Posts from — March 2009

Dna Mariana Câmpeanu a fost până de curând ministrul Muncii. Cariera sa a durat 2 luni şi câteva zile. Dânsa i-a urmat la minister dlui Paul Păcuraru. Criza de resurse umane de la PNL a fost în ultima perioadă a guvernării trecute atât de mare încît dna Câmpeanu a părut să iasă din neant. De fapt, dna Câmpeanu venea de la Casa de Pensii, după ce făcuse o carieră de peste 30 de ani ca statistician. Cât timp a fost la Muncă, dna ministru a petrecut probabil mai multe minute în platourile de televiziune decât în biroul de ministru. Devenind vedetă, dna Câmpeanu a căpătat o ambiţie politică, aşa că a candidat în colegiul 9 de deputaţi din Capitală. A ocupat locul al treilea, obţinând circa 3000 de voturi, de trei ori mai puţine decât câştigătorul competiţiei, debutantul Toader Paleologu. În ciuda acestei performanţe modeste, PNL are mare încredere în dna Câmpeanu. Aşa că domnia sa e în continuare în studiourile TV. Această prezenţă i-a dat, se vede, şi mai mult curaj. Doamna ministru a început să teoretizeze liberalismul. Zilele trecute, când se discuta cu aprindere despre relaţia cu FMI, dna Câmpeanu a construit o întreagă argumentaţie. Liberalismul domniei sale a împins-o să spună că orice relaţie cu Fondul ar fi o reînnodare a unei servituţi, care începe cu Împăratul Traian şi se termină cu Imperiul sovietic, trecând prin otomani şi fanarioţi, cum a precizat dna ministru. Întrebată ce efecte va avea o înţelegere cu FMI, Mariana Câmpeanu a avut şi de data aceasta un răspuns ferm, care implica o mare capacitate de sinteză: vom sta din nou la coadă la raţii ca în vremea lui Ceauşescu! După ce dl Patriciu explica zilele trecute că statul trebuie colonizat cu oameni de afaceri, iată că liberalismul face un nou salt istoric, afirmându-se prin vocea dnei Câmpeanu printr-o retorică anti-imperială, anti-fanariotă şi chiar anti-ceauşistă!
PS La concursul Roblogfest2009, am ocupat onorantul loc 13. Le sunt recunoscător celor care m-au votat!

Traian Ungureanu are un nou blog. Adresa este http://traianungureanu-tru.blogspot.com

Miercuri seara, l-am reprezentat pe Preşedinte la decorarea lui Ilie Năstase cu Legiunea de onoare. Au fost de faţă mari glorii ale sportului românesc – Nadia, Ţiriac, Hagi – sau antrenori de excepţie precum cuplul Belu-Bitang. Ambasadorul Henri Paul a avut gentileţea de a mă aminti în discursul său ca predecesor al marelui tenisman între cavalerii Legiunii de onoare din România. Am fost, o mărturisesc deschis, mai mult decât flatat. Pentru că Ilie – aşa îi spuneau tribunele – e pentru mine modelul sportivului par excellence. Prima dată l-am văzut la televizor contra lui Borg, la mjlocul anilor 70. Am fost apoi prezent la câteva meciuri de Cupa Davis, când echipa nu mai era ceea ce fusese când am jucat finalele cu americanii. Ultimul meci în care l-am urmărit jucând pe Năstase a fost unul contra lui McEnroe, la Sala Polivalentă, în anii 80. La Paris e recunoscut pe stradă la fel ca o mare vedetă de cinema. Deşi i-am prins mai degrabă finalul de carieră, am detectat la el ceva foarte rar. Ilie e cineva care a trăit cu pasiune jocul fără a-l lua până la capăt în serios. Nici unul dintre gesturile sale nu-ţi dădea impresia că el ar vedea în tenis altceva decît un joc. Aici a fost geniul său. Ilie nu a fost un profesionist, în sensul dat azi acestui cuvânt, adică o maşinărie, un mercenar. Nu, el a fost un „diverteur”, cum i-a spus foarte nimerit ambasadorul Henri Paul. Asupra acestor lucruri mi-a atras prima dată atenţia cineva care e acum uitat, deşi a fost unul dintre primii jucători români din Cupa Davis: e vorba de Cucu Schmidt. Cu el ca antrenor am făcut şi eu primele mele ore de tenis, la Progresul, prin vara lui 1978. Trebuie să mai spun că Schmidt a fost un model pentru Ilie, ca şi pentru Ţiriac, fiindcă juca genial la dublu. La Cucu Schmidt m-am gândit atunci cînd l-am văzut pe Ilie vorbind, surâzător şi emoţionat, cu Legiunea de onoare prinsă la costumul său elegant.

ASCP înseamnă Asociaţia Specialiştilor în Comunicare Politică. Nu e constituită de multă vreme şi e condusă de dl Vlad Nistor, decan la Istorie. Eu le-am urat membrilor ASCP, urmând o vorbă a lui Romano Prodi, să aibă ce comunica, de vreme ce nu de puţine ori am văzut oameni politici care vor să comunice, dar nu au şi un conţinut. Discuţia organizată ieri de ASCP a avut un titlu provocator: „Votul uninominal: a fost sau n-a fost?”. La început au vorbit câţiva consultanţi, adică tehnicieni de campanie. Cum aceştia erau, în majoritatea lor, angajaţi în campania trecută alături de penelişti, discuţia a pornit cu un „parti pris” destul de clar, dar nu supărător. Au vorbit apoi creatorii actualului sistem de vot şi negociatorii lui: V.Hrebenciuc (PSD), M. Voicu (PNL), C. Rădulescu (PDL), V.Zgonea (PSD), Kelemen Hunor (UDMR). Discursuri lungi, neşlefuite. V.Hrebenciuc şi M.Voicu au anunţat cu un aer superior şi triumfalist că ei au negociat în favoarea propriilor partide decupajul şi sistemul de alocare al voturilor. Au mai spus două alte lucruri. Primul e acela că ei ştiau deja la locale câte mandate vor avea după generale, votul fiind inutil, de vreme ce desenul colegiilor a fost controlat de la sediile de partid, în funcţie de autoritatea primarilor în teritoriu. În al doilea rînd, cei doi au susţinut că e nevoie de întoarcerea la votul pe liste. Eu am taxat acest discurs drept cinic şi, la limită, ca o formă de dispreţuire a alegătorului. Fostul preşedinte Constantinescu a considerat însă că e vorba despre sinceritate şi despre competenţă, câtă vreme politicienii au calculat şi au controlat procesul, ştiind până şi câte mandate vor avea, cum s-a lăudat V.Hrebenciuc. Le-a reproşat totuşi că nu au mărturisit nimic publicului, constatând de asemenea cu amărăciune că, dacă rezultatul e ştiut dinainte, orice consultanţă e inutilă. Pe acest fond pesimist, Vlad Nistor a anunţat la final că proxima reuniune a ASCP va trata chestiunea alegerilor pentru PE. Sa speram ca Hrebenciuc nu stie si cate mandate vor fi alocate in iunie….

Domnul Patriciu se recomandă de mulţi ani drept Iiberal. În această demnă şi ilustră calitate, dânsul a descoperit că oamenii de afaceri trebuie să populeze statul, pentru a-i da acestuia un plus de competenţă. Cel puţin asta a susţinut ieri seară la Realitatea TV. Nu ştiu cum a ajuns domnul Patriciu la liberalism. Dar un lucru e cert. Fuziunea interesului public cu interesul privat, ca şi topirea într-un întreg a statului şi a afacerilor le distruge pe amândouă. Aşa ceva ar duce fie la dispariţia statului (visul de aur al marxiştilor), fie la o continuă spoliere a acestuia. Dar spolierea statului nu e liberalism, ci una din formele de socialism sălbatic. Această viziune a dlui Patriciu se mărită foarte bine cu cea cultivată de guvernul Tăriceanu, care a creat mai multe locuri de muncă la stat decât în privat. E vorba, global vorbind, despre un liberalism al dependenţei de stat. Dependenţă care înseamnă colonizare cu interese private, contracte cu “dedicaţie” sau banală extindere a birocraţiei. Acesta este de fapt PNL-ul de azi. În acest sens, există o profundă legătură istorică între partidul postcomunist şi cel al Brătienilor, care era tot etatist-clientelar şi la fel de orientat birocratic.
PS Mai sănătoasă mi s-a părut a fi, din emisiunea cu pricina, poziţia lui S.O. Vântu care vede statul şi lumea afacerilor în concurenţă şi spune preventiv statului că trebuie să-şi consolideze apărarea în faţa unei potenţiale agresiuni a oamenilor de afaceri.

Se vorbeşte mult despre solidaritate. Gesturile efective sunt însă mult mai rare decât discursurile despre această valoare esenţială. Unul dintre tinerii publicişti de la noi a făcut un asemenea gest. E vorba despre Mihai Neamţu, eminent teolog, care scria şi editoriale la “Cotidianul”. Nemulţumit de atitudinea gazetei în ceea ce de-acum reprezintă un adevărat caz de presă – “cazul TRU” – MIhai Neamţu a decis de bunăvoie să părăsească echipa acestei gazete.

O depeşă Agerpres indica sâmbătă dimineaţă faptul că premierul a numit un nou secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, în persoana Nataliei Intotero. Comunicatul nu preciza ce anume din mandatul MAE va asuma noua secretară de stat. Pe situl instituţiei, nici o veste!
A doua zi, pe la orele 11 ale dimineţii, cetăţenii au avut ocazia de a o vedea pe N. Intotero la televizor şi anume la Antena 3. Dar domnia sa nu explica spectatorilor ce va face in calitate de secretar de stat, ci… cum se desfăşoară un raliu la care se pregătea să participe. Era nu secretar de stat, ci copilot. Frumos început de carieră în demnitatea publică…. În ultimii 3 ani şi jumătate, am cunoscut mediul diplomatic internaţional. Un numitor comun al celor care lucrează în acest mediu este ceea ce aş numi etica efortului discret. Diplomaţi de rang mic sau responsabili ai afacerilor externe, toţi trudesc cu rigoare şi cu o anume reţinere în faţa exuberanţei mediatice. Nimeni nu mi-a lăsat impresia că ar fi animat de o etică a divertismentului şi mi-e greu să mi-l imaginez pe vreunul dintre diplomaţii întâlniţi în aceşti ani începându-şi cariera cu explicaţii la tv despre cum se ia o curbă. Dar poate că greşesc eu…

Ieri, PSD a produs două candidaturi – Geoană şi Năstase, iar PNL – trei, dintre care două asumate în chip direct (Tăriceanu şi Antonescu) şi alta doar sugerată de vicepreşedintele liberalilor Meleşcanu, care l-a propus candidat pe primarul de la Sibiu, K.Johannis. În schimb, Oprescu, care e o combinaţie de pesedism şi de penelism, a anunţat că nu va ceda presiunii prietenilor de a candida la Preşedinţie. Partidele înfrăţite la guvernare până în decembrie au lansat, de fapt, concursul “cine-l poate înfrânge pe actualul Preşedinte?”. Deocamdată, toţi candidaţii la candidatură folosesc apropiatele congrese de partid, dar e evident că în curând vor folosi alegerile europene ca pe o precampanie prezidenţială. Confuzie maximă….

Pentru că e week end, vă fac două recomandări de lectură şi una culinară. Am în vedere, mai întâi, cartea “Piaţa şi puterea în Vietnam”, două volume de antropologie scrise de Monique Selim şi apărute la Curtea veche, despre socialismul de piaţă din ţara lui Ho-şi-Min. Cercetătoarea franceză are o mare experienţă în regiune: după un deceniu petrecut în Laos, a lucrat doi ani în Vietnam, cercetând în ce fel piaţa convieţuieşte cu ideologia partidului unic. A doua recomandare e literară: este vorba despre ultimul volum al lui Dan Lungu, scriitorul botoşenean de-acum cunoscut şi în câteva ţări europene. După “Sunt o babă comunistă”, care va fi ecranizat de Stere Gulea, Dan Lungu a publicat zilele trecute la Polirom romanul “Cum să uiţi o femeie”. În fine, vă recomand un blog cu reţete al amicului meu Radu Popovici. Radu nu e bucătar, dar e pasionat de gătit şi a făcut stagii la Bangkok şi Pnom Penh. De azi, găsiţi reţetele lui la mine în blogroll.

Aflat la Geoagiu Băi, Mircea Geoană a ţinut un discurs în care a condamnat capitalismul. Conform Agerpres, la finalul intervenţiei sale, el le-a urat junilor pesediştii următoarele: “fie ca primăvara viitoare să culegem ghiocei pe o pajişte de la un palat pe care nu-l menţionez astăzi, dar pe care îl ştiţi foarte bine”.