Din 2004 încoace, alegerile locale, naționale, prezidențiale, ca și europenele de anul trecut (nu și cele din 2007!) s-au încheiat cu rezultate foarte strânse: reprezentanții PSD, de o parte, reprezentanții blocului Alianței DA, apoi ai PDL, de cealaltă parte, s-au aflat umăr la umăr, cu scoruri care oscilau între 30 și 35 la sută din total. Pe de altă parte, de la scindarea Alianței Dreptate și Adevăr, PDL și PNL, aflate în competiție, au obținut împreună peste 50% din voturi, fără ca această majoritate să se traducă într-o formulă de guvernare.
Sondajele publicate în ultima vreme relevă o schimbare importantă a opiniei. PSD pare să se fi distanțat de ceilalți competitori, tinzând spre 40%, în vreme ce scorul cumulat al PNL și PDL nu mai reprezintă majoritatea opiniei, PNL părând să depășească totuși recordul său istoric de 20%, dar PDL căzând sub 15%. Surprinde, de asemenea, revenirea PRM, partid aflat încă sub 10%, dar în vădită creștere.
Dacă votul ar fi exprimat astăzi, configurația politică ar semăna mai degrabă cu cea creată de alegerile din 2000, cu un prim clasat având de două ori mai multe mandate decât cel de-al doilea (PNL în loc de PRM).
Este din ce în ce mai clar că evoluția opiniei publice încurajează PSD, care vizează obținerea, la următoarele alegeri, a unei majorități absolute, care să îi permită o guvernare monocoloră.
Dacă schimbarea actualului guvern nu va ține seama de această schimbare majoră în opinie, PSD va fi ajutat să ocupe din nou poziția hegemonică pe care a avut-o în sistemul politic între 2000 și 2004.
Într-o asemenea ipoteză, am avea însă, spre deosebire de perioada respectivă, o coabitare, în sensul tare al termenului.
Spun coabitare în sens tare, pentru a o deosebi de cea improvizată în 2007-2008, atunci când PNL dirija un guvern, care își declara opoziția fățișă față de Președinte, dar nu exista decât cu susținerea tacită a PSD în Parlament.
Cred că, luând în seamă aceste elemente, înțelegem și de ce unii ar vrea o nouă suspendare a Președintelui. S-ar obține astfel o copie perfectă a guvernării Iliescu-Năstase. Noul cuplu ar fi Geoană-Ponta.
Nu sună prea bine!

Am acordat un interviu pentru Libération, pe tema discuțiilor din Franța despre romi și români.
Îl puteți citi, sub titlul Il ne faut pas confondre les Roms et les Roumains, la adresa: http://www.liberation.fr/societe/0101649349-il-ne-faut-pas-confondre-les-roms-et-les-roumains
Nu pot fi de acord cu ideea amânării intrării României în Schengen din pricina percepției unei părți a opiniei publice franceze asupra romilor.

Traducerea interviului:
Să nu confundăm romii și românii!
Eurodeputatul Cristian Preda, membru al partidului de guvernământ (PDL) și fost secretar de stat pentru Francofonie, recunoaște că mai trebuie făcute eforturi în privința integrării. Pentru el, problema nu se va rezolva „trimițându-i pe romi acasă”.
Guvernul român a eșuat în politica de integrare a romilor?
Multe mai trebuie făcute aici, în România. Rata de abandon școlar e foarte înaltă, de 20%. Trebuie rezolvată problema hârtiilor de identitate, mulți romi neavând așa ceva. E vorba apoi de problemele de delicvență, de accesul la piața muncii etc. Problemele se pun la fel și în România și în Franța. E o situație complexă, de a cărei dificultate Europa începe să devină conștientă. Nu trebuie să credem că un guvern mai puțin bogat, mai neexperimentat poate rezolva problema mai ușor decât unele mai experimentate.
Deci eșecul nu e doar al guvernului român?
Responsabilitatea e împărțită, nu privește un singur guvern. Responsabile nu sunt numai guvemele care au o voce mai firavă în Europa.
Cum poate fi rezolvată situația?
Problema educației e centrală: cum trebuie școlarizați copiii romi, în ce limbă? Trebuie imaginate dispozitive care să ia în seamă mobiltatea acestei populații. Am încredere în autoritățile din România, Franța sau Italia, care se interesează în sfârșit de aceste lucruri.
Vă temeți de o restrângere a libertății de mișcare a romilor din România de către Franța?
Nu ar fi acceptabil. Nu trebuie să jucăm ping-pong cu oamenii aceștia, plimbându-i între Franța și România, indiferent că sunt în cătușe sau că li se dau bani [nota redacției: Franța a inițiat o politică de “ajutor de retur umanitar”: 300 de euro pentru cei care acceptă voluntar întoarcerea în țară. Majoritatea sunt romi români. ONG-urile denunță acest dispozitiv, calificându-l drept un „retur umanitar forțat”]. Nu se poate rezolva problema în acest fel. Trebuie găsită calea încrederii și a cooperării.
România și Bulgaria trebuie să intre în spațiul Schengen în martie 2011. Pierre Lellouche a amenințat cu o amânare. Cum reacționați?
Nu ar fi deloc bine să fie pedepsiți toți românii, ar fi absurd și foarte prost văzut.
Polemica din Franța despre această reuniune (la solicitarea președintelui Sarkozy, a fost organizată la Elysee o reuniune despre romi și nomazi – nota traducătorului) nu riscă să afecteze imaginea României?
Apreciez faptul că membrii guvernului francez au spus că nu trebuie stigmatizat cineva. Trebuie evitate formulele simpliste. Nu intrarea României în Europa e problema. Venirea romilor în Vest e un fenomen anterior anului 2007, producându-se în anii nouăzeci. Pe de altă parte, nu confundați romii și românii, amalgamarea nu e deloc apreciată.

Madame Blogary inaugurează, astăzi la 18h, o serie de ceaiuri politice la ISP (str. Alecu Russo nr.13-19, et. 1, apt. 3).
Sever Voinescu și cu mine suntem primii invitați.
Vor lua parte la discuții cei care s-au înscris pe lista deschisă săptămâna trecută de Madame Blogary.
Un jurnalist m-a întrebat dacă există vreo legătură între această inițiativă și mișcarea politică americană Tea Party.
Nu există, deoarece în România ceaiul nu are valoarea politică pe care o are în Statele Unite.
Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de un simbol al protestului și al refuzului stângii politice.
La 21h30, sunt invitat la RTV, în emisiunea Oanei Stancu.

Sondajul realizat de Vasile Dâncu din care reiese că 41% dintre români l-ar vota pe Ceaușescu pică la țanc.
Datele explică înverșunarea cu care PSD și PNL îl atacă pe pastorul Tokes în ultimele zile.
Într-adevăr, nu îmi pot închipui că două partide precum cele conduse de V.Ponta și C.Antonescu ignoră faptul că L.Tokes a fost ales vicepreședinte al PE pentru că e un simbol al luptei împotriva comunismului. Adina Vălean și Daciana Sârbu, soțiile celor doi lideri pomeniți, erau în sală la vot și trebuie să știe că nu declarațiile sale despre secui au justificat votul dat lui Tokes. Singur, Vadim Tudor se agita să schimbe percepția despre Tokes în acest sens. A fost ignorat. Își ia revanșa acasă, prin vocile pesediste și peneliste din ultimele zile.
Liderii PNL și PSD trebuie să fi aflat că nu eu, Elena Băsescu și M. Macovei l-am propus pe Tokes ca vicepreședinte, ci delegația maghiară din PPE, care a oferit astfel un loc onorant României. Peneliștii și pesediștii fac însă din susținerea noastră în PE pentru un deputat din România un act vinovat, cu toate că, în ceea ce mă privește, am declarat răspicat că nu subscriu absolut deloc viziunii lui Tokes despre apropierea dintre țara secuilor și Kosovo.
Liderii PNL și PSD trebuie să fi aflat că, atunci când în Europa se vorbește despre revoluția română, nu sunt pomeniți Iliescu sau Ionescu-Quintus, ci L.Tokes. Cu toate acestea, peneliștii au cerut retragerea decorației acordate lui Tokes pentru lupta sa împotriva comunismului, iar PSD vrea să-l suspende din poziția de vicepreședinte al PE.
Lideri PNL și PSD trebuie să fi aflat că suspendarea din funcție a unui vicepreședinte al PE e făcută pentru abateri grave (nu pentru declarații politice) și presupune votul a trei cincimi din conferința Președinților, apoi a două treimi din membrii Parlamentului. Peneliștii și pesediștii știu că acest lucru e imposibil și, foarte probabil, nu vor face nici un demers în Parlament. Ei se vor mărgini să îl atace pe Tokes acasă. De ce?
E vorba de un mecanism simplu. E goana după voturi. Prin contestarea momentului 1989. Tokes trebuie destituit din postura de erou anticomunist folosind declarațiile sale inacceptabile despre secui. Ce contează că e vorba despre cineva respectat în Europa? Dacă nu e în PNL sau PSD și nu subscrie integral vulgatei naționalisto-securiste despre stat, trebuie denigrat. Liderii PNL și PSD nu își imaginează posibilitatea ca vreo persoană din afara distinselor lor partide să aibă dreptate și cu atât mai puțin ca aceeași persoană să se înșele într-o privință și nu în toate. Dacă nu zice exact ca noi, e dușmanul nostru!
Ceea ce arată că Revoluția nu s-a încheiat și că V.Ponta și C.Antonescu se hrănesc cu alimentele totalitare numite fățărnicie și delict de opinie.
Altfel, nu se înțelege cum o simplă declarație – eronată și inoportună – făcută de contestatarul lui Ceaușescu i-a speriat atât de tare pe bărbații politici din fruntea PSD și PNL încât pentru două-trei zile au uitat până și de critica lor radicală la adresa guvernului..

Am aflat cu mare tristețe vestea încetării din viață a lui Hervé Bolot, ambasador al Franței în România în perioada 2005-2007.
Am lucrat direct cu el în perioada în care am pregătit cel de-al XI-lea sommet al Francofoniei și pot spune cu mâna pe inimă că a fost mai atașat de acest proiect decât unii dintre colaboratorii români.
L-am reîntâlnit anul trecut în Vietnam, unde m-a primit cu brațele deschise, într-o ambasadă pe care o îngrijea ca pe propria casă.
În România, a făcut pariu cu Traian Băsescu că învață româna într-un an și s-a ținut de cuvânt. A continuat să folosească limba română și după ce a plecat de la București, pentru a citi presa de la noi. Voia să fie la curent cu ceea ce se întâmpla aici.
European convins, se atașase foarte mult de români și vorbea cu emoție despre locurile prin care a trecut. Găsea, de fapt, întotdeauna ceva pozitiv de spus despre România.
În acest moment trist, mă gândesc la Marie-Charlotte, soția lui, căreia trebuie să îi fie foarte greu fără Hervé.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Vladimir Tismăneanu scrie despre valul de obscenitate care, la adăpostul anonimatului, se revarsă pe forumul ziarelor. Lașitate și nemernicie – iată compoziția acestei noi chimii a spațiului public!
Adevărul e că aceasta e doar o parte a obscenității publice. Partea cea mai consistentă e cea care nu e anonimă.
E vorba despre invectivele cu autor clar: printre cei care semnează, politicienii sunt în rândul întâi.
Chiar dacă uneori sunt ambalate într-o nouă limbă de lemn sau sunt poleite cu politețe de ocazie ori șlefuite de mercenarii comunicării, aceste invective urcă zilnic pe scena publică și excită cetățenii.
Cum publicul e fabricat de politicieni, și nu invers, pe forumul ziarelor găsim ecourile fiecărui glas de om politic.
PS În seara aceasta, de la 20h, mă voi afla în studioul Antenei 3, la invitația Gabrielei Firea. În studio, voi avea parte de oameni politici, aștept ecoul pe forum…

Duminică după-amiază, de la 15h, voi participa la ședința PDL București (în Aleea Modrogan nr. 22), răspunzând invitației adresate de Elena Udrea, care asigură conducerea interimară a organizației.
Seara, de la 21h30, voi merge la Realitatea TV, la invitația Laurei Chiriac, pentru a discuta – în principiu – despre avizul CIJ referitor la declarația unilaterală de independență a Kosovo.

Dan Voiculescu a condus în 2007 comisia parlamentară care a anchetat presupusele încălcări ale Constituției atribuite lui Traian Băsescu.
Era firesc ca tot el să se afle la originea noului demers de suspendare a lui Traian Băsescu.
Nu e sigur că de data aceasta PSD și PNL vor declanșa procedura.
Șantajul emoțional și scandalul mediatic le sunt de ajuns pentru a consolida opoziția lor irațională față de șeful statului.

Orice apropiere între Kosovo, Catalonia și Transilvania contrazice chiar decizia Curții de la Haga.
E păcat că Laszlo Tokes nu a citit respectiva decizie înainte de a chema secuimea în stradă.
S-ar fi economisit astfel câteva patimi naționaliste.
Pe căldura de afară, orice exagerare topește bruma de energie care nu a fost încă distrusă de criză.

Sondajele de opinie exprimă într-un mod succint situațiile politice. Datele publicate azi de IPP nu fac excepție.
12% pentru PDL e traducerea situației pe care premierul Emil Boc o descria aseară spunând că nu și-a luat concediu în ultimii doi ani.
PDL și Traian Băsescu plătesc menținerea lui Emil Boc în funcție.