universitari de a se proiecta dincolo de propriile persoane si probleme ( cu mici exceptii pe care le apreciez).
Discutia este inutila, nu “jucam in aceeasi curte” si nici nu avem aceleasi idei despre principii.
Repet, retorica dvs. este de apreciat. Din pacate, insa, nu e vremea retoricii acum. Despre stari de spirit putem face colocvii, putem organiza sesiuni de comunicari. Aici e vorba de altceva. Plutiti pe deasupra problemei. Cat despre enervarile dvs. legate de “tinerii universitari”, sunt la fel de inutile ca si retorica in cazul de fata. Ati intervenit intr-o discutie fara sa aveti datele necesare si asta se vede. Intr-adevar, “nu jucam in aceeasi curte” pentru ca acesta nu e un joc.
@Ovidiu Ivancu
“Plutiti pe deasupra problemei.”
Atunci astept sa-mi spuneti dvs. care-i adevarata problema! Am vorbit de principii, de indiferenta , de retorica, tineri universitari etc. Si revenim la aceste lectorate pentru ca ceasta este problema DVS. Sesizati diferenta, sper.
Este absurd sa cereti ca oamenii sa se preocupe de problema dvs. ( si s ao considere importanta) in timp ce considerati normal ca trebuie sa luati atitudine doar in situatii ce va privesc direct!
Decat sa sperati ceva concret de la politicieni, mai bine contactati diversele ONG-uri pe probleme de invatamant. Macar faceti putina agitatie si publicitate problemei, nu asteptati cu mainile incrucisate. Pe acest blog scrie din cand in cand cineva ce activeaza in Ad Astra ( Gabriel Preda, cred). Mai exista EDU CER ( Educatie-Cercetare) , FAR ( Forum academic Roman) si chiar pe situl ministerului exista ( cred ca mai exista) un forum dedicat invatamantului superior.
Repet, nu va asteptati la minuni dar macar faceti cat mai publica problema.
Contactati-i de asemenea pe cei de la Observator Cultural: apar foarte des articole despre invatamantul universitar si problemele aferente. Eventual alte publicatii…..cred ca sunteti mai in tema decat mine la acest capitol.
Daca asteptati sa va rezolve ministerul problema………a propos de ce spuneam fata de starea de letargie.
Si incercati sa acceptati ca nu toata lumea are aceleasi opinii ca dvs.
Mai draga,
Profesori, lectori, intelectuali, romani,
Daca am 72 de ani sa inteleg ca imi respectati cuvantul si discursul din agora. Si daca mai arunc si niste cuvinte mestesugite, filosofice, dintr-un cuvintelnic patapievician, bag sama ca o sa ma ascultati cu luare aminte concluzionind: mai draga, da ce om destept!
Doamna profesoara Ilinica, o bucurie sa va avem oaspete in aceasta pricina a lectoratelor romanesti in strainatate. Ca de obicei, prezenta DVS virtuala si bloggistica: un spectacol! Nu neaparat sustinut de mari idei si de puncte de vedere cu adevarat izvoare de intelepciune! Dar al naibii de prompt, ascutit, secure, nu alta! Si apoi, cand esti ferm si impenetrabil, ce mai conteaza cauza pe care o sustii. Si apoi, cand esti partener de discurs iti dovedesti forta in comunicare atunci cand vii cu ideile tale, arunci in internet mii de cuvinte, si pleci acasa TOT cu ideile tale. Asta e important in comunicare: niciodata sa nu preiei nimic din tot ceea ce auzi de la altii, poate fi luat drept semn de slabiciune. Si apoi, istoria nu o fac cei slabi. Cei slabi comunica, cei puternici ataca si stiu. Acestea sunt verbele caracteristice oamenilor ca dumneata, doamna profesor Ilinca: dumneavoastra ATACATI si STITI. Nu e de mirare ca v-au trebuit 2 zile si un carnat interg de postari ca sa admiteti ceea ce ati stiut de la bun inceput: ca lectoratele nu sunt mare branza, ca mai lasati-ma cu prostiile voastre si cu internationalizarea unui stat fara capatai. La ce probleme avem noi acasa, exact tichia de margaritare cu lectoratele ne lipsea. Tara are probleme mai grave. Cu adevarat grave. Chestiunea cu copacii si cu padurea… si alte metafore de om care ataca pentru ca stie. Si tocmai pentru ca STIE, nu tace si VORBESTE si raspunde cu nesatiu oricui.
Nu mi-as fi pierdut timpul raspunzind aici unei doamne anume, sau unui neobosit lector care incearca sa aprinda lumina in fata istoriei. Nici macar altor lectori care au scris aici, unii mai inspirati, altii mai grabiti, cu totii preocupati de soarta acestor lectorate. Intru in polemica din alta pricina.
Pentru ca mesajul doamnei Ilinca este simptomatic: asa gandesc nedrept de multi romani, confiscati de propria lor ograda. In Romaina e criza, asadar Romania sa faca bine sa rezolve probleme tarii sa nu mai dea bani pe prostii, pe ambasade si centre culturale, pe romanii din afara tarii, pe cultura romana la export. Invatamantul romanesc are probleme grave… (pentru care profesorii romani nu au facut nimic, pentru care elevii romani nu fac nimic, pentru care parintii elevilor romani nu vor face nimic), asadar nu are dreptul sa isi exporte limba si sa se gandeasca la baluri mascate prin tari straine. Sindromul ilinca inseamna, de fapt strutionalizarea unei natii intregi care nu priveste peste gard nici cand are mancare in curte si nici cand s-a terminat mancarea si incepe foamea.
Sindromul ilinca mai inseamna si ca, indiferent de calitatea discursului, de tema, de argumentatie, de stilistica replicilor, nu ne modificam perceptia asupra lumii, suntem prizonierii comunicarii paralele. In lumea lingvisticii, sindromul ilinca poarta numele de discurs politic.
Indiferent de definitii, sindromul acesta ne face mult rau: artagul, muscatura inveninata, invectiva, lovitura sub centura, neincrederea cronica, inexistenta prezumtiei de buna intentie, prihana cvasigeneralizata, toate acestea ne tin departe de comunicare pana la urma.
Inabilitatea de a duce schimbul de mesaje pana la capat, incremenirea in propriile idei, mi se pare cel mai grav stadiu in care pot ajunge relatiile interumane. Fiecare cream in jurul nostru un pustiu in care predicam, unii cu talent, altii cu tupeu, strigam si ne auzim doar noi. Si in pustiul nostru avem – cum altfel? – intotdeauna dreptate. Invatamant, lectorate, cultura romana sau africana sau australiana sau europeana, limba…, la ce ne-or folosi, Doamne, toate, daca suntem incapabil sa ASCULTAM, sa INTELEGEM, sa ACCEPTAM DIFERENTA de opinie, rasa, sex, preocupari. Probabil ca suntem cel mai intolerant popor de pe fata altminteri nu atat de curata a Europei. Numai ca Europa invata ceva de la istoria ei. Noi, niciodata nimic, pentru ca noi STIM.
Marturisesc si faptul ca eu, in ciuda tineretii mele uitate, depasite, nu am auzit niciodata de lectoratele acestea. Si ma mira faptul ca natia romana le-a putut crea si administra. Si ma doare ca acum acestea trebuie sa dispara. Daca le-a creat si le-a intretinut pana acum, sa faca bine sa le tina in perfuzii si pe perioada de criza. Motivul e simplu: poate ca acolo, in alte tari, acolo unde lumea e capabila sa comunice, cultura si limba mea se vor pastra mai bine decat aici, acasa.
Altminteri, doamna Ilinca, iti admir verbul necrutator. Avem nevoie!
@septuagenarul nostalgic
Stimate domn sau doamna ,
Si eu va admir carnatul de postare de mai sus! Multe fraze pentru a nu spune mare lucru. Poate doar faptul ca , deh, varsta, intelegeti mai greu si nu reusisti sa vedeti dincolo de aparente.
Dar va apreciez dorinta de comunicare cu cei mai ‘tineri”. Dupa cum constatati majoritatea tinerilor este intr-o stare de apatie si indiferenta, stare din care mai ies din cand in cand , in momente importante pentru EI.
Felicitari si pensie placuta!
Stimata doamna Ilinca,
Din mesajul dvs. inteleg ca aveti o alta mare certitudine”majoritatea tinerilor este intr-o stare de apatie si indiferenta, stare din care mai ies din cand in cand , in momente importante pentru EI”. Aveti dvs. date statistice precise? Sunteti in posesia unor informatii exacte care sa va permita sa afirmati asta? Daca da, ati putea incerca sa ne lamuriti si in privinta altor probleme fundamentale pentru natie (mult mai importante decat problema lectoratelor): unde se afla Elodia, unde se gaseste comoara dacilor si cand ne vom primi tezaurul de la rusi? Mai aveti totusi ceva de spus si in legatura cu subiectul in sine? Sau veti continua sa glosati pe marginea varstei celor cu care conversati pe acest blog? Inteleg ca operati o maniheica impartire a oamenilor in tineri si batrani. Va sugerez si alte criterii la fel de valide: oamenii cu ochii verzi vs. oamenii cu ochii albastri, barbatii de 1,80 metri vs. barbatii cu 1,79 metri, barbosi vs. spani etc. A… si inca ceva, enervarea dvs. isi pune amprenta asupra discursului. Asta e semn de slabiciune
… am priceput! Daca e dupa ilinca-nu-stiu-cum-stie-tot, cand am ajuns profesor la tara, nu trebuia sa repar gardul, sa chem oameni sa faca acoperisul, sa ma cert cu aia de la primarie… Ca doar era o problema importanta pentru mine si invatamantul in jenere si-n speta e-n agonie, nenorocitu’. Sa-mi fie rusine, de trei ori rusine!
Eu zic ca situatia sta taman viceversa: daca nu s-ar mai jelui lumea ca sistemu’ ii putred etc. si s-ar ocupa de rezolvarea unor situatii concrete, fara gargara lacrimogen-politicianista, ne-ar fi mai bine. De bocitoare cu viziuni is satul…
@Ovidiu Ivancu
O sa incep cu sfarsitul: nu este vorba de enervare ci de plictiseala.
Si de lehamite. Am explicat de nu stiu cate ori cum vad eu pozitionarea acestei probleme a lectoratelor printre problemele invatamantului romanesc, legatura dintre toate aceste probleme ( pe care va incapatanati sau nu sunteti capabil sa o vedeti) si lipsa de reactie fata de probleme ce nu au legatura directa cu noi. Si dvs. veniti si ma intrebati cu o candoare efectiv de individ preocupat de “unde se afla Elodia”, cum de afirm eu ca majoritatea tinerilor de azi se afla intr-o stare de letargie….”!
Dvs. chiar nu va dati seama de ridicolul situatiei? Eu sunt cea care se plange pe acest forum de nedreptatea facuta de minister? Pe mine ma afecteaza istoria asta?
V-am intrebat: in cate alte probleme ale invatamantului romanesc ( universitar, ca asta va intereseaza, nu ma astept sa fiti preocupat de lipsa locurilor in gradinite) v-ati implicat? Sau macar ati luat atitudine…. Nici un raspuns.
Dar poate vi se pare normal ce vi se intampla, sunteti multumit de cariera dvs. universitara. Ce conteaza restul? Bineinteles, este dreptul dvs. sa stati cu bratele incrucisate si sa va amagiti ca “este bine , asa cum este”.
Atunci de ce veniti si cereti altora sa va inteleaga, sa va inteleaga problema? O sa spuneti ca nu-i o problema personala, este vorba de imaginea limbii romane in lume cu tot ce implica etc. De acord, v-am spus ce gandesc strict de aceste lectorate ( si nu intr-un cotext general). Dar restul problemelor nu sunt si ele generale? Nu sunt importante pentru viitor?
Sincer , ma plictiseste teribil sa va vad ( pe dvs si ceillati colegi ce si-au exprimat parerile) in incapacitatea de a iesi dintr-o problematica stricta, de a va uita in jurul dvs si de a analiza situatia asa cum este si nu cum o vedeti dvs. Cat despre datele precise pe care le cereti, cum spuneam, reactia dvs si a colegilor ( o parte) referitor la aceasta problema este un argument in acest sens. Sunteti impermeabili la orice alte argumente care nu ating exact problema care va preocupa. Restul…..mai vedem, mai cogitam, sa se ocupe altii, etc…..
Nici un raspuns.
@daniel “Eu zic ca situatia sta taman viceversa: daca nu s-ar mai jelui lumea ca sistemu’ ii putred etc. si s-ar ocupa de rezolvarea unor situatii concrete, fara gargara lacrimogen-politicianista, ne-ar fi mai bine”
Aveti perfecta dreptate! Asta spun si eu: de oameni din astia care stau si se jeluiesc pe bloguri de ce li s-a intamplat si asteapta ca lumea sa-i compatimeasca si eu sunt satula!
Ia explicati-le dvs. ce va sa zica un om de actiune, poate inteleg si dansii ceva. Ca stau si bocesc de nu stiu cand…..un cor de toata frumusetea!
Si chiar asa, ati reparat singur gardul? Frumos….va admir!
… mai sa fie, unde dau si unde crapa! ilinca-plictisita, la matale ma refeream, dragalita-doamne, ca te jaluiesti ca nu actioneaza oaminii istia!
Lectorii istia, daca m-am prins eu, exact asta au facut, au actionat. Ce voiai sa faca, rivalutie ca-n Chisinaul lui tov. Voronin?
@Daniel
Eu nu ma jeluiesc deloc, constat. Altii sunt cei cu jelania.
Si ce mare actiune au facut? O petitie!! ha, ha, ha…
Primesc zilnic cate o petitie la semnat, toata lumea care are o problema de solutionat face o petitie………..
Dar, serios, aveti dreptate cu jelania astora: devine penibila! Cum spuneam, eu doar constat o stare de fapte, nu ma plang, nu sunt direct interesata in ceea ce priveste problema asta , nu consider problemele mele cele mai importante ( nici nu vin cu ele pe bloguri!) si nici nu fac pe surda la alte argumente.
Dar dvs. Daniel, aveti cumva o problema de exprimare?
Cineva (nu spui cine) zicea ca un dialog se poarta intotdeauna in … trei. Fata de acel tert (alti cititori, bunul Dumnezeu, etc.) ma simt responsabila sa revin si sa incerc sa accept ca fiind de buna credinta opinia dnei/dlui Ilinca. Si sa o incerc pe cont propriu: asadar, situatia in Romania si a invatamantului e aceea pe care o stim, lectoratele reprezinta tichia de margaritar, cantitate neglijabila, etc. Universitatile straine – daca sunt cu adevarat interesate – sa faca bine sa-si sustina oferta angajandu-si proprii oameni. O.K. Dar:
1. statul roman nu a instiintat pana acum de nimic pe partenerii sai, nici intr-un fel, nici intr-altul, desi noul an universitar a inceput in multe locuri. Lectorii sunt cei obligati sa dea informatii neoficiale, iar multi dintre ei sunt deja acolo si nu stiu ce sa faca. Vor fi dati afara daca nu se intorc? Vor fi dati in judecata daca nu isi tin orele acolo unde erau trimisi? Va rog sa intelegeti ca nu discutam acum de o decizie a ministerului, buna sau rea, ci de lipsa oricarei decizii, de lipsa, absenta, tacerea, paralizia …ministerului. Apropos: mai guvernează cineva? Romania, mai existi?
2. in aceeasi logica, isi retrag si ei ambasadorii? Cineva a gandit la un moment dat functia asta a lectorului de limba straina, sa stiti ca noi ne-am bucurat foarte mult la Universitatea din Bucuresti sa avem un coleg francez, spaniol, italian, german, etc. Si studentii ii indragesc foarte mult pe acesti oameni. Dna Rector Andronescu are la Politehnica un lector de limba germana, platit de nemti. E bine, e de folos, va convine?
3. Romania trimite mult mai putini lectori decat primeste, e inca o tara asistata. Ce castigam daca ne comportam asa cum ne comportam??? Nu riscam, nu pierdem mai mult??? E o politica urmarita aceea de a ne strica toate contactele, de a ne izola?
La ultima sedinte cu lectorii un secretar de stat ne promitea marea si sarea daca ii convingem pe studentii straini de la universitatile unde activam sa vina studenti in Romania : cica prioritate nationala sa vindem invatamant superior romanesc, caci lectorii sunt si …reprezentanti Erasmus pentru tara lor si de toate… Cu povestea asta cum ramane??? Sau, de fapt, si aici interesul e complet altul? Sa stiti ca sunt multi jucatori pe aceasta piata si tare m-as mira sa castige romanii. Parca-i vad mai bine pe bulgari, de unguri nici nu mai vorbim. Astept sa ne ia Republica Moldova inainte. In contul imprumutului de la chinezi poate scolarizeaza vreo 100.000.
… da’ de unde, n-am eu nici o problema de exprimare… stii si matale ca exista dialecte, batu-le-ar focu’ si norocu’. Nu ti-o placea cum suna, dar ele exista. Ia, zi matale, ca tare te vad mintoasa tare, ce propui? S-arunce cu bolovani in geamurile ministerului? Matale nu constati, ai – sa ma scuzati – limbarita de blog. Eu astept trenul si ma amuz…
@Romanita Constantinescu
Marturisesc ca imi place argumentatia dvs. Poate ca m-am “ambalat” in aceasta discutie, poate ca intr-adevar nu cunosc toate detaliile legate de acest subiect dar nu am jignit pe nimeni ( ceea ce nu pot spune despre cativa din “vorbitori” al caror bla-bla-bla nu avea nimic de-a face cu argumentele pe care incercam sa le transmit).
Ma credeti sau nu, efectiv doresc sa se gaseasca o solutionare a acestei probleme, jenanta pentru toata lumea.
Incercam sa plasez aceasta problema a dvs. intr-un context general, de aceea dadeam alte exemple. Si repet a nu stiu cata ora: problema dvs nu este una de sine statatoare, face parte dintr-un lung sir, a carei origine este starea actuala dezastruoasa a invatamantului cauzata de nepasarea celor ce au puterea de decizie si a celor care ( desi direct interesati) se multumesc sa accepte ce li se ofera , fara sa gandeasca in viitor, fara sa se gandeasca la altii.
Si a propos de ce scriati ” prioritatea nationala= importul de studenti”, cred ca numai asta si denota amatorismul celor ce se vor mari vizionari in ale invatamantului universitar. Bineinteles, in teorie este frumos, toate universitatile din lume sunt interesate sa atraga studenti , sa se internationalizeze, daca vreti. Intrebarea este si cum faci asta, cu ce-i atragi. Cu diplome date la kg ( ma rog, m^2 daca preferati), poate. Este si asta o politica.
@daniel ” Eu astept trenul si ma amuz…”
Circula trenul prin zona aia? Interesant….Va vedeam mai degraba cocotat pe gardul proaspat reparat ( poate ca asa si se intampla, daca respectivul gard este langa gara).
Sa stiti ca nu-i prea politicos sa va amuzati de problemele expuse mai sus. Cine stie cand veti fi in aceeasi situatie….. in plus persoanele direct implicate nu vor aprecia atitudinea dvs.
Eu astept sa se opreasca ploaia.
Ansamblul poate fi reparat si pe segmente. Sa incepem cu cele mai mici (e clar rea-vointa, situatia a 30 si ceva de oameni se poate rezolva, sa fim seriosi); chiar asa, ce inseamna a lua atitudine? Sa spargem geamuri ori sa “plantam flori” in fata ministerelor?
@Carina
Atunci reparati-l daca se poate, cine nu va lasa?
Luarea de atitudine nu inseamna o petitie scrisa atunci cand “ne doare personal”. Tocmai ca nu s-a luat atitudine la timp, fiecare vazandu-si de propriile probleme si atat, preferand sa inchida ochii ( ma refer la toate mizeriile care s-au intamplat si se intampla in invatamant); de aceea ati ajuns acum sa fiti tratati ca o cantitate neglijabila, fara macar un raspuns din partea ministerului ( o chestie de bun simt in ultima instanta).
Uneori, cand nu ti se dau uneltele, trebuie sa le iei!
Bata-va norocu´de flacai! Ce va mai clocoteste sangele prin vine! Si cum nu se mai fac hore la marginea satului, unde sa consumati focul ce va mistuie? Pe blog!
Daniel, mie imi place cum ai reparat gardul scolii. Si cum eu de acu trebuie sa mananc pensia asa cum cu sinceritate mi-a dorit doamna Ilinca, ca mi-au slabit puterile, te las, Daniel pe tine sa faci reparatii in tara asta. Asa incat, uite ce cred eu ca ar fi de reparat in tara asta: obrazul, istoria, zambetul disparut de pe, fetele oamenilor, oamenii de buna credinta. Pune niste petice pe lumea de astazi, pe minciunile trambitate de toti. Carpeste, matale, ca te vad viteaz si darz, carpeste visele si sperantele noastre pe care acum 20 de ani le strigam in fata lui Dumnezeu. Bate niste cuie in crucile pe care le purtam in spinare zilnic, nu din neputinta, ci, dimpotriva, din smerenie, crucile noastre casre s-au strambat si lumea le ia drept stalpi ai infamiei, iar ele sunt cruci in toata regula, doar ca bratele i-au cazut ca o cumpana a unei fantani goale. Daniel, da cu vopsea peste ideea de tara, de neam, de rusine, ca sa se vada de departe aceste sentimente, si lumea sa le recunoasca. Daniel, ia tu pensia mea si prinde trenul ala catre Spania si ajuta acolo, cum zicea o doamna mai in susul paginii, ca cica nu ajunge lector primul om care prinde trenul catre Spania, mergi tu Daniel si repara gardul tarii din afara ei. Ca poate ca acolo se mai poate salva ceva din strambatatea in care am ajuns. Sa nu pierzi trenul! Ca nu stii, cu criza asta, daca mai trece vreodata!
@septuagenarul mioritic
“”"Asa incat, uite ce cred eu ca ar fi de reparat in tara asta: obrazul, istoria, zambetul disparut de pe, fetele oamenilor, oamenii de buna credinta.”"
Ati uitat curajul si responsabilitatea. Poate asa vor fi mai putine bocete si mai multa actiune. Chiar si cu pietre.
Este preferabil decat ” para malaiata in gura lui natafleatza”…..si doar atunci cand ne e foame. Ca altfel nu deschidem gura nici sa pice para ( ma rog, unii)
Ei, si cum este la pensie?
@ daniel
Daca pierzi trenul sa stii ca poti ajunge si pe jos. Vointa sa ai. Si sa crezi in ceva. Chiar si-n reparatul gardului.
Multe probabil ca am uitat… E normal la varsta mea, Ilinca (ata e prenume? Frumos e oricum). De aceea sunteti voi aici, ca sa ne amintiti. Si de aceea suntem si noi aici, ca sa va amintim!
si hai la reparat!
@septuagenarul responsabil
“” Multe probabil ca am uitat… E normal la varsta mea..”"
Intr-adevar, de cand ne-ati regalat cu descrierea “sindromului Ilinca” ( unde nu ati uitat nimic), ati mai imbatranit ….
Si uitati. Inteleg.
PS Cateodata este mai bine sa schimbi decat sa repari. Din pacate nu toti o pot face.
Depinde la ce folosesti uneltele… Schimbare sau reparare
@Carina
“Depinde la ce folosesti uneltele… Schimbare sau reparare”
Fara suparare, ca-i vorba de schimbare sau reparare, daca nu stii sa folosesti eficient uneltele, tot degeaba.
In atentia domnului C. Preda
Precizari importante:
Problema lectoratelor este numai o parte din “ansamblu”.
Este pusa in discutie chiar functionarea Institutului Limbii Romane (infiintat prin HG nr. 34, din 1999) – care are drept atributii de baza, cum se precizeaza “promovarea limbii romanew, sprijinirea persoanelor care invata aceasta limba si atestarea cunostintelor de limba romana”.
- sunt puse in pericol TOATE proiectele ILR, nu numai programul de lectorate. Amintesc programele initiate (respectand politica UE din domeniul plurilingvismului ) pentru elevi din tarile in care exista comunitati romanesti. Incepand cu anul 2007-2008, ILR si MECI (in baza: HG nr. 454 din 21 aprilie 2008; Declaratia comuna a MECT si Ministerul Instructiei publice din Italia; Declaratia MECT si Ministerul Educatiei si Stiintei din Spania; Cartea de parteneriat intre Guvernul Comunitatii Franceze din Belgia si Guvernul Romaniei). Programa Cursului de Limba, cultura si civilizatie romaneasca s-a desfasurat dupa o programa aprobata prin O.M.E.C.T nr. 1303/ 13. 06.2007. A fost realizat un suport de curs si a fost distribuit gratuit (peste 6000 de exemplare destinate elevilor din comunitatile romanesti).
Ce se va intampla cu programul LCCR?
Ce au de spus, in aceasta chestiune, cei de la Departamentul pentru romanii de pretutindeni – MAE?
Cum sustinem – in calitate de tara membra a UE – dezideratele interculturalitatii si ale multilingvismului?
Care este pozitia domnului L. Orban, in calitatea domniei sale de Comisar European?
Cu deosebita consideratie,
Gabriela Gavril
eu nu stiu, zau, de ce va mai bateti capul sa-i raspundeti d-nei Ilinca. Cand e clar ca, de fapt, dansa este o septuagenara plictisita, care nu are ce face si, intre doua balansari pe fotoliul cu paturica din lana, si doua dezmierdari ale motanului din poala, mai trage cu ochiul pe forum, in speranta ca mai poate da cuiva o replica desteapta, ca sa-i mai treaca uratul. sau ploaia…
Introduceți datele si comentariul dvs.