Posts from — May 2009

Sâmbătă am fost la Constanța și la Galați.
Dimineața, la malul mării, am vorbit despre captivitatea lui Mircea Geoană. Propulsat la șefia PSD, împotriva lui Iliescu, de către baronii locali, Geoană e și acum prizonierul acestora. De ce? Pentru că social-democrația de la noi e redusă la confruntarea dintre politica locală și ficțiunea unui eșalon național. Convingerile au fost evacuate din sediul PSD.
La Galați, m-am referit în schimb la Crin Antonescu: în România, șeful PNL își descrie partidul ca pe unul de dreapta, deși la Bruxelles același partid e încadrat într-un grup de stânga. Antonescu are în acest sens ambiția unui prestidigitator: când le urcă în avion la Otopeni, Norica și colegele ei sunt de dreapta, iar când aterizează la Bruxelles au machiaj de stânga. La întoarcere – viceversa!
PS Salut reîntoarcerea lui Bleen printre comentatori!

Vineri seară am fost, împreună cu TRU, la o adunare electorală în Focșani
Am ajuns tot cu Loganul dlui Gore.
Pe drum, prin Urziceni, Buzău și Rm Sărat, pot fi văzute la tot pasul afișe pedeliste și pesediste, în număr aproximativ egal, lipite pe gardurile oamenilor, dar și pe stâlpi.
În Vrancea, deși PDL a făcut peste 30% la alegerile parlamentare, iar PNL are și el o influență care nu e de neglijat, Oprișan rămâne omul forte. Toți președinții secțiilor de vot din județ sunt pesediști.
În discursul meu, am reamintit nevoia de încredere, dar am subliniat și criza pe care o traversează stânga de la noi, dominată de baroni locali sau de personaje precum Vanghelie.
Am ajuns înapoi la București la 1 noaptea, iar la 8 dimineața plec spre Constanța.

Alexander Lambsdorff e membru al Parlamentului European în grupul ALDE, din care face parte și PNL.
Într-un interviu acordat Newsin, Lambsdorff a criticat “clasamentul” alcătuit de socialiștii europeni, de fapt o serie de denunțuri calomnioase, realizate și cu concursul PSD, în care Monica Macovei era prezentată ca un candidat neavenit.
Gestul lui Lambsdorff e unul demn, e un gest cu adevărat liberal! Trecând peste complicitatea partizană (ALDE-PNL), deputatul german a dat un exemplu de onoare.
Comparați acest gest cu felul în care Norica Nicolai, cap de listă la PNL, fraternizează cu pesediștii ori de câte ori are ocazia.
Am văzut-o în seara aceasta la TVR1 și era evident că singura ei preocupare era ca, alături de Adrian Severin, să răstoarne bunul simț, pentru a ne face să credem că Monica Macovei, onorată de Parlamentul European cu titlul de femeia anului 2008, nu are ce căuta în respectiva instituție!
Ce să mai zici?
“Incredibil”, cum a spus Lambsdorff…

Joi 28 mai de la 13h la GDS, în Calea Victoriei nr. 120, va avea loc lansarea a două volume.
Primul dintre ele, Dumnezeu la Bruxelles, a fost scris de Radu Carp, profesor la FSP.

Cel de-al doilea volum, Apusul Occidentului nu a venit (încă), poartă semnătura regretatului meu coleg Victor Iulian Tucă și a apărut, ca și celălalt, la editura Eikon.
Cunoscut mai mult ca jurnalist, Iulian Tucă a fost jurist de profesie și a predat acum un deceniu la FSP. A plecat mult prea devreme dintre noi
Vor vorbi despre cărți, ca și despre figura lui Iulian, Monica Macovei, Cristian Ștefănescu (de la Deutsche Welle), Gabriela Drăgan (directoarea Institutului European din România), Dan Dungaciu și Ionuț Tudorie.

Într-o emisiune TV recentă, am comparat ura îndreptată împotriva actualului preşedinte cu ura care i-a fost adresată la începutul anilor 90 lui Corneliu Coposu.
Am zis că observăm în ambele cazuri teme similare de atac.
Evoc aici una singură.
Atât lui Corneliu Coposu, cât şi lui Traian Băsescu li s-a spus că sunt oameni ai discordiei şi nu ai construcţiei. Conflictual, războinic, intratabil – astea ar fi trăsăturile portretului construit de ceilalţi şi pentru unul, şi pentru celălalt.
Acum două decenii, Ion Iliescu opunea portretului odios făcut de el lui Coposu un soi de monopol asupra liniştii şi consensului pe care l-ar fi exercitat chiar el, Salvatorul. Actualului preşedinte li se opun, în schimb, portretele pacificatoare şi înnoitoare ale lui Antonescu şi Geoană, după ce în 2004 îi fusese deja contrapus Năstase. Ignorând aceste reproşuri şi alternativele pe care erau destinate să le justifice, şi Coposu şi Băsescu au adus dreapta la putere: primul – construind ideea CDR şi luptând pentru ea în pofida opoziţiei peneliste, cel de-al doilea – câştigând în 2004, în alianţă cu PNL, împotriva unei stângi care avea ambiţia de a acapara societatea.
Deşi am precizat eu însumi de la bun început că Băsescu şi Coposu sunt două personalităţi foarte diferite, deşi am spus că o ură similară nu anulează figura distinctă a fiecăruia, lectura dată acestei intervenţii a fost distorsionată. Cred că tot ura e de vină…. Cum se ştie, ura estompează nuanţele chiar şi atunci când le proclamă.
Când vom scăpa de ură? Când anume vom putea avea încredere în semenii noştri?
Când oare vom privi diferenţa de opinie drept ceea ce este şi nu drept o ocazie pentru a insulta?
Sunt cu atât mai şocat de aceste reacţii cu cât ele vin uneori de la oameni care se recomandă, ca şi mine, de dreapta, adică şi liberali şi democraţi. Oameni cărora eu le recunosc identitatea şi cărora le cer nu să subscrie punctului meu de vedere, ci să şi-l apere pe cel propriu.
Mai mult decât atât, sunt surprins să descopăr că pot discuta foarte civilizat cu politicieni de stânga, respectându-ne convingerile şi ştiind care e frontiera dintre acestea şi ceea ce poate fi contestat şi discutat. Pot fi – sunt – chiar bun prieten cu oameni de stânga.
Ce-i drept, aceştia sunt toţi, fără excepţie, străini…
E unul dintre lucrurile pe care aş vrea să le aduc din restul Europei la noi.

Am crezut că voi pierde finala Ligii campionilor, întrucât am fist invitat la Realitatea TV de la 23h.
În după-amiaza zilei de miercuri, Realitatea a decis să facă o emisiune fără tematică politică, aşa că a anulat invitaţia. Nu-mi pare rău….
Sper ca Barcelona să învingă, dar înainte de orice, sper să fie un meci frumos!
N-am văzut mai mult de 3 partide din actualul sezon, aşa că aştept finala cu interes.

Azi la 15h voi fi în studio la Realitatea TV, sub tirul lui Ciuvică, pentru ca diseară, de la 21h30, să fiu invitatul echipei de la Antena 3 dirijate de Gâdea.

Luni a avut loc o nouă adunare electorală a PDL în Capitală, de data asta în sala mare a TNB. Tema întâlniri a fost chestiunea culturii și a recunoașterii valorilor românești în Europa.
Eu am vorbit despre discernământ.
Mai precis despre lipsa de discernământ. în care am identificat cauza nerecunoașterii unor personalități românești altfel decât după moartea acestora sau după ce străinii le-au recunoscut ca atare.
Așa a fost și în trecut, așa pare să fie și azi.
Exemple actuale ale lipsei de discernământ am extras din galeria gesturilor adversarilor politici. Recomandarea de către un semi-analfabet a unui rector sau descrierea doctrinei peneliste actuale ca pe o formă de conservatorism britanic care le-ar apropia pe Norica Nicolai și M. Thatcher sunt doar două asemenea exemple.
Producând pe bandă rulantă exemple de acest fel și umplând cu ele spațiul public, societatea românească își oferă și ne oferă pista pe care trebuie s-o apuci ca să NU vezi ceea ce e valoros.

În Piața Sfatului s-au adunat duminică la prânz mai multe mii de oameni. Cele mai impresionante momente s-au derulat însă după reuniunea electorală.
Primul s-a petrecut in librăria de pe strada Mureșenilor, unde am avut o interesantă discuție despre cărți cu doi medici brașoveni, care mi-au spus că se bucură că mă văd acolo, și nu (doar) pe scena de campanie. În comparație cu zarva de la miting, librăria părea a fi o fărâmă de Paradis. Am luat de acolo ultimul roman al lui David Lodge tradus în română (Mort de surd), ca și o carte a lui Liviu Țăranu despre România în CAER, apărută acum doi ani la Editura Enciclopedică.
Al doilea lucru pe care aș vrea să îl consemnez este remarca unei femei între două vârste care, observând că Monica Macovei, împreună cu TRU și cu mine, călătorea cu un Logan, s-a apropiat de dl Gore, șoferul de la PDL, și i-a spus: “un fost ministru care merge cu Loganu’ e de încredere!”
UPDATE: Luni, 25 mai, la 15h voi fi la Antena 3, iar la 17h la Teatrul naţional la o nouă adunare electorală.

Iași și Vaslui se află în cea mai săracă regiune a Uniunii Europene. Așa că la adunările electorale au venit și oameni foarte sărmani. Ieri, o persoană avea la ea talonul de pensie.
Ținea să ne arate că primește pe lună ceva mai mult de 300 de lei. În ciuda sărăciei, acești oameni vor să vină la urne, având încă o speranță în politică.
PS O imagine de neuitat: cea a pădurilor de salcâmi de pe drumul dintre Vaslui și Bacău!