Posts from — August 2009

Scriu din Douala, capitala comerciala a Camerunului, unde am fost nevoit sa ajung pentru a putea lua un zbor spre Bruxelles.
Atmosfera de la Libreville nu era tocmai incurajatoare, mai ales ca, dupa inchiderea frontiererlor terestre si maritime, au inceput sa fie anulate si zboruri.
Alegerile din Gabon au fost o surpriza foarte neplacuta.
Primul soc l-am avut la deschiderea urnelor. Programata sa inceapa la 7 dimineata, votarea a fost uneori amanata pana la amiaza. Cauzele erau diverse. In unele sectii, lipseau presedintii comisiilor electorale, fara ca veunul din cei rpezenti sa stie unde se afla si unde ar putea fi cautati; in alte sectii, nu ajunsesera toate buletinele candidatilor. Trebuie spus ca in Gabon, ca si in alte tari din regiune, fiecare candidat are propriul buletin, diferenta fiind facuta de fotografii si de culoarea hartiei. Am fost in sectii de vot in care nu existau nici macar jumatate din buletine.
O alta dificultate a fost legata de numarul total al candidatilor. In dimineata votului; ramasesera 18. In cursul zilei, un alt candidat a anuntat retragerea. Nu toata lumea a aflat insa acest lucru, asa ca in unele sectii buletinele acestuai au fost retrase, iar in unele – nu.
Procedurile au fost foarte greoaie. Fiecare buletin al fiecarui candidat trebuia semnat de fiecare membru al comisiei electorale. Alegatorul are la dispozitie doua plicuri: intr-unul pune buletinul candidatului pe care il prefera, iar in cel de-al doilea (numit “pubela”) trebuie sa plieze toate buletinele celorlalti candidati. In aceste conditii, votarea dura uneori 7-8 minute per persoana.
In multe sectii de vot, nervozitatea a atins cote incendiare. Cand stai 4-5 ore la coada pentru a vota iti poti pierde cumpatul.
La numararea voturilor, am fost intr-unul din cartierele opozitiei. Cum observatorii internationali nu erau prea bine vazuti, am fost nevoit sa infrunt o muiltime care voia sa rastoarne masina in care venisem si sa dau numeroase explicatii unor persoane care voiau sa isi strige nemultumirea si nerabdarea de a vedea implinita schimbarea. M-au ajutat sa trec peste moment soldatii, stapani ai procesului electora, aici ca si in celelalte sectii.
In Gabon, cetatenii au dreptul de a vedea numararea voturilor. Fiecare vot este aratat multimii, presedintele biroului strigand numelui celui votat. O inghesuiala de nedescris a insotit, de aceea, despuierea urnelor.
In sectiile in care am fost dupa inchiderea procesului electoral, cei trei candidati principali – Ali Bongo, Andre Mba Obame si Pierre Mamboundou – ocupau primele trei locuri, nu in aceeasi ordine, in vreme ce unii candidati nu culesesera nici macar un vot.
Ploaia care a inceput sa cada pe la 11 asupra orasului n-a domolit strigatele de bucurie ale partizanilor diversilor competitori.
N-au mai reusit sa se stranga in centrul orasului, dar au sarbatorit in fata sectiilor de vot.

Desi sunt aproape de Ecuator, nu sunt mai mult de 25 de grade, pentru ca e sfarsitul anotimpului sec.
In cursa electorala au ramas mai putini candidati. In aceasta dimineata, 11 dintre cei 23 inscrisi au anuntat ca se raliaza lui Andre Mba Obame, pentru a se opune cu sanse lui Ali Bongo, fiul presedintelui decedat in iunie.
Dintre cei 11, patru au anuntat dupa cateva ore ca dezmint retragerea.
Altfel spus: confuzia domneste la Libreville.

După ce am asistat la concertul Madonnei din parcul Izvor, mă pregătesc de o întoarcere în istorie.
Joi seară trebuie să ajung la Libreville, în Gabon, unde vor avea loc alegeri pentru a-l desemna pe succesorul lui Omar Bongo.
Sunt 23 de candidați în cursă, iar eu voi fi observator electoral.
Nu e prima competiție politică din Africa pe care o urmăresc la fața locului: în 2007, am fost observator la alegerile prezidențiale din Mali.
Acestea sunt doar două dintre țările supuse unei analize profunde în ultimul număr al revistei Pouvoirs, intitulat “La democratie en Afrique”.
PS Deocamdată, nu știu când voi avea acces la Internet, așa că până marți (când ajung la Bruxelles) e posibil să public aici mai rar.

Punerea sub acuzare a arhiepiscopului Teodosie este o noutate absolută pentru statul român.
Va duce oare această anchetă la o separare a statului de Biserica ortodoxă? Sau, dimpotrivă, va fi o ocazie de afirmare a influenței BOR?

Doi prieteni mi-au sugerat zilele trecute sa scriu pe blog mai mult despre ce se intampla in Parlamentul European (PE). Le-am raspuns ca nu am ce sa evoc, deoarece, ca orice parlamentar care se respecta, si cel european si-a inceput mandatul cu doua saptamani de activitate urmate de o luna de vacanta.
Vacanta e acum pe sfarsite, asa ca sunt din nou la Bruxelles.
In august, am continuat sa primesc mesaje electronice, iar la biroul din Bruxelles mi-a sosit o bogata corespondenta.
Ca sa va puteti face o idee despre cine si ce anume scrie unui deputat european, am selectat cateva dintre scrisori, lasand de o parte toate mesajele de felicitare, ca si tot ceea ce a venit de la Parlament, Comisie sau Consiliu. Ordinea transcrierii e intamplatoare:
1. Green 10 coalition mi-a trimis un plic cu seminte de Ocinum basilicum, pe care ma invita sa le plantez.
2. Primarul din Strasbourg imi vorbeste despre “orasul-simbol” pe care il conduce.
3. ComRes imi propune un chestionar pe teme diverse, de la reglementarea jocurilor de noroc la opinia despre cel mai bun presedinte al Statelor Unite.
4. Camera de comert si de industrie din Vosges ma invita la un seminar pe tema “Apa din munti”.
5. Thornsett Group ma anunta ca vinde apartamente in preajma PE, cu preturi care incep de la 170 de mii de euro.
6. HUmane Society International, care se prezinta drept “a leading force for animal protection” vrea sa stie daca am un “particular interest in animal welfare”.
7. Ministerium fur Generationen, familie, Frauen und Integration al landului Nordrhein-Westfalen organizeaza o conferinta despre politicile de dezvoltare internationala.
8. Aflu dintr-o scrisoare primita de la Justice for Colombia ca numarul sindicalistilor ucisi in aceasta tara a crescut in 2008 cu 25% fata de 2007.
9. Uniunea Nationala a Notarilor Publici (singura organizatie romaneasca de la care am primit un semn) ma informeaza ca 8 milioane de cetateni din UE studiaza, muncesc sau se casatoresc intr-un alt stat decat cel de origine si ca, la scara europeana, o succesiune din 10 comporta o dimensiune internationala.
10. O expozitie de fotografii intitulata Just Care-Africa va fi deschisa pe 2 septembrie.
11. Ministrul afacerilor economice, al infrastructurii, transportului si tehnologiei din Bavaria, impreuna cu CEO de la E.ON Energie din Munchen organizeaza o conferinta pe tema Sustainable Energy Supply in Europe.
12. Reporters sams frontieres ma informeaza ca in momentul de fata sunt peste 100 de jurnalisti inchisi.
13. Compania Novartis isi prezinta activitatile in domeniul farmaciei si al cercetarii medicale.
14. Liga Europeana impotriva Reumatismului cere conditii egale de munca si de tratament pentru persoanele afectate de aceasta boala, care ar fi 100 de milioane la scara UE.
15. International Road Transport (care include 180 de membri din 70 de tari) ma invita la “an informational cocktail and networking opportunity” cu reprezentantii sai din Bruxelles.

Într-o broșură intitulată Histoire du liberalisme și apărută la PUF în anii optzeci, Maurice Flamant punea în evidență două sensuri opuse ale liberalismului.
“Într-un prim sens, liberalismul descrie aspirația către libertate înrudită cu simțul datoriei. E sensul pe care îl găsim în Memoriile lui Andre Maurois atunci când scria ‘Am fost și am rămas un liberal întrucât cred că oamenii sunt mai fericiți și mai buni dacă au parte de libertățile esențiale‘. Într-un sens cu totul opus, liberalismul descrie capriciile bogaților, abuzurile celor puternici sau egoismul guvernanților, caz în care nu ar fi altceva decât alibiul unor beati possidentes, reduta ridicată de ei împotriva dezmoșteniților sau perdanților. Tot în acest context, e citată faimoasa formulă a lui Guizot Enrichissez-vous. Formula e deseori scoasă din context… Șef al guvernului între 1840 și 1848, Guizot se opunea de fapt, într-un discurs rostit pe 1 martie 1843, scăderii censului cu cuvintele următoare: ‘Nu mai urmăriți pentru moment cucerirea drepturilor politice… Deocamdată, cele de care dispuneți sunt suficiente. Întemeiați-vă însă guvernarea, consolidați-vă instituțiile, luminați-vă, îmbogățiți-vă, îmbunătățiți starea materială și morală a Franței’. Într-o altă împrejurare, Guizot a spus ‘Îmbogățiți-vă prin muncă și economisire’. Opoziția republicană a izolat însă termenul îmbogățiți-vă și a pretins că Guizot vedea în el programul unui regim dominat de marea burghezie, adică al unei plutocrații”.
Între acești doi poli, dezbaterea despre liberalism continuă și astăzi…

23 august 1939, ziua Pactului Ribbentrop-Molotov, este momentul în care criza liberalismului a atins punctul ei culminant, pentru că atunci și-au dat mâna cele două totalitarisme.
Comemorarea victimelor acestor regimuri – solicitată și într-o rezoluție recentă a Parlamentului European – ne obligă să vedem și cum anume o asemenea negare a libertății poate fi evitată.
Soluția constă, ca și în trecut, în respectul demnității umane și în moderație.
Acum 70 de ani, aceste două valori au fost îngropate, iar Europei i-au trebuit cinci decenii ca să le reabiliteze.
Căderea comunismului a fost începutul regăsirii unității europene.
Nu suntem departe de acest țel.
Când regimurile din Balcanii de vest și din Moldova vor face pași decisivi ai democratizării, Europa va fi în sfârșit o comunitate eliberată definitiv de Pactul Ribbentrop-Molotov.

Acesta e procentul de șomeri din România. În cifre absolute, asta înseamnă 572 de mii de persoane.
La începutul anului, procentul de șomeri era de 4,4%.
E o creștere asumată de premierul Boc, care a citat aceste cifre într-un interviu acordat RRA.
6,3% e mult sau puțin?

Atât a scos pe 200 de metri Usain Bolt, îmbunătățindu-și propriul record cu 0,11.
Recordul de la 100 de metri (9,58) a fost tot cu 0,11 sub performanța precedentă, înregistrată la Beijing, la Olimpiadă.

Hotnews anunță că PF Daniel e nemulțumit că legile educației în varianta Miclea nu mai obligă la 12 ani de religie în școală.
Cred că n-ar fi rău să se discute în sânul Bisericii și în societate trei chestiuni:
Prima ar fi aceea a efectelor studierii religiei în școală. Ce a produs obligativitatea până acum? Experiența mea – de bună seamă, limitată – îmi arată că unii absolvenți de bacalaureat nu știu nici măcar deosebirea dintre Vechiul și Noul Testament. E vorba, se înțelege, despre calitatea predării. Felul în care e înfățișată o materie nu poate fi minimalizat. Iar aici Biserica trebuie să intervină, formând dascăli veritabili.
A doua chestiune privește durata studiilor. Presupunând că religia e materie obligatorie, să fie oare nevoie de 12 ani de studiu? E rațional ca religiei să i se aloce în școală de 3 sau de 4 ori mai multe ore decât se alocă științelor fizico-chimice care stau la baza modernității?
A treia chestiune e mai delicată și sper să nu fiu privit ca un contestatar obtuz. Cine are mai multă nevoie de cine în acest moment? Școala are nevoie de religie? Sau, dimpotrivă, Biserica e cea care are nevoie de școală? Putem vedea oare în insistența cu care BOR cere obligativitatea predării vreme de 12 ani a religiei un semn al eșecului catehizării?