Posts from — September 2009

Un bun prieten mi-a scris că orice alianță de dreapta e imposibilă, pentru că nu mai există vreun partid de această orientare la noi.
Dezamăgit, mi-a adăugat un citat din la Bruyere: ”A quelques-uns l’arrogance tient lieu de grandeur, l’inhumanité – de fermeté et la fourberie – d’esprit”.
Corespondentul meu îmi zice că avem aici portretul unui mare număr de politicieni de la noi.
E politica românească definită de dominația acestui tip de caracter?

Într-un interviu acordat hebdomadarului Le Point din această săptămână, Xavier Musca, unul dintre consilierii lui Nicolas Sarkozy, este întrebat dacă între el și Henri Guaino, un alt sfătuitor al Președintelui francez, există vreun conflict.
În răspunsul dat, Xavier Musca descrie foarte bine mecanismul colaborării cu un șef de stat, dar și limitele evocării publice a activității unui consilier.
“Nu voi aduce dezbaterile noastre în piața publică. Președintele ascultă mai multe puncte de vedere. Și pe cel al lui Guaino, și pe al meu, și pe ale altora. După care ia decizia. Doar el. Dacă vă imaginați că munca de aici seamănă cu o partidă de șah sau cu ceea ce se întâmplă în curtea școlii în recreație, sau că noi consilierii suntem într-o dispută nesfârșită, vă înșelați. Nimeni nu încearcă să existe independent de Președinte”.

Vineri, 2 octombrie, de la 15h, la sediul Institutului de Studii Populare, din str. Alecu Russo nr. 13-19, etaj 1, apt. 3 (la intersecția Tunari cu Eminescu), va avea loc dezbaterea “De ce trebuie să renunțăm la Senat?”.
Voi aborda aceasta temă împreună cu Cătălin Avramescu, Ioan Stanomir și Valeriu Stoica.
Moderator va fi Sever Voinescu.

În această săptămână, Parlamentul e reunit în comisii.
După ce aseară au discutat despre Libia (cu ușile închise, ceea ce mă împiedică să dau vreo informație), în această dimineață membrii comisiei de afaceri externe au avut pe agendă tema Balcanilor de vest.
A fost vorba, de fapt, despre o decizie a Comisiei referitoare la eliminarea vizelor pentru Macedonia, Serbia și Muntenegru. S-au format imediat doua tabere: cei care doreau includerea pe această listă a altor state (Albania, Bosnia-Hertegovina și, la limită, Kosovo), respectiv cei care nu acceptă decât grupul celor trei propuse de Comisie. Două au fost argumentele avansate în favoarea extinderii listei:
a. doar Macedonia a îndeplinit toate obiectivele fixate de Comisie, așa că includerea a doar două state suplimentare – și nu a tuturor celor din regiune – e ilogică
b. o listă restrânsă va stimula traficul de pașapoarte, creând de asemenea frustrări și dezechilibre într-o regiune care a cunoscut deja conflicte din aceste pricini
Adversarii unei liste extinse, inclusiv reprezentanții Comisiei, au reacționat spunând că țările care nu au fost trecute pe lista pozitivă vor fi avute în vedere la anul.
În sfârșit, dezbaterea a inclus și o polemică referitoare la Kosovo. O deputată din Spania a reamintit că includerea acestei regiuni e problematică deoarece mai multe țări, inclusiv a sa, nu au recunoscut statalitatea Kosovo. În replică, un parlamentar german a precizat că aceste țări constituie o minoritate în Uniune.
În această seară, după o întâlnire cu comisarul pentru relații externe și politica de vecinătate, membrii AFET vor discuta cu premierul Vlad Filat și cu noul ministru de externe al Moldovei, Iurie Leanca.

Victoria Angelei Merkel la alegerile din 27 septembrie nu e o surpriză.
Neașteptat e însă scorul dezastruos obținut de social-democrați, cel mai mic din istorie și cu 10 procente mai mic decât la scrutinul precedent. Încă o probă a faptului că a trecut vremea în care stânga se putea folosi de criza capitalismului pentru a aduna voturi în dreptul său.
Au urcat în schimb liberalii, care vor reveni la guvern după 11 ani de opoziție, ca și stânga radicală.
Marea Coaliție, pe care Germania a cunoscut-o pentru a doua oară (după cea de la sfârșitul anilor șaizeci), a fost mai profitabilă pentru dreapta decât pentru stânga.
Ar fi bine ca și în România să se întâmple la fel…

Editura Arthaud, în colaborare cu Courrier International, a publicat nu cu mult timp în urmă un atlas special.

Acesta reunește imaginile unor teritorii aflate în dispută, așa cum sunt acestea cuprinse în diverse atlase naționale, sau pur și simplu reprezentări cu un caracter aparte al unor spații geografice.
Reproduc aici imaginea Australiei, așa cum e înfățișată pe acest continent: polul nord e jos, iar nu sus, așa cum suntem obișnuiți să ni-l reprezentăm.

Florin Toma, Loda, Cati: Vă mulțumesc mult pentru aprecieri.
Alex Răuță: mulțumesc pentru ajutor.
Lidia Barbulici: sunteți inepuizabilă!
Ilinca et alii: sensul dat intelectualului e unul foarte utilizat în teoria politică și în sociologie. Alex Răuță v-a citat aici un text relevant. Faptul că nu îl cunoașteți îmi spune că nu aveti nici o legătură cu științele umane. Nu e un păcat. Așa cum am declarat și ieri, îii apreciez foarte mult pe ingineri, mai ales atunci când sunt preocupați de politică.
Atreides, Radu Humor & Ilinca: toate intervențiile mele publice din perioada când NU am lucrat cu președinții Constantinescu și Băsescu mergeau în această direcție a limitării puterii (care e și sensul principal al liberalismului – v. Norberto Bobbio). Cât privește activitatea mea în calitate de consilier, repet ceea ce am mai spus și altă dată: nu vorbesc public despre acest lucru. De altfel, o fac foarte rar și în privat.
PS Vă recomand un roman foarte bun al lui Daniel Kehlman apărut la Humanitas: Eu și Kaminski e o poveste despre artă și presă.

Vă recomand, de asemenea, textul de pe blogul lui Vladimir Tismăneanu despre neoconservatorism, care conține și o notă autobiografică foarte utilă în înțelegerea parcursului intelectual al acestui eminent profesor american de origine română.

Reproduc aici o știre Newsin din această seară:

“Cristian Preda: Vasile Blaga mi-e simpatic pentru că este inginer
Europarlamentarul PDL Cristian Preda s-a întâlnit cu cei care-i citesc blogul, ocazie cu care a vorbit despre criticile pe care i le-a adus Vasile Blaga, despre care a spus că i se pare foarte simpatic pentru că este inginer, iar această formaţie se vede foarte bine la el.
Subiectul criticilor formulate de Vasile Blaga la adresa lui Cristian Preda şi Monica Macovei, într-un interviu acordat “Academiei Caţavencu”, a fost adus în discuţie de către unul din cititorii blogului lui Preda care au venit la întâlnirea cu el de vineri seara de la sediul Grupului pentru Dialog Social. Preda a evitat să comenteze explicit afirmaţiile lui Blaga, însă a precizat că îl cunoaşte bine şi nu crede că este vorba de răutate şi frustrare faţă de intelectualii din politică. “Am o simpatie foarte mare pentru Vasile Blaga din două motive: în primul rând, e din Oradea, un oraş special în care am mulţi prieteni, iar în al doilea rând, e inginer. Eu vin dintr-o familie de ingineri şi sînt sensibil la acest gen de persoane. Eu îi ador pe ingineri. Blaga mi-e foarte simpatic dintre toţi pedeliştii pentru că la el se vede foarte bine această formaţie”, a spus europarlamentarul PDL. “N-a existat vreun moment în care să nu fiu prezentat public ca membru al PDL. Mi-am asumat tot timpul această identitate”, a adăugat Preda.
Ulterior, discuţiile au abordat subiectul disciplinei de partid aşa cum este înţeleasă în partidele româneşti. Preda s-a pronunţat pentru o dezbatere mai amplă în interiorul partidelor politice asupra temelor de interes general deplângând obiceiul birourilor de presă ale partidelor care le dau politicienilor care apar la televiziuni o listă cu mesaje de transmis, ca exemplu de limitare a dezbaterii. “Cred că un partid are de câştigat dacă diversifică punctele de vedere, nu ca un soldăţel care repetă până la nevroză acelaşi mesaj (…) Ce înseamnă să fii disciplinat? S-ar putea să văd lucrurile diferit pentru că eu cred că diversitatea este preferabilă unei simplificări unificatoare. De multe ori dezbaterea nu se produce pe teme esenţiale. De exemplu, mi-ar plăcea să discutăm şi în zona PDL despre unicameral. Chiar toată lumea are aceeaşi părere?”, s-a întrebat Preda. El a constatat că, de multe ori, politicienii spun lucruri importante doar presaţi de jurnalişti, fapt pe care l-a apreciat ca nefiresc.
Secretarul general al PDL, Vasile Blaga le-a reproşat democrat-liberalilor proveniţi din societatea civilă, într-un interviu publicat de “Academia Caţavencu”, faptul că nu se implică suficient în partid şi în apărarea imaginii acestuia. “Să ştiţi că ceea ce nu văd acum la cei intraţi pe listele noastre, cei din societatea civilă, nu văd că ei simt că sînt membrii partidului nostru (…) Să văd eu cum luptă Monica Macovei, Cristi Preda pentru imaginea Partidului Democrat-Liberal. Să-i văd eu. Vă spun că nu i-am văzut o dată, de cînd s-au ales, că spun ceva în calitate de membri PD-L”, a spus Blaga.”

Întâlnirea de la GDS a fost foarte reușită. Îi las pe cei care au fost acolo și care doresc să spună ceva să dea detalii.

Am citit articolul dnei Zoe Petre din Ziua de vineri, în care distinsa profesoară răspunde invitaţiei pe care am adresat-o susţinătorilor lui Crin Antonescu la dialog.
Domnia sa îmi face câteva reproşuri şi propune o temă de reflecţie.
Mă grăbesc să reacţionez, fiindcă nu aş vrea ca dna Petre să creadă că ignor o voce atât de consistentă şi de subtilă precum a domniei sale.
Zoe Petre îmi reproşează o oarecare blazare şi ceva suficienţă, pentru că, dezamăgit fiind că dl Antonescu n-a dorit să dialogăm despre liberalism, am spus la un moment dat că am scris pe această temă zece cărţi (nu zeci, cum menţionează dna Petre!). Îmi pare rău dacă precizarea mea a fost luată ca o dovadă de infatuare. Era vorba doar de intenţia de a-i semnala dlui Antonescu că liberalismul a fost pentru mine obiect de reflecţie, nu de improvizaţie la televizor. Am simţit nevoia să pun lucrurile la punct întrucât singurii membri marcanţi ai PNL care mi-au dovedit, din 90 încoace, că au citit ceea am scris despre liberalism sunt Valeriu Stoica şi Varujan Vosganian. Cei doi sunt, alături de Mona Muscă, şi cei mai apropiaţi liberali de mediile intelectuale pe care le-am frecventat atât eu, cât şi dna Petre. M-a surprins de altfel faptul că domnia sa vede în dl Antonescu un intelectual.
Eu nu reuşesc să identific o epocă sau măcar un moment din 90 încoace în care dl Antonescu să fi asumat condiţia de intelectual. Din câte ştiu, domnia sa a fost de la bun început angajat politic. Nu e nimic rău în asta. Trebuie să fac aici o precizare. Spre deosebire de dna Petre, eu cred că intelectual nu e doar cel care mânuieşte concepte (acesta e sensul pe care îl asumă eminenta mea interlocutoare), ci cel care refuză ambiţia de a lua puterea. Dl Antonescu vrea însă din 90 încoace să ajungă la putere. La un moment dat a şi reuşit. A fost chiar ministru, fără a lăsa multe urme. Faptul că uneori – nu întotdeauna – are o exprimare îngrijită e un fapt de toată lauda. M-aş bucura chiar foarte mult să nu abdice – aşa cum s-a întâmplat ieri în Parlament – de la idealul decenţei publice.
Doamna Petre greşeşte însă în mod fundamental într-un punct. Şi anume în privinţa subiectului pe care l-am propus spre dialog celor care au semnat lista de adeziuni la candidatura penelistă. Nu mă gândeam că ar trebui să dialogăm despre Crin Antonescu. De asta am şi spus că nu vreau să văd în savanţii de pe listă, atâţia câţi sunt, doar nişte semnături, ci nişte voci informate şi articulate. Eu le-am propus ca temă regimul actual şi situaţia politică a României. Sigur, dl Antonescu face parte din tabloul politic de azi. E chiar un personaj.
Prefer însă o discuţie dintr-un unghi instituţional, iar nu personalizat. Doamna Zoe Petre nu vede însă regimul, ci doar persoana Preşedintelui.
Domnia sa ştie cât de dăunător e pentru spaţiul public discursul prea personalizat şi prea pasional. Am suferit amândoi din această pricină atunci când am avut oportunitatea ca, sub direcţia domniei sale, să lucrez la Preşedinţie în 1999-2000.
De aceea sunt şi mirat că dna Petre face eroarea pe care o fac toţi peneliştii din 2007 încoace, şi anume de a ajunge din orice punct şi pe drumul cel mai scurt, la o presupusă fire integral conflictuală şi în chip definitiv dizolvantă a lui Traian Băsescu.
Nu, doamna Petre!
Traian Băsescu nu e aşa decât în mintea peneliştilor, mai vechi sau mai noi, care nu au o soluţie alternativă la politica sa.
Inclusiv o alternativă la propunerile liberale şi modernizatoare pe care le-a făcut în privinţa educaţiei sau a regimului constituţional.
Sunt bucuros să port acest dialog.
Aş fi încântat dacă am trece de la invectivele adresate adversarilor la judecăţi despre binele public.
Doamna Petre sugerează acest lucru la un moment dat atunci când vorbeşte despre capacitatea de a sădi încredere şi curaj.
Spre deosebire de domnia sa, eu cred că aceste calităţi au fost întrunite cu demnitate nu doar de către Emil Constantinescu, ci şi de către Traian Băsescu.

Vă semnalez apariția albumului unui artist grafic excepțional, dl Devis Grebu.

Felicitări Institutului Cultural Român pentru ideea reunirii în album a lucrărilor unui artist consacrat în străinătate și prea puțin cunoscut la noi.
PS Vă aştept vineri la GDS de la ora 16.