Posts from — June 2009

În prefața cărții lui Adam Michnik care a fost publicată acum câteva zile de Polirom, Vladimir Tismăneanu scrie:
“Am discutat adeseori subiectul decomunizării cu Michnik și am ajuns amândoi la concluzia că situația în Polonia este esențial diferită de aceea din România. În Polonia, asasinii părintelui Popieluszko au fost judecați sub regimul Jaruzelski. Sigur, au primit sentințe scandalos de blânde, dar au fost totuși arestați, judecați și condamnați.

În România postcomunistă, ucigașii inginerului Gheorghe Ursu se plimbă liberi, sfidători, fără urmă de căință. La fel și torționarii muncitorilor de la Brașov care au participat la revolta anticomunistă din noiembrie 1987. Criminalul Gheorghe Enoiu se plimbă liniștit prin Parcul Herăstrău. Generalul securist Pleșiță dă lecții de istorie. Iar faptul că un Ion Iliescu ajunge să-l citeze aprobativ pe Michnik, insinuând chiar un fel de identificare cu valorile acestuia, ține de o uzurpare simbolică, o fraudă ori, mai bine zis, o impostură de dimensiuni cosmice. Între valorile lui Adam Michnik și cele ale lui Ion Iliescu se găsește o insurmontabilă, definitivă prăpastie”.

Dacă la începutul campaniei am reprodus aici un fragment din Amintirilelui Tocqueville despre participarea sa la campanie, azi vă invit să citiți cum anume evoca, în același loc, ziua votării. Suntem în 1848 și pentru prima dată votau toți bărbații, indiferent de condiția socială:
“În dimineața alegerii, toți alegătorii (adică întreaga populație de sex masculin mai mare de douăzeci de ani) s-au reunit în fața bisericii. Toți acești oameni s-au așezat în rând, doi câte doi, în ordine alfabetică. Am ținut să ocup locul corespunzător numelui meu, întrucât știam că în țări și în vremuri democratice, se cuvine să fii așezat în fruntea poporului, nu să te așezi singur.

La capătul cozii lungi, veneau, pe cai de povară sau în șarete, infirmii sau bolnavii care doriseră să ne urmeze. Nu lăsasem în urma noastră decât copiii și femeile. Cu toții, eram o sută șaptezeci. Ajunși pe vârful colinei care domină satul Tocqueville, ne-am oprit o clipă. Mi-am dat seama că oamenii voiau să iau cuvântul. M-am cățărat pe culmea unui șanț, oamenii s-au strâns în jurul meu și le-am spus câteva cuvinte inspirate de împrejurările în care ne găseam. Le-am reamintit acestor oameni de toată stima gravitatea și însemnătatea actului pe care urmau să-l săvârșească; le-am recomandat să nu se lase nicidecum acostați sau deturnați de cei care, la sosirea noastră în Saint-Pierre, ar căuta să-i păcălească, ci să meargă încolonați și să rămână împreună, fiecare la locul său, până ce vom fi votat. “Nimeni nu va trebui să intre în vreo casă, pentru a lua de mâncare sau pentru a se usca (în ziua aceea, ploua) înainte de a-și îndeplini datoria”. Au strigat că așa vor face și așa au făcut. Toate voturile au fost exprimate în același timp și am motive să cred că ele au fost acordate aceluiași candidat.”

Sper că nu v-a scăpat coperta ultimului număr din Academia Cațavencu, așezată sub titlul Europa, să ne ierți, ăștia-s singurii experți!:

De data asta, pentru a ajunge la Alexandria, la volan n-a mai fost dl Gore, ci Monica Macovei.
Ne vedeți pe toți trei în imagine, lângă mașina dnei ministru:

În drumul spre adunarea electorală din centrul urbei teleormănene, Monica își pregătește intervenția:

Pe seară, am fost în Parcul IOR. Pe scenă, TRU a făcut din nou senzație:

În ceea ce mă privește, am vorbit despre România baronilor (ilustrată de PSD) și despre România cameleonilor (întruchipată de PNL), cerând alegătorilor un vot pozitiv, pentru o Românie diferită, o Românie a moderației și a rațiunii, o Românie a construcției și a încrederii.

În ultima zi de campanie, voi fi – din nou în compania Monicăi Macovei, a lui TRU și a mai multor miniștri – în orașul Alexandria (de la 11h), apoi în București, în Parcul IOR (de la 18h).
După care va urma așteptarea – cu emoții – a votului…

Alegerile europene au început: azi votează britanicii şi olandezii.
E păcat că la noi se votează duminică. Aşa cum ştiu cititorii fideli ai acestui blog, eu am propus să se voteze în două zile, vineri şi sâmbătă, pentru a avea mai mulţi votanţi la urne.
Absenteismul e marea problemă a democraţiei noastre actuale.
Unii cred că nu o vom putea rezolva decât prin obligativitatea votului. În întâlnirile electorale din ţară, mulţi cetăţeni mi-au spus că şi-ar dori un asemenea sistem, care a fost în vigoare în perioada interbelică.

UPDATE: Preț de câteva ore, acest site nu a putut fi accesat, din motive strict tehnice. Regret timpul pierdut de cititorii care au încercat să intre aici. De la 23h, voi fi în studio la Realitatea TV, probabil pentru ultima dată în această (primă) campanie.

Am găsit în cutia de scrisori un flyer pe care stă scris:
“Decongestionarea traficului din zone importante ale sectorului 4 este o prioritate.
Nu este normal să facem cu mașina o oră din Berceni până în Piața Unirii.”
Nu, nu este vorba despre un mesaj adresat alegătorilor la trecutul scrutin local, nici la cel național. E vorba chiar de testul electoral din 7 iunie. Cu toate acestea, mesajul e semnat de Cristian Popescu Piedone și continuă în felul următor:
“Prin proiecte inițiate de europarlamentarii echipei PSD+PC putem grăbi construcția unor parcări supraetajate și să eliberăm bulevardele principale de mașinile parcate la rigolă”.
Pe cealaltă față a acestui material de campanie, Piedone surâde cu o mână întinsă, sub textul “Avem nevoie de oameni ca Severin”.
Ca umil locuitor al sectorului 4, îmi îngădui să observ că există deja o parcare supraetajată în inima sectorului, dar ea e goală. E goală pentru că este o parcare cu plată și pentru că locuitorilor sectorului nu li s-a explicat niciodată de ce trebuie să plătească.
Ca bucureștean lucid, aș observa, pe de altă parte, că “mașinile parcate la rigolă” trebuie pur și simplu ridicate de poliție. Nu e nevoie pentru asta de un deputat european, fie el și plin de proiecte.
În fine, ca respectuos contracandidat al dlui Severin, aș remarca faptul că invocarea, în contextul unor alegeri europene. a unor responsabilități ale primăriei sectorului 4 nu va lămuri publicul în privința așteptărilor îndreptățite de la Uniune.

În afara emisiunilor menţionate în postarea anterioară, a mai intervenit una: împreună cu Monica Macovei şi TRU voi fi în emisiunea lui Radu Moraru de la 21h30 pe B1TV.

Miercuri 3 iunie voi interveni în mai multe emisiuni de radio și TV.
Dimineață, în jur de 8h45, voi da un scurt interviu la RFI. Apoi, de la 11h la 12h, mă voi afla în studioul Radio București.
La 12h30 intru în legătură cu spectatorii prin intermediul Televiziunii ziare.com: detalii la http://www.ziare.com/tv/Drepturi_europene_in_Romania-33.html
În sfârșit, de la 20h sunt invitatul Gabrielei Firea la Antena 3.

Azi am primit un volum consistent, editat de un membru al Facultății de Istorie a Universității din București, Florin Muller. E vorba despre volumul colectiv Elite parlamentare și dinamică electorală în România 1919-1937, tipărit la Editura Universității București. E o temă de care m-am ocupat și eu în anii din urmă și, din câte am citit, volumul acesta completează în mod fericit lucrările unui alt tânăr istoric, Sorin Radu, publicate în urmă cu câțiva ani.
Zilele trecute am primit un alt volum colectiv, editat de un coleg de-al meu de la Științe Politice și anume Bogdan Iancu: e vorba despre The law/politics distinction in contemporary public law adjudication, apărut la Eleven International Publishing. Volumul include câteva dintre comunicările prezentate la două colocvii organizate în 2007 și 2008 la New Europe College. Între autori, marele profesor german Dieter Grimm, ca și fostul profesor de la CEU, azi judecător la CEDO, Andras Sajo.

Le recomand cititorilor acestui blog, indiferent de opțiunile lor ideologice și de simpatiile lor politice, întrucât este vorba despre două lucrări academice.