Emile & Eugene

Dupa ce am publicat relatarile despre Gabon si discutiile din PE de ieri, un corespondent mi-a trimis un email in care imi sugera sa “colorez” putin discutia de pe blog, dandu-i o tenta ceva mai personala.
Iata de ce m-am hotarat sa scriu azi cateva cuvinte despre Emile si Eugene.
I-am cunoscut in recenta mea incursiune in Africa: primul a fost soferul meu in Gabon, cel de-al doilea m-a insotit in Camerun, in scurta escala pe care am facut-o acolo.
Emile e, de fapt, nascut in Benin, dar traieste de aproape 20 de ani in Libreville. Familia a stat cu el cativa ani, dupa care sotia si copiii s-au intors in Cotonou. Emil e doar unul dintre cei circa 300 de mii de straini care muncesc in Gabon, o tara cu un milion si jumatate de locuitori. Teama e sentimentul care il domina pe Emile. Tara lui de origine e mai stabila decat Gabonul, dar nu-i ofera un loc de munca. La Libreville munceste, dar e privit ca o sursa a raului, pentru ca multi gabonezi au dezvoltat o ura fata de straini, pe care ii invinovatesc ca le iau locurile de munca. In ziua votului, Emile murea de frica. Cand alegatorii au inceput sa ne zgaltaie masina, si-a facut cruce si a jurat ca pleaca inapoi in Benin. A doua zi, mi-a spus ca s-a razgandit…
Eugene e la polul opus. Are 30 de ani, e optimist si se simte foarte bine in propria tara. Mai precis la Douala, un oras cu 4 milioane de locuitori. N-ar pleca de acolo nici daca ar face cariera lui Samuel Eto’o, cel mai celebru camerunez dupa transferul la Barcelona. Catolic, Eugene s-a casatorit cu o musulmana venita din nordul tarii, Islamul nedepasind in Camerun aceasta limita geografica decat cu titlu individual. E, de aceea, una din putinele casatorii mixte. Viata in furnicarul de 4 milioane nu e usoara, asa ca Eugene s-a decis ca, pe langa slujba de ghid pe care o face, sa cumpere si o bucata de pamant unde va cultiva palmieri. Cu banii obtinuti din vanzarea uleiului extras de pe mica sa plantatie, va putea – spera el – sa plateasca taxele scolare si asigurarile medicale pentru cei doi copii. Eugene e un tanar mandru de identatea sa, pentru ca se considera un om civilizat. Intr-adevar, atunci cand am trecut prin fata unui restaurant care oferea, intre felurile de mancare, carne de maimuta la gratar, Eugene mi-a spus pe un ton apasat: “oamenii civilizati ca noi nu mananca asa ceva!”.
PS Pentru cei interesati de discutiile din PE, notez aici dezbaterile foarte interesante care au avut loc in aceasta dimineata pe trei teme: securitate energetica (in prezenta directorului RELEX Landaburu), alegerile din Moldova si, in fine, extinderea (in prezenta comisarului cu acest portofoliu O. Rehn).