Despre resentiment
La invitatia lui Vladimir Tismaneanu, am scris un text despre resentiment pentru blogul lui. Il reiau aici.
Exista doua forme de resentiment in societatea noastra.
Prima e purtata de cei care nu s-au impacat cu schimbarea de regim. Si-au cladit viata in comunism si nu s-au mai putut schimba. Ei detesta libertatea si nu vor sa aiba parte de ea. Sunt acri si neconsolati. Daca tac, urasc. Daca vorbesc, insulta. Securisti si gospodine, gazetari si diplomati – mediul social alcatuit de aceste persoane e foarte eclectic.
A doua categorie de resentimentari e alcatuita din cei care, in varsta fiind, au asimilat schimbarea de regim si din cei care s-au maturizat pur si simplu dupa 1990. Pentru acestia, resentimentul e diferit. Nu e legat de ura, ci de invidie. Valorile societatii libere nu le spun mare lucru. In optica lor, imbogatirea e doar efectul furtului, iar meritul nu exista, fiindca e vazut doar ca un aranjament. Mediocritatea lor e proiectata asupra celorlalti. Nimeni nu merita stima, pentru ca e suspect.
Aceste doua categorii intra rareori in contact, iar atunci cand se intampla asa ceva, alianta creata e efemera. Din aceasta pricina, lumea romaneasca ramane totusi respirabila. Nu putem insa fi o comunitate, pentru ca nu avem pace in suflete.
Sa ne rugam si pentru resentimentari!
5 comentarii
Imi scot o palarie virtuala in fata dumneavoastra!
Inteleg ca definiti doua categorii de resentimentari:
“1. Cei care nu s-au impacat cu schimbarea de regim. (…) Sunt acri si neconsolati. Daca tac, urasc. Daca vorbesc, insulta.
2. Cei care, in varsta fiind, au asimilat schimbarea de regim si din cei care s-au maturizat pur si simplu dupa 1990. (…) Pentru acestia, resentimentul e diferit. Nu e legat de ura, ci de invidie.”
Ambele, 1. si 2. , includ de fapt categoriile de seniori, pentru ca este vorba despre activistii de partid ai P.C.R. care nu s-au mai putut adapta vremurilor post-decembriste de continua liberalizare si democratizare a societatii romanesti.
Necazul major este, insa, acela ca aceste grupuri s-au constituit in partide, in elemente de influenta si in grupuri ce au exercitat o presiune continua asupra societatii civile si asupra acelor partide care s-au straduit sa unifice (cu un succes relativ, pentru ca reusita e departe) o dreapta politica romaneasca serioasa. Asa se face ca domnia acestor forte radicale de stanga s-a prelungit in mod ilegal timp de trei mandate iliesciene, avand drept consecinta profunda pedeserizare a institutiilor, infiltrarea grupurilor de influenta la niveluri incredibile: o alta consecinta a fost obtinerea unui ragaz de a-si consolida pozitiile prin formarea a doua generatii de tineri politiceni pentru care violenta discursului politic si metodele neostaliniste sunt tehnici curente de lucru.
In tot acest timp, s-au stins pe cai biologice naturale cele cateva generatii de ganditori si politiceni purtatori ai stilului interbelic onest si cult de a face politica fara resentiment, si, in orice caz, fara fundamentalisme. Astfel, o intreaga institutie a modelelor bune s-a irosit.
Resentimentul deversat in ultimii ani in Romania mai are niste cauze si, respectiv, consecinte. Adaug, asadar, la cele spuse de dv.,:
3. Exista si resentimentari “de buna credinta” , adica fara radacini xenofobe sau staliniste in gandire. Ei vin acum, in jurul varstei de 50 de ani fiind, cu un dezgust absolut fata de orice fel de politica, pentru ca 20 de ani de ceausim plus 20 de ani de irosire intr-o tranzitie ce nu a dat nicio sansa cetatenilor cinstiti, i-au “terminat” fizic si psihic. Acest resentimentari sunt acri, pentru ca societatea i-a imbolnavit, sunt neconsoltati, pentru ca au pierdut si stima de sine (au avut incredere in lideri si surogate de doctrine politice falimentare) si idealurile (personale sau de grup).
4. Exista si cetateni tineri foarte tineri resentimentari. Dar altul este sensul acestui tip de resentiment. Ei sunt copiii paturii mijlocii romanesti care s-a consolidat in ultimii ani. Acesti tineri au avut conditii normale de studii, au trait decent si au beneficiat de o educatie aleasa, cel mai adesea in strainatate. Cum pentru ei sansele de afirmare in cariera si in societate sunt legate strict de profesie, investitie si meritocratie, detasarea lor de politic este fireasca, iar dezgustul fata de politica romaneasca este justificat. Acesti oameni si-au format caractere frumoase, ca urmare a unor achizitii educationale, profesionale si culturale de calitate; ei sunt cetateni dotati cu un bun simt si un bun gust sigure, fiind oameni care repudiaza clientelismul politic si metodele neostalinsite ce functioneaza in Romanica. La ei, resentimentul este un act estetic si est-etic, o respingere ferma a Uratului si a Absurdului. La ei, ura, atunci cand se configureaza, este o stare de dezgust maxim fata de o maladie sociala endemica, ce i-ar putea contamina. Acesti oameni urasc, adica desfid cu putere, tot ce murdareste, infecteaza si expune la promiscuitate sociala si intelectuala. Aceasta forma de ura este de fapt un act de exorcizare, un reflex visceral de aparare al omului sanatos in fata atacului cu un virus mortal, este un act ce tine de chirurgia inductiva de stari normopsihice si de sterilizarea Raului.
bravo Angela, sunt de acord cu tine, ai surprins foarte bine categoriile pe care dl preda nu le prezentase. asta da comentariu!!!
Intr-adevar, sa ne rugam pentru resentimentari, dupa cum spune C. Preda, mai ales ca, cine nu a avut macar un resentiment in viata!
Analiza Angelei Furtuna mi se pare foarte pertinenta si oricum mai complexa ca precedenta.
Nu mai stiu unde am citit ca “istoria ne ofera multe exemple de conflicte, mai mari sau mai mici, nascute din resentiment. La fel. multe din conflictele actuale au la baza acelasi “sentiment”. ”
Max Scheler are o carte intitulata “Omul resentimentului” ( in traducere libera) , pentru pasionatii de acest subiect.
mi se pare ca nu sunteti drepti cand judecati oamenii dupa “indicatii” si teorii care vi s-au sugerat ca fiind cele corecte…
noi, cei care am trait transformarea Romaniei de la regimul antebelic si apoi, de la regimul comunist la regimul actual, am simtit pe pielea noastra realitatea. La inceputul perioadei de sovietizare a Romaniei am fost lipsiti de posibilitatea de a ne informa si am fost “obligati sa stim” numai ce ni se spunea….la fel ca povestile spuse copiilor despre Fat Frumos, despre Ileana Cosanzeana…etc. diferenta fiind ca eroii povestilor pe care le-am invatat era comunistii si poporul rus care “ne-a eliberat”…. Ulterior, comunistii au deschis portile la invatatura si, noi, copii care invatasem ca “cel mai mare arici creste in Uniunea Sovietica” am inceput sa ascultam posturi de radio, am vazut filme si am inteles ca societatea capitalista este de fapt o societate viabila si daca tara capitalista este condusa cum trebuie aduce foarte multe avantaje poporului respectiv. “Greseala comunistilor” de a ne invata carte si de a ne permite sa gasim reale criterii de judecata a fost principala cauza care a dus la caderea regimului comunist si cei care au determinat adevarata cadere a regimului comunist au fost acei tineri care au fost educati la inceput in spiritul ideologiei comuniste fiindca au detinut parghiile si mijloacele prin care a fost posibila caderea regimurilor comuniste. Din aceste motive si din altele care sunt lesne de inteles cred ca greseala care se face de a globaliza, de a generaliza si de a baga in aceeasi galeata pe toti romanii care au trait si au muncit in comunism socotindu-i nostalgigi, inutili sau mai rau, dusmani, este daunatoare din multe puncte de vedere. Sunt foarte multe de spus si asta se poate face numai prin dialog si prin folosirea experientei acumulate in timp de oamenii care le-au trait. Comunistii, prin forta , au facut lagare, au inchis gura celor care puteau sa spuna unde este minciuna si unde este adevar dar..adevarul a fost cunoscut pana la urma si comunismul a primit ce i s-a cuvenit…adica a disparut. Graba de a transforma oamenii si societatea a determinat ca si in Romania tranzitia postdecembrista sa foloseasca de multe ori mijloace radicale, categorii sociale sa fie etichetate la gramada ” anti” si inlocuite cu oameni fara experienta sau aflati sub dorinta razbunarii si s-a ajuns unde s-a ajuns. Multi conducatori postdecembristi au facut parte din randul celor care au fost tinuti la o parte sau dati la o parte din cauza unor vicii sau fapte (betivi, hoti, ) care pentru a fi acceptati au facut de multe ori mai mult rau. Stiti povestea, figurativ vorbind” ..tiganul cand a ajuns imparat intai pe tatal sau l-a taiat!!?? Este bine sa nu se repete greselile si chiar daca este foarte cunoasuta afirmatia lui Kenedy, o mai repet si eu : ” Sa nu intrebi mai intai ce a facut tara ta pentru tine ci sa te intrebi ce ai facut tu pentru tara ta”!!!!
Introduceți datele si comentariul dvs.