Discernământul politic
2009 e anul centenarului nașterii lui Isaiah Berlin.
Pentru a onora acest mare spirit al secolului trecut, reiau aici un mic fragment dintr-un eseu intitulat “Discernământul politic”.
Eseul este inclus în volumul Simțul realității, care a apărut la noi la Univers, în 2004, în traducerea lui Laurian Kertesz.
Iată ce scria, spre finalul unui text foarte dens, Berlin:
“Există o anecdotă – nu știu în ce măsură e adevărată – conform căreia când prim-ministrul Marii Britanii, lordul Salisbury, a fost întrebat într-o zi care este principiul în virtutea căruia va hotărî intrarea în război, el a răspuns că nu face decât să privească cerul pentru a decide dacă își ia sau nu umbrela… Dacă ar exista o știință demnă de încredere aptă să prezică intemperiile politice, aceasta ar fi, fără îndoială, condamnată ca prea subiectivă… A ne comporta ca și cum ea ar exista sau ar fi pe cale să fie descoperită constituie o piedică funestă în calea tuturor mișcărilor politice, oricare ar fi principiile sau țelurile lor”.
Cuvinte cheie: discernământ, Isaiah Berlin, politică
11 comentarii
Aş infiinţa un Institut apt să prezică intemperiile politice.
De asemenea, aş distribui tuturor Umbrela Discernământului Politic.
Nu sunt de acord, desi suna bine….
Exista un principiu al rationalitatii limitate care functioneaza si la nivelul politicului fara ca aceasta sa implice ideea de implacabil …Pana si lordul Salisbury nu-si lua umbrela in fiecare zi, ci se uita la cer… Sigur ca exista ceea ce juristii numesc in contractele comerciale clauze de forta majora, adica situatii limita care nu pot fi prezise…insa conjucturalul are un rol mult mai limitat decat pare sa sugereze Berlin…In acest cadru general, exista instrumente analitice (cat ar fi ele de subiective) care permit in fond anticipari ale rezultatelor si repozitionari fara a schilodi pe fond principiile libertatii de actiune politica…
Ramane prin urmare de aflat ce anume este de considerat ca fiind “intemperii politice”?
Nu cred ca in textul lui Berlin este vorba despre vreo apologie a conjuncturalului…..ci despre imposibilitatea epistemica de a prezice comportamentul uman. Orice legiferare sau prognoza in domeniul ăsta tinde sa fie abuzivă.
Cât priveste “raţionalitatea limitată”, ea tocmai asta afirmă: comportamentul uman desfide previzionările bazate pe legităţi raţionale. Cam asta e partea structurală a fragmentului lui Berlin.
Mai este acolo însă ceva conex: există şi trebuie afirmat şi valorificat, un rezervor de spontaneitate şi creativitate în comportamentele umane, care poate furniza soluţii politice remarcabile. Pe acestea din urmă nu le poate anticipa nimeni.
Eu sunt intru totul de acord cu citatul ales de Berlin. Este aproape general acceptat ca a discerne inseamna a distinge si a alege rapid si bine intre lucruri/situatii/ solutii diferite, adica a precepe cu mintea si cu simturile ceea ce altora le poate ramane inca obscur. Discernamantul politic se intersecteaza mai degraba cu flerul si cu gandirea creativa decat cu respectarea stricta a legitatilor istoriei. El inseamna gasirea rapida a unor modalitati de determinare si implicare a comportamentului uman in cadrul unor circumstante nefavorabile. In exemplul evocat de Berlin, cand lordul Salisbury spune ca nu face decat sa priveasca cerul pentru a decide dacă isi ia sau nu umbrela, raspunsul lordului contine si informatia implicita ca acesta are o bogata experienta personala in interpretarea semnalelor pe care i le furnizeaza, nemijlocit, cerul si ca se bazeaza pe aceasta experienta si pe flerul lui mai mult chiar decat pe predictiile specialistilor (meteorologi, in acest caz). Intr-adevar, a se comporta ca si cum ar exista o stiinta demna de incredere, apta sa prezica intemperiile politice si, eventual, sa si prescrie singurul set acceptabil de raspunsuri la acestea, pentru un polician (indiferent de natura principiilor si a scopurilor lui) ar fi echivalent cu a-si ignora ori chiar inhiba creativitatea, flerul, indrazneala si spontaneitatea (in care a excelat, de altfel, chiar Isaiah Berlin).
@mihai d.
Nu vroiam sa afirm ca este vorba despre o apologie a conjuncturalului (adica nu in textul lui Berlin). In alta ordine de idei, principiul rationalitatii limitate se refera la o incapacitate mai putin optimista. Comportamentul uman desfide previzionările bazate pe legităţi DIN PRICINA incapacitatii noastre de a avea un set de informatii complete cu privire la toti factorii care intervin in configurarea actiunii. Cu alte cuvinte, problema nu este cea a predictibilitatii actiunii (care poate avea baze pur rationale sau dimpotriva emotionale) CI faptul ca dispunem de un acces la informatii limitat…
Si totusi prognosticul politic este legitim si util. De exemplu, Frederic II a evitat in 1772 un dezastru pentru Prusia (si Europa) printr-o buna utilizare a pronosticului. Rusia, aliata cu Frederic impotriva Austriei, vroia sa anexeze Romania si Polonia, ceea ce nu-i convenea deloc prusacului. Pe de alta parte, Frederic se temea de consecintele unui razboi cu Austria, care vedea in pretentiile Rusiei un casus belli. Asa ca anticipand reactiile Rusie si Austriei, Frederic cel Mare obliga Rusia sa renunte la anexarea Romaniei oferindu-i in schimb Polonia orientala. Frederic, nu degeaba cel Mare, a transformat situatie pierzatoare pentru el intr-una din care toata lumea a avut de castigat (mai putin polonezii) Asa ca, stiinta sau nu, pronosticul politic e util daca nu e transformat in instrument de manipulare. De exemplu, Cristian Preda spunea ieri-alataieri ca Basescu nu poate pierde alegerile indiferent de contracandidati. Patriciu sustine ca Basescu va pierde, orice ar face. Pentru mine astea sunt doua exemple de wishful thinking. In schimb, parca nu ne-ar strica niste pronosticatoriin stilul lui Frederic ca de combinatori ne-am cam saturat.
Nu vad cum ar putea exista , citez: “o stiinta demnă de încredere aptă să prezică intemperiile politice”. Se pot face anumite pronosticuri, conjecturi daca vreti, dar toate acestea sunt relative.
.
Pana la urma se ajunge tot la prezicerea comportamentului uman, cum spunea @mihai.d cu riscurile de rigoare. Si chiar daca am avea un acces la informatii nelimitat, tot apare factorul “imprevizibil”, ce bulverseaza tot eshafodajul.
PS Mi se pare mie sau sunt pe blog diversi specialisti ai “comportamentului uman”? Nu neaparat in politica
Aveti un bun “material” de studiu.
@C. Preda
Ce parere aveti despre demersurile actuale ale magistratilor?
Fac greva, cu toate ca le este interzis prin lege acest lucru.
Dau ultimatumuri acordand Ministerului doar cateva ore pt pregatirea apararii (cu toate ca legea prevede minimum 15 zile sau, in cazuri urgente, minimum 5 zile)
Cum se vede la Bruxelles comportamentul magistratilor români?
Cum vedeti dvs, personal, aceasta situatie?
Multumesc anticipat.
@emma>> tu vorbeşti în primul tău post de “instrumente analitice” care ar ajuta un om politic să înţeleagă şi să răspundă optim la provocările realităţii. Dacă înţeleg bine, ăsta este argumentul tău cheie pe care-l opui textului lui Berlin.
Berlin zice, colocvial tratând, ceva de genul: unele soluţii politice pot aparţine creativităţii şi spontaneităţii umane. Ele nu pot fi sondate în prealabil prin “instrumente analitice”. Berlin nu spune că totdeauna se petrec astfel lucrurile. Dar că uneori e posibil ca anumite opţiuni politice să fie imprevizibile.
Argumentele aduse în postul al doilea sunt, îmi îngădui să afirm, redundante. Într-adevăr: raţionalitatea limitată înseamnă recunoaşterea faptului simplu că nu putem cuprinde totul, din capul locului. Nu e o infirmitate, pur şi simplu aşa funcţionăm.
Revin, “instrumentele analitice” pot avea şi ele un rol. Dar discernământul politic tinde (asta e sugestia lui Berlin….) să fie în altă parte. Nu cred că se înşeală.
@mihai d.
Problema mea nu era cu textul lui Berlin!
nu vreau sa par eu ultimul incult, dar Berlin nu era un oras?
Introduceți datele si comentariul dvs.