Forme fără fond
Exemplul 1: plătesc cu un card embosat la o agenție de voiaj, chitanța care iese din aparat cuprinde mențiunea “Pin verificat. Semnătura dvs nu mai este necesară”, dar vânzătoarea îmi solicită totuși semnătura spunând că așa i-a spus șeful și că ea nu poate să facă altfel, pentru că nu ea face regulile.
Exemplul 2: în fața unui imobil sunt instalate trei ghene de gunoi distincte – una pentru plastic, alta pentru hârtie și ultima pentru sticlă -, dar gunoierii le varsă pe toate în aceeași mașină.
Exemplul 3: într-un restaurant din centrul orașului, la prânz, mănânc împreună cu un amic și, deși suntem singurii clienți, chelnerul nu vrea cu nici un chip să închidă muzica populară care urlă ca pe un stadion, întrebându-ne cu un aer candid: “ați văzut dvs restaurant serios fără muzică?”
28 comentarii
imi place ! suntem engramati….cine ne decodeaza ? si de ce ?
exemplu’ 4
parlamentu’ romanichi, in 7-8 luni de fuctzionare a adoptat, parca, http://www.ziare.com/In_sase_luni_de_activitate_deputatii_au_adoptat_o_singura_lege-802208.html
ocupindu’se, in schimb, cu tot felu’ de intrigi bazate pe frustrarile unor dame tradate’n amoooh
Şi în Hiroshima, uneori, cîteva categorii de gunoi reciclabil se pun la grămadă în camion. Acuma, depinde de instalaţia industrială de sortare. Dacă are utilaj şi posturi de lucru pentru toate categoriile de gunoi reciclabil, nu e o problemă. Oricum, fiecare categorie de gunoi se subîmparte, mergînd pînă la separarea sticlei pe culori, de pildă. Amestecarea iniţială a gunoiului echilibrează gradul de ocupare a posturilor de lucru.
Acuma, de ce se depune în containtere separate, nu ştiu. Poate, pentru evaluarea masei. Pe semne, din raţiuni de organizare a spaţiului, sau cel puţin pentru formarea conştiinţei eco- a localnicilor. Cînd se formalizează sortarea, şi omul va fi mai puţin tentat să pună la grămadă felurile incompatibile de gunoi. Odată format reflexul sortării, operatorului îi rămîne mai multă libertate pentru ajustarea modului de colectare. Ba, reflexul sortării la sursă permite şi interschimbarea operatorilor. Apoi, mă gîndesc că, densitatea, fiind totuşi diferită, prin modul de aşezare pe platforma camionului, se echilibrează şi sarcina pe osii. O altă raţiune ar fi densiatea medie admisă de camion. Una e să cari metal şi să rupi suspensia cînd încă mai ai loc, şi alta e să cari plastic cu camionul burduşit, dar, în fond foarte uşor.
Nedumeririle s-ar atenua dacă fabricile de sortare a gunoiului ar avea circuite de vizitare. Una din asemenea fabrici din Hiroşima are aşa ceva. Un culoar de vizitare, total izolat de spaţiul de lucru.
În oraşele Japoniei, cam fiecare cartier are regulile lui de sortare iniţială, în funcţie de soluţia tehnologică a companiei de prelucrare a gunoiului, dar principial regulile nu diferă.
Despre critica formalizării, poate mai încolo, pe măsură ce-mi fac timp.
Exemplul 5: Se banuieste ca cineva a cheltuit/furat niste bani din buzunarele noastre si se instituie o comisie parlamentara, spre a analiza modul in care s-au cheltuit milioane de euro.
Astia in lipsa actelor cerute de la minister, in timpul liber, pun la punct o strategie de a obtine dovezi, acte de cheltuire a sumelor imense puse la dispozitie pe timp de criza.
Cineva-i asculta in timp ce unul spune ca o sa-i ia la suturi pe niste papatori de bani, altul ca le trebuie probe serioase, altii ca un contract afisat pe seitul Ministerului nupoate fi luat de bun si trebuie sa-l vada in original,etc.
Pana la urma se acuza faptul ca se procedeaza ca-n anii ’50, dar culmea, nu de cei care-au facut politie politica( ascultari ilegale), ci de cei care, puneau la punct un plan de bataie, spre a obtine niste date pe care cei in drept refuzau sa le puna la dispozitie .
Ar mai fi si un alt exemplu, cum se compromit unele persoane la comanda po;itica, dar…..
Exemplul doi ma chinuie si pe mine…
Exemplul 1 ilustrază mai degrabă frica de lege, decît prostia. O lege neclară şi/sau incoerentă, dar aspră, poate provoca decizii absurde. Cînd frica de pedeapsă e omniprezentă, nicio măsură de siguranţă, nicio redundanţă nu e prea mare. Partea cea mai rea e că nciun argument raţional nu poate ameliora comportamentul indus de frică. Eliminarea redundanţei nu se poate face decît tot pe cale legislativă. Condiţia este ca însuşi legiuitorul să cunoască bine limba română, pentru a face legea uşor de citit, fără parazitismul ambiguităţii/ incoerenţei.
Exemplul 3 este consecinţa prostiei proprietarului şi a lipsei de profesionalism a personalului.
Sunt trei căi de atragere directă a clientului. Vizual, auditiv şi olfactiv. Toate trei sunt părţi ale produsul principal al restaurantului: atmosfera. Cine crede că clientul merge la restaurant să mănînce, se înşeală. Pentru mîncare există cantinte, fast-food-uri etc. Aşadar, produsul restaurantului este atmosfera. Pentru atragerea clientului poţi lăsa afară oarece stridenţă, fie prin iluminare, fie prin plasarea exhaustorului la stradă, fie prin plasarea unui difuzor. Însă, dacă nu compui o atmosferă potrivită în interior (nu neapărat democratic plăcută tuturor) nu rezolvi mare lucru.
Trăim vremuri dominate de gîndirea după manual. De felul în care întocmeşti manualul depinde păstrarea coerenţei atmosferei. Iar aici, sunt două opţiuni. Faci un manual stufos, pe care îl poate urma orice angajat, sau faci un manual lax, dar în schimb, angajezi oameni alfabetizaţi în citirea aerului. Cu cît angajatul ştie să citească mai bine aerul, cu atît mai profesionist e. În orice caz, un restaurant cu rigidităţi mari în reglarea volumului muzicii e un restaurant prost, chiar dacă bucătarul ar fi de mare clasă. Iar cea mai mare greşeală e să crezi că poţi atrage clienţii cu muzica ce răzbate din salon, afară. Sunt şi mici trucuri la alegerea muzicii. Dacă vrei schimburi dese de clienţi, le poţi regla durata medie de staţionare, întocmind o play-listă mai scurtă. Dar asta ţine deja de fineţuri.
Eu însumi, cînd îmi vine un grup de oameni care se întîlnesc după zeci de ani de la absovirea şcolii, nu mai pun niciun fel de BGM. Îi las să converseze liber. În general, cînd e prăvălia plină, tai muzica, pentru că ştiu că nu lîncezeşte conversaţia.
Exemplul #1.
Verificarea cartelei arata doar faptul ca PIN-ul e ok si ca pe contul respectiv exista bani, deci cum ar veni, cartela e acoperita. Sistemul nu identifica si persoana. Si probabil ca in urma delicventei tot mai crescute in domeniul cardurilor unii prefera si o asigurare olografa. Nu vad sensul semnaturii dar precis exista pe undeva. Cea mai la indemana explicatie ar fi ca, ulterior, nu mai puteti reclama că altcineva (un hot, un gasitor sau chiar un membru al familiei) s-a folosit de cardul respectiv fara aprobarea proprietarului.
Exemplul#2
Este ilogic ceea ce se intampla. In mod normal se aduna pe rând, in anumite zile, numai tomberoanele cu acelasi continut.
Exemplul#3
probabil ca tocmai din cauza acelei muzici ati fost singurii consumatori. Daca de maine nu mai mergeti acolo sa mancati, cand patronul se va vedea cu restaurantul gol, poate ca va opri si muzica.
mi-a placut. daaar poate avem si solutii? pentru ex 2 de ce nu ne inspiram de la prietenii suedezi ca tot e randul lor la presedentie?
Pe de alta parte, eu asteptam cu totul alte comentarii/teme de la un europarlamentar. Despre tomberoane si restaurante poate sctrie orice turist. Dvs sunteti acolo cu totul alt scop. Cel putin asa imi place sa cred.
Carol: faptul ca merg saptamanal la PE nu-mi retrage identitatea de bucurestean!
Carol nu intelege ce scrie Preda;
Preda nu intelege ce scrie Carol;
Concluzie: Basescu e de vina !
@Marius Delaepicentru
In Tokio, e agasant ca sunt doar doua zile de moeru gomi, eu am prins inclusiv chestii de genul marti si joi, adica vara tb. sa stai de joi pana marti cu gunoiul in casa bleah
Forme fara fond = fond fara forme!
Soluţia ideală: România să fie declarată falimentată, să ne cumpere nemţii, iar eu să am salariul 2500 de euro-lună.
Asta ar fi o ştire senzaţională, de ultimă oră şi INCREDIBILĂ!
am o solutie mai simpla pentru tine, Shadow: te cumpar eu pe tine, imi duci gunoiul zilnic si iti dau 2500 euro/luna + casa si masa; ce zici ?
… evident, gunoiul trebuie separat profesionist, de ex., moeru gomi se spala si se usuca inainte de aruncare (nu arunci cartonul de lapte asa, cu laptele mustind pe el)
muziaca populara …sau manelele…. trebuie sa fi fost GARNITURA LA MANCARE…… In vremurile “de alta data”….cand doreai sa bei o bere in restaurant…… chelnerul raspundea prompt : Nu servim bautura fara mancare…. si ..ca sa ne conformam ..luam 200 de grame de cascaval cu piper si cu scobitopri… eeeehhh ..!!!!.frumoase vremuri…uitate…!!!???.
Recicling haiduk { at 5:48 PM }
Moeru gomi = gunoi incinerabil
Două zile pe săptămînă pentru gunoiul incinerabil nu sunt prea puţine. Te poţi descurca uşor. Iată cum: în Tokio, plata se face cu vouchere. Aplici colantul corespunzător volumului sacului, te uiţi pe hartă, şi duci sacul două străzi mai încolo, dacă vrei să scapi de el în ziua de gaură. Mai sunt şi alte forme. Scoţi gunoiul la uscat pe balcon. Cel puţin cînd ai coji de pepene, dacă le usuci, îi ajuţi pe gunoieri să cheltuiască mai puţină benzină la cărat, şi să ardă şi mai puţină păcură în furnal. Iar dacă ai ceva prea puturos, poţi turna puţină apă de clor în sac. Nu prea mult, ca să nu dea dioxine la ardere. Mai ai şi soluţia refrigerării/congelării gunoiului. Cînd mi se strică ceva, întîi congelez şi abia apoi arunc. Bine, mai am posibilitatea să car gunoiul de acasă, la prăvălie, unde vine maşina în fiecare dimineaţă, la ora 4:20. Aşadar, soluţii sunt. Trebuie doar să gîndeşti.
Recicling haiduk { at 7:09 PM }
Cutiile de lapte nu sunt gunoi incinerabil, ci reciclabil. Merg la hîrtie/carton. Bineînţeles, după spălare, uscare şi desfăşurare.
@Marius Delaepicentru
“Cutiile de lapte nu sunt gunoi incinerabil, ci reciclabil. ”
De acord, dar mai gresesc si eu …
La Exemplul 3, eu as adauga si urmatorul caz, tot mai des in Bucuresti… te duci la localul nou deschis, cu pretentii, si comanzi, prudent, cateva chestii cat mai banale, sa incerci locul … vine chelnerul la tine, parca plutind deasupra solului, si te imbie, cu o voce de castrato “dar la spaghetele, nu doriti si niste parmezanut, un pic mic ?” sau “sa va presar doar o boare de piper, pe gustul dumneavoastra …?”. Vocile astea false, insotite de miscari diafane, sunt tot mai dese, fara ca serviciul real sa fie imbunatatit cumva; ai impresia ca insii vor sa-si bata jos de tine, poate ai o pata pe camasa si te verifici … nici gand, la mesele din jur se repeta scena de balet … de ce … cum se poate … la ce bun … mister total … trebuie sa fie pe undeva, pe la scoala secreta de chelneri de top un profesor diliu, altfel nu-mi explic …
În principiu, cam tot ce e carton merge reciclat. Condiţia e să fie curat. Dacă ţi se împute laptele în cutie, e mai natural să pui cutia la gunoiul incinerabil.
Cele mai derutante sunt materialele compozite. De pildă, pungile de plastic multistrat (ambalaj de alimente congelate) nu merită reciclate. Au valoare zero de întrebuinţare. Mai bine le incinerezi. Ridici astfel puterea calorifică a gunoiului.
Cutiile de sake, sau de smîntînă dulce, cu poleială la interior, nu prea-mi vine să le pun la reciclabil. Smîntîna se spală greu, iar aluminiul impurifică hîrtia. De aceea, aleg să arunc cutiile la gunoiul incinerabil. Pe ce mă bazez? Păi, medicamentele inutile (ce uneori sunt învelite în aluminiu) sunt indiscutabil gunoi incinerabil. E drept, din raţiuni de securitate.
PET-urile de ulei, sunt, sigur gunoi incinerabil. Trebuie să ai doar grijă să le scoţi capacul înainte de a le arunca. Nu-ţi poate cere nimeni să speli o butelie de ulei. Ar fi un fals ecologism, ţinînd seama că însuşi uleiul este duşmanul natural al nămolurilor active din staţia de epurare a apelor uzate.
Gourmet flamând {at 7:40 PM } Iartă-mă, dar astea sunt nemulţumiri ce se soluţionează numai prin scoaterea localului cu pricina de pe lista de elecţie. Nicio lege nu le poate impune chelnerilor să se poarte natural.
Daca e un lucru pentru care il apreciez pe Traian Basescu, este faptul ca te-a ales pe tine consilier.
Bravo Cristi.
p s : te rog frumos nu-ti dorii sa ajungi presedinte, cred ca este singura greseala pe care poti sa o faci, pentru care nu te-as mai simpatiza.
nu stiu ce vezi la Ioan T Morar , de l-ai pus la blogroll. TIpul asta mi se pare nematurizat. Un copil, nici adolescent nu este.
Era un film , cu Mel Gibson, in care dupa ce se chinuie in lupta cu un urias, intr-un final il pune la pamant, ii da masca jos si vede o fata de copil(Mad MAX3). EEE.. ala era Ioan T Morar
Exemplul 4. Publicaţie academică cu pretenţii. Mi se trimite de la editor un articol, scris de un străin, pentru review. Foarte slab, iar tema articolului nu avea nici în clin nici în mâneca cu jurnalul, aşa că îl resping. După care mă întâlnesc cu editorul şi acesta îmi spune: “ştii, înţeleg de ce l-ai respins, dar trebuie să îl publicăm pentru că avem nevoie de autori străini în revistă.”
cu intarziere, imi dau si eu cu parerea:
1) seful si ce vrea el e mai important in ro decat orice regula, asta e baza sistemului; la stat si la majoritatea firmelor private asta e filosofia;
2) asta e o problema reala: firmele de colectare incalca legea flagrant, si anume prefera sa trateze gunoaiele pe care le aduna ca nefiind colectate selectiv, chiar daca ele sunt; mai explicit, ei primesc mai multi bani daca pretind ca au procesat deseuri nediferentiate, chiar daca in fapt sunt deja diferentiate; e o incalcare a legii pe care toate firmele de salubritate o practica
3) trebuia sa plecati in secunda 2 de acolo sau sa cereti sa vorbiti cu managerul localului
[...] Aţi văzut dvs restaurant serios fără muzică? [...]
Introduceți datele si comentariul dvs.