Posts from — July 2009

Prima misiune pe care o voi realiza în calitate de membru al Parlamentului European este participarea ca observator la alegerile din Moldova din 29 iulie.
Voi merge acolo alături de colegii Renate Weber și Marian-Jean Marinescu, cel care va și conduce delegația, alcătuită din 7 membri ai Parlamentului European.
Vă semnalez un articol din El Mundo, în care vorbesc despre situația din România la adresa

http://www.elmundo.es/elmundo/2009/07/20/union_europea/1248086802.html

În vreme ce Vanghelie o chema la ordine pe dna. Andronescu pentru decizia de a curma abuzurile Universității Spiru Haret, Radu Mazăre defila în uniformă nazistă pe o scenă din Constanța.
Cele două gesturi nu au rămas fără explicație.
Pesediștii au anunțat pe mai multe voci că nu ministerul de resort, ci partidul decide dacă se dau examene sau nu.
Primarul constănțean a justificat, în schimb, gestul său inacceptabil vorbind despre frumusețea uniformelor naziste.
Cei doi sunt liderii cei mai apreciați în sânul PSD, sunt noua generație a acestui partid.
Trist…

În foarte eleganta serie “Cahiers français” publicată de Documentation française, a ieșit cu puțin timp în urmă un număr dedicat întrebării “Ce e știința politică?”.
Răspund întrebării generale Jean Baudouin (vorbind despre obiectul acestei discipline), Philippe Raynaud (despre relația ei cu dreptul constituțional și sociologia), Sophie Duchesne (despre metode), Yves Déloye, Alan Haye și Vanessa Ruget (despre diferențele dintre știința politică franceză și cea americană).
Cea de-a doua secțiune a revistei este consacrată domeniilor de cercetare proprii științei politice. Simpla enumerare a acestor domenii ne dă o imagine asupra întregului: elite, acțiune publică și descentralizare, decizie, funcționarea democrației, rolul partidelor politice, modelele explicative ale votului, volatilitatea electorală, clivajul stânga-dreapta, media, socializarea politică și, last but not least, puterea la nivel european.
O foarte bună introducere în știința politică!
UPDATE: La 21h30, sunt invitat la Realitatea TV. Am acceptat, după mai multe refuzuri, să apar din nou într-un studio de televiziune.

Thomas Berns, profesor la ULB si la Liège, a publicat acum câteva săptămâni o foarte interesantă carte intitulată Gouverner sans gouverner. Une archeologie politique de la statistique.
Volumul a apărut la Presses Universitaires de France.

Autorul discută originea ideii de transparență, identificând-o nu în viziunea liberală, ci în teoria lui Jean Bodin despre recensământ și reinventarea cenzorului, o figură exemplară a politicii din Roma antică.
Berns înfățișează astfel un tablou al modernității născute din ideea că e posibilă o guvernare pornind de la fapte, și nu de la edictarea unei norme.

Citesc în Le Monde, datat vineri 17 iulie, că la Ulm, oraș din sud-vestul Germaniei, municipalitatea, în colaborare cu firma Daimler, oferă cetățenilor săi 200 de mașini Smart, închiriate cu 9,9 euro pe oră.
Sub numele Car2go, avem de-a face cu o încercare de a diminua blocajele din trafic și de a îmbunătăți calitatea aerului.
Alternativă la transportul în comun cu autobuze sau tramvaie, dar și la sistemul mașinilor private, Car2go prelungește o experiență care a dat deja roade în mai multe orașe.
Era vorba până acum de biciclete închiriate, cu stații și culoare speciale.
La Paris, programul poartă numele Velib’ și a fost inițiat de primarul socialist Bertrand Delanoe, care ar vrea, scrie presa franceză, să treacă și el, precum nemții din Ulm, la mașini, sub numele Autolib’.

Natalia Estemirova, militantă pentru drepturile omului în Cecenia, a fost ucisă.
E o crimă care va trebui elucidată de autoritățile de la Moscova.

În a doua zi de funcționare a noului Parlament European, au fost analizate președinția cehă și obiectivele propuse de președinția suedeză.
Prima dintre aceste dezbateri a fost contaminată de nemulțumirea autorităților de la Praga în legătură cu decizia Canadei de a introduce vize pentru cetățenii cehi.
A doua dezbatere a fost marcată de intervenția iritată a liderului socialist Martin Schulz pe marginea constituirii viitoarei comisii, în eventualitatea intrării in vigoare a Tratatuilui de la Lisabona. Schulz voia să știe câți membri va avea Comisia la toamnă.
Premierilor ceh și suedez li s-a alăturat Barroso, cel despre care s-a anunțat că va fi supus votului în septembrie.
UPDATE 1: După-amiaza, Parlamentul discută situația din Iran, China și Honduras.
UPDATE 2: Am confirmarea faptului că voi fi membru în comisia pentru afaceri externe și supleant în comsia de dezvoltare.
UPDATE 3: În această seară, am fost ales vice-coordonator al grupului PPE în comisia de afaceri externe, urmând să lucrez alături de germanul Elmar Brok și de spaniolul Jose Ignacio Sallafranca.

În prima zi de mandat la Strasbourg, am votat pentru președintele Parlamentului European.
Opțiunea mea s-a îndreptat către Jerzy Buzek, militant în Solidarnosc în anii 80, premier al Poloniei între 1997 și 2001, deputat european din 2004 încoace.
La 20 de ani de la căderea comunismului, nu putea fi găsită o soluție mai bună pentru a marca reunificarea Europei.
UPDATE: În discursul rostit după alegerea sa, Buzek a spus “Nu mai există Est și Vest, noi și voi!”.

Confruntarea pe care a declanșat-o Ecaterina Andronescu cu Universitatea Spiru Haret este demnă de toată lauda.
Din nefericire, Spiru Haret nu e singura instituție de foarte proastă calitate. E doar cea mai mare.
Cred că unica soluție în acest moment este aceea ca toate instituțiile care nu primesc subvenție bugetară să piardă dreptul de a folosi antetul Ministerului Educației pe diplome.
Dacă publicul are încredere în diplomele semnate (doar) de dl Aurelian Bondrea de la Spiru Haret sau de dna Corina Dumitrescu de la Dimitrie Cantemir sau de alți manageri ai instituțiilor private acestea vor continua să existe.
Dacă nu, nu.
Altfel spus: la universități publice, diplome publice, la cele private – diplome private.
Piața va decide.
Cine dintre “privați” va putea nega acest principiu?

Sâmbătă seara, am fost la concertul U2 de la Paris.

Câteva momente au fost minunate. De pildă, cel în care 80 de mii de oameni au cântat “Where the streets have no name”.
Bono nu a uitat de cauzele sale politice, solicitând sprijin pentru Aung San Sun Kyi sau pentru organizația One.

În tribune și pe gazon, erau fluturate numeroase steaguri: cel irlandez, bine înțeles, dar și steagurile naționaliștilor din Corsica sau ale unor grupuri care țineau să își afișeze apartenența (belgieni, brazilieni etc.).