Corjova
Am fost ieri în 12 localități din Moldova, atât din dreapta, cât și din stânga Nistrului.
În 11 dintre ele, situația era în general bună. După o campanie cu multe nereguli, vigilența partidelor de opoziție a făcut ca în secțiile de vot să se organizeze o supraveghere reciprocă.
Într-o secție de vot, cea din Corjova, nu s-a putut însă vota. Am ajuns acolo după prânz. Deși Chișinăul afirmă că deține controlul asupra localității, la intrare dai peste milițieni transnistreni. Folosindu-se de niște bănci de lemn, circa 60-70 de oameni blocau intrarea în clădirea unde ar fi trebuit să se voteze. Se aflau acolo trei categorii de persoane. Cele mai multe erau femei în vârstă, genul de pensionare care își povestesc viața pe holurile policlinicilor. A doua categorie era formată din tineri cu un aer proletar, care jucau cărți cu o sticlă de bere sau de vin alături. În fine, o minoritate de tineri cu alură de sportivi sau de agenți din serviciile secrete ni se recomandau drept jurnaliști. Toți acești cetățeni aveau steaguri: ale Federației Ruse, ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești și ale Transnistriei. Liderul lor informal ne-a spus ca e cazac și că în Corjova Moldova nu există.
Autoritățile se pregătiseră pentru asemenea incidente. În mai multe localități, atât din stânga, cât și din dreapta Nistrului, secțiile de vot aveau o urnă specială pentru cetățenii transnistreni. Pe seară, la Doroțcaia, am aflat că veniseră să voteze în cursul zilei aproape 250 de cetățeni din Transnistria. Unii dintre ei votau nu cu cartea de identitate, ci cu pașaportul sovietic. Chiar dacă nu îți îngăduie să călătorești peste hotare, acesta e încă valabil ca act de identitate.
Pentru mine, complexitatea acestui scrutin a fost exprimată cel mai bine de un bătrânel care venise de la vreo 25 de kilometri să voteze. Vorbea o limbă română impecabilă și s-a legitimat cu un pașaport sovietic. După ce și-a pus buletinul în urnă, mi-a șoptit: “comuniștii sunt cei mai buni, dar trebuie să plece”.
PS Joi după-amiază voi reveni în țară, iar la 20h sunt invitat în emisiunea Gabrielei Firea de la Antena 1.
Cuvinte cheie: Moldova
9 comentarii
Excelenta asta: <>
Sorry, voiam sa spun asta:
După ce și-a pus buletinul în urnă, mi-a șoptit: “comuniștii sunt cei mai buni, dar trebuie să plece”.
cum se comenteaza pe-acolo caderea comunistilor la 44.7% ? Are cineva sentimentul ca s-a sfarsit monopolul puterii? Mi se pare un procent atat de ambiguu incat numai perceptia localnicilor singura il poate interpreta intr-un sens sau altul.
Dle Preda sunteti sigur ca nu confundati steagul fostei RSSM cu cel transnistrean?
) Din cate cunosc eu acestea sunt identice, adica steagul regiunii separatiste si cel al fostei RSSM. Se stie ca transnistrenii nu au dorit sa paraseasca URSS-ul, asa ca l-au pastrat. In plus probabil sunteti la curent cu faptul ca mai nou vor sa adopte drept steag – tricolorul rusesc si sa mai adopte si Constitutia Rusiei.
Problema cu Corjova exista din 1995, transnistrenii blocheaza intrarea, bat politistii moldoveni, iar Chisinaul tace si asista pasiv. Este o bataie de joc fata de locuitorii Corjovei, in plus isi bat joc si de minoritatea romanofona de acolo.
Pentru votul celor din stanga Nistrului va recomand analiza bine documentata statistic a lui Igor Botan la acest subiect: http://www.e-democracy.md/comments/political/20090214/ .
@ Alex Rauta de fapt acum se poarta negocieri. PCRM a pierdut mai mult de zece mandate, dar asta nu inseamna ca a pierdut definitiv alegerilor. Sunt cinci partide in Parlament, asa s-ar putea ca PCRM sa gaseasca printre ei aliati.
Română impecabilă la Doroțcaia? Probabil că a trecut prin școala românească în perioada interbelică. De obicei, acești bâtrânei știu mai multe poezii, cântece românești și literatură română decât cei care trec prin școlile românești de azi. In plus să nu uităm că satele sub jurisdicție moldovenească din partea stângă a Nistrului au primit subvenții mai multe decât alte localități din motive ideologice.
În legătură cu Corjova mai există un amănunt este satul de baștină al lui Voronin și transnistrenii știu acest lucru.
De ce fac politica numai cei cu bani?? De ce nu poti obtine un post inalt daca nu cotizezi la un partid?? Intra pe http://www.momentevesele.ro si citeste pamfletul in versuri “Adio sperante” te rog !! Personajele sunt pur imaginare .
Câteva nedumeriri:
De ce eludează aproape toţi următoarea realitate aritmetică: la alegerile precedente, din 5 aprilie, înfierate de atâţia analişti ca fraudate, comuniştii obţinuseră 49% din voturi; la cele de miercuri, în prezenţa cohortelor de observatori (mai puţin cei ai lui Soroş, recuzaţi, hehe), „sub lupa” atentă a unei UE care mimează atât de neconvingător preocuparea, comuniştii au obţinut aproape 45% (deci cu doar 4% mai puţin decât în aprilie), în condiţiile în care sondajele îi plasau săptămâna trecută undeva la puţin peste 30%. În acelaşi context, „prima strigare” a exit poll-ului de miercuri credita comuniştii cu 41,7%, pentru ca rezultatele finale să le acorde 44,7% – motive probabil de bucurie în logica ciob – oală spartă pentru institutele de sondare de la noi în actuala perioadă prelectorală.
Pe principiul exemplificat autohton de Dan Nica, cel care denunţa absurdul raţionamentul prin care aduni punctele lui Dinamo (loc III) şi (ex-)Poli Timişoara (loc II) pentru a susţine că Unirea Urziceni n-ar fi câştigat campionatul (cu referire analogică la rezultatul europarlamentarelor), mi se pare la fel de tâmpă proclamarea victoriei opoziţiei în Moldova; au concurat 8 formaţiuni politice, 5 au depăşit pragul electoral, iar primul clasat, recte Partidul Comunist, a obţinut un scor aproape triplu faţă de următorul clasat, recte Partidul Liberal Democrat. Aş fi admis cumularea voturilor lor dacă cele 4 partide s-ar fi constituit într-o alianţă (prin definiţie pre-electorală în terminologia ştiinţelor politice), şi nu – cum ar putea face pe viitor – într-o coaliţie (post-electorală, la guvernare).
Mi-e neclar de ce insistă bipezii de pe monitorul TV-ului meu asupra unor comparaţii implicite şi uneori chiar explicite între PCRM şi partidele-stat din fostul bloc comunist (vezi cazul de ieri, cu jumătatea stângă a ecranului cu imagini live din Moldova şi cea dreaptă cu înregistrări din România anilor ’80). În R. Moldova, last time I checked, Constituţia era una democratică după cele mai riguroase criterii posibile, SIS-ul lor nu poate fi comparat, de orice om cu bibilica întreagă şi pe umeri, cu fostele „poliţii secrete” din statele comuniste, PCRM, demonizat cel puţin în România cu atâta zel, e doar unul din multiplii competitori ai unui sistem de facto şi de jure pluripartidist, însăşi blocajul constituţional care a generat alegerile anticipate de ieri fiind un efect direct al unui „joc democratic”, etc.
Habarn-am de ce, după „defecţiunea” de luna trecută din PCRM şi migraţia spre PD, Marian Lupu e brusc şi cvasi-general receptat ca Sfântu Gheorghe al democraţiei în luptă cu balaurul comunist, când prima analogie care-mi vine prima în minte e cea cu Ion Iliescu, şi el culcat comunist „reformist” pe 21 şi trezit arhanghelul democraţiei pe 22. A-propos, 48 mandate PCRM + 13 mandate PD cât dă, (fix) 61? În acelaşi context, nu înţeleg de ce Lupu declară ceva în mass media de limbă română şi cu totul altceva în presa de limbă rusă, deşi este bilingv, la fel cum încă n-am pătruns deplin semnificaţiile declaraţiei sale programatice că „vom conlucra strâns cu Rusia”.
N-am idee de ce acreditează unii în mod naiv că rezultatele de miercuri marcheazăă un koneţ filma pentru Voronin şi, subsecvent, pentru influenţa rusă la Chişinău, şi – în continuarea firului (i)logic – că băieţii de la Kremlin n-ar juca, tradiţional, „la două capete” şi că n-ar fi anticipat, vezi Doamne, sfârşitul inevitabil al lui Voronin şi că nu ar fi pregătit vreo 2-3 contramăsuri pentru toate scenariile evolutive, şi că acum sunt luaţi prin suprindere de rezultat şi n-au habar cum să procedeze în noua realitate, care le-a scăpat de sub control. Dacă am ajuns să le plângem de milă ruşilor la jocul de şah geopolitic… e grav. Similar, nu prea înţeleg de ce în toate discuţiile astea se eludează cu atâta lejeritate statalitatea în disoluţie a R. Moldova, damnarea poziţionării pe “falia” geostrategică dintre 2 complexe de securitate regională (cel rus şi cel euro-atlantic), precaritatea economică (indice sărăcie superior celui din Albania), dependenţa energetică cvasi-totală de Rusia (sistarea gazelor căreia ar paraliza practic economia moldovenească), implicaţiile art. 11 din Constituţie, problematica transnistreană ca factor al orientării de politică externă a Chişinăului, etc.
Nu pricep nici de ce alţi „specealişti” s-au hazardat să prognozeze un blocaj între viitoarele autorităţi ale statului, bazându-se pe aritmetica faptului că opoziţia (iarăşi receptată ca unită) deţine numărul suficient de mandate pentru învestirea unui guvern necomunist, dar mai are nevoie de 8 pentru întrunirea majorităţii constituţionale de 3/5 din 101 necesară alegerii unui preşedinte al republicii, ceea ce nu-i de bine, întrucât comuniştii formează un bloc monolitic de nezdruncinat. De acord, Constituţia limitează procedura dizolvării parlamentului la (maximum) una pe an, astfel încât, în cazul unui nou eşec în alegerea preşedintelui, parlamentul nu ar mai putea fi dizolvat şi, consecutiv, Voronin ar rămâne preşedinte într-un fel de prolongare legală a mandatului. Ce se omite însă în raţionamentul ăsta cu aparenţe de analiză e pe de o parte impactul psihologic al rezultatului alegerilor, sub care comuniştii şi reţelele lor concentrice de interese riscă să se destructureze ca un castel de cărţi, iar pe de altă parte faptul că e suficientă o majoritate parlamentară de 2/3 (la iniţierea a 1/3) pentru revizuirea Constituţiei, fără obligativitatea unui referendum, pentru a modifica acel 3/5 stipulat constituţional în prezent pentru alegerea preşedintelui.
În sfârşit, nu înţeleg de ce, tot la TV, mi se tot umblă la coarda emoţională, inducându-mi-se ideea că generaţia activă, tânără, în majoritatea ei rezidentă momentan în afara graniţelor şi deci expusă practicilor şi cutumelor democratice din statele civilizate, e una emancipată şi progresistă, animată de spirit civic şi principii democratice, cât timp, verificând prezenţa la vot, constat că din vreo 1,5 milioane de moldoveni din afara graniţelor, la scrutinul de ieri s-au prezentat la secţiile de vot din diaspora mai puţin de 10.000 persoane (observaţie valabilă mutatis mutandis şi pentru diaspora noastră)…
Iar în esenţă nu înţeleg nici preocuparea ipocrită, doar din an în paşte (de regulă în perioade electorale), a mass-media româneşti pentru Moldova, la fel cum nu pot să nu remarc, în regretabil de multe cazuri chiar, un românism oportunist, “de faţadă” al unora care văd România nu atât ca pe ţara-mamă, de origine şi regăsire, ci mai degrabă mercantil şi meschin, ca pe o anticameră UE, cu tot ceea ce presupune asta.
…
Domnule Preda, cred că în relaţia cu Moldova şi România a greşit. S-au introdus nişte condiţii de obţinere a vizei româneşti pentru cetăţenii moldoveni făcute anume ca să-i descurajeze să mai viziteze România. S-ar putea corecta foarte simplu lucrul ăsta, am făcut o propunere ca vizele româneşti să se acorde direct la trecerea graniţei, fără condiţii prealabile
Din cauza situaţiei actuale industria turistică românească pierde bani serioşi, fiindcă turiştii moldoveni preferă să-şi facă concediile în Turcia, Bulgaria şi Ucraina.
Care este părerea dv. faţă de propunerea de mai sus de a simplifica emiterea vizelor pentru moldoveni?
Introduceți datele si comentariul dvs.